Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."

Răsăritul - Mentalitatea Actuală și Criza Mondială

Cînd luăm în discuţie Economia Bazată pe Resurse adesea se argumentează cu un număr de argumente nefondate...

Și, dintr-o dată, audiența prinde brusc viață, aruncând un potop de critici naratorului:

 - Ei! Întrerupere...

 - E! Hei!

 - Stai un pic!

 - Știu ce e asta. Se numeşte Marxism amice.

 - Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...

 - Tatăl meu a murit în Gulag!

 - Comunistule! Fascistule!

 - Dacă nu-ţi place în America ar trebui să pleci!

În regulă, toată lumea, hai să ne calmăm...(naratorul)

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

Şi pe măsură ce audienţa creşte în mod iraţional, şoc şi confuzie: brusc, naratorul suferă un atac de cord. Şi filmul cu aparenţă comunistă încetează să mai existe.

-----------------------------------------------------EROARE DE SISTEM-----------------------------------------------

--------------------------------------------------Revenire Inițiată - Restartat--------------------------------------------

Dar ştiţi, le spun acestui gen de oameni aflaţi în situaţii din astea „think tank”. Ştiţi voi, genul ăla Club of Rome sau asemenea...Ei spun „Marxist”! Ce? Marxist? De unde ai scos asta? 

Ei tocmai privesc asta ca pe o icoană la care ţin - e Sfântul lor Graal, şi e unul lejer, ştiţi voi.

(John McMurtry) 

“Oamenii întreabă dacă sunt socialist, comunist sau capitalist iar eu le spun că nu sunt nici unul din astea. De ce credeţi că acestea sunt singurele voastre opţiuni? Toate aceste construcţii politice au fost creeate de scriitori care au presupus că trăim pe o planetă cu resurse infinite. Nici unuia din aceşti filosofi politici nici măcar nu i-a trecut prin cap că totul are un sfârşit”.

(Michael Ruppert)

Cred că comunismul, socialismul, capitalismul si fascismul sunt părţi ale unei evoluţii sociale. Nu poţi face un pas gigantic de la o cultură la alta - sunt o mulţime de paşi intermediari între ele. Înainte ca toate care se termină în „istm” să apară şi viaţa evoluează aşa cum am spus cel mai uşor este să creezi toate condiţiile necesare următoarei etape şi asta implică aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, nevoia de siguranţă, accesul la educaţie - pentru toţi toate aceste lucruri trebuie să le împărţim, să le oferim, altfel, viaţa nu poate exista în nici o cultură. Aşa că trebuie să ne „Începem viaţa de la 0” iar viaţa astfel reîncepută nu are loc în ea pentru nici un „istm”. Este „o viaţă bazată pe analiza valorii”.

 (Jacques Fresco)

Dincolo de Limite

Este o simplă chestiune istorică faptul că ceea ce domină cultura intelectuală în orice societate reflect interesele dominante ale grupului dominant din acea societate. Într-o societate sclavagistă credinţa în drepturile umane şi fiinţele umane şi altele asemenea vor reflecta nevoile stăpânilor de sclavi. Într-o societate, repet, care se bazează pe puterea unor anumiţi oameni de a controla şi profita de vieţile şi munca a milioane de alţi oameni dominanta culturală va reflecta nevoile grupului dominant. Aşadar, dacă aruncăm o privire ideile care prevalează în psihologie şi sociologie şi istorie şi economie politică şi în ştiinţele politice reflectă fără dubiu interesele fundamentale ale elitelor. Iar academicienii care întreabă prea mult sunt trimişi la colţ sau etichetaţi ca „radicali”. 

(Gabor Mate)

Valorile culturale dominante au tendinţa de a fi susţinute şi perpetuate pentru că acestea sunt recompensate în acea cultură. Şi într-o societate în care succesul şi statutul sunt evaluate în bogăţia materială - nu în contribuţia socială - e uşor de văzut de ce lumea este aşa cum este astăzi.

Ne confruntăm cu o perturbare a sistemului de valori - complet denaturat - în care priorităţile personale şi sănătatea socială sunt în plan secundar şi în detrimentul noţiunilor artificiale de creștere fără limite. Şi asemenea unui virus, perturbarea acum penetrează toate nivelurile de guvernare - ştiri, media,- divertismentul - chiar şi mediul academic. Şi are încorporate în structura sa mecanisme de protecţie faţă de orice ar putea interfera cu ea.

Discipolii religiei Monetarismului de Piaţă - aceşti Autoproclamaţi Gardieni ai Stării de Fapt în mod constant caută căi pentru a împiedica gândirea analitică care ar putea interfera cu credinţele lor. Cele mai obişnuite sunt: Dualităţile Predefinite. Dacă nu eşti Republican, trebuie să fii Democrat. Dacă nu eşti creştin, poate eşti satanist. Şi dacă consideri că societatea poate fi semnificativ îmbunătăţită considerând probabil - n-ai de unde să ştii - oare poţi avea grija tuturor? Eşti doar un „Idealist”.

Şi cel mai infam dintre toate: dacă nu eşti pentru „piaţa liberă” trebuie că eşti împotriva libertăţii însăşi. 

De fiecare dată când auzi cuvântul “libertate“ fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul în orice context, asta pe înţelesul tău, înseamnă: blocarea oportunităţilor de a transforma banii în mai mulţi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani. Asta este. Orice altceva îţi spun „avem nevoie de mai mult confort pentru oameni” „oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei” şi aşa mai departe de fiecare dată când auziţi asta puteţi să decodaţi ca mai devreme şi cred că veţi găsi o corelaţie imediată de fiecare dată când faceți asta. Şi asta, într-un sens, s-ar putea numi: o Sintaxă. O sintaxă a înţelegerii şi a valorii. Deci, guvermele îşi reglementează propria recunoaştere şi ar putea spune:„ O dar nu am vrut asta nicidecum”! dar în realitate, exact asta fac. Întocmai cum ai vorbi gramatical şi ar trebui să urmăreşti regulile gramaticale fără să recunoşti care sunt acele reguli...Şi de aceea noi avem ceva care se numeşte „Sintaxa Valorilor de Reglementare” pentru a sublinia asta. Aşadar, de fiecare dată când ei utilizeză aceste cuvinte: „amestec în treburile guvernului”, „lipsa libertăţilor” sau „libertate” sau „progres” sau „dezvoltare” poţi să înţelegi ce vor în realitate să spună. 

Bineînţeles, când auzi cuvântul „libertate” există tendinţa de a fi pus în aceeaşi propoziţie cu ceva numit „Democraţie”. Este fascinant să vezi cum oamenii din zilele noastre par să creadă că ei în realitate chiar au o influenţă relevantă în ceea ce face guvernul uitând însăşi natura sistemului nostru în care totul este de vânzare. Singurul vot care realmente contează este votul monetar şi nu are nici o importanţă vreun activist declamând despre etică şi responsabilitate. Într-un sistem de piaţă, fiecare politician, fiecare legislatură - Şi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare. 

Şi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraţi băncilor începând cu 2007, acestă grămadă de bani ar fi putut schimba să spunem, infrastructura energetică globală prin trecerea la metode complet regenerabile în loc să fie pompaţi într-o serie de instituţii care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea instituţii care ar fi putut fi desfiinţate mâine fără nici o repercursiune...Condiţionarea oarbă a politicilor şi politicienilor există şi oamenii încă mai cred în bunele lor intenţii. Realitatea este că, politica este o afacere - nu prea diferită de oricare alta într-un sistem de piaţă - şi politicienilor le pasă mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.

“Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acţiunii politice. Cred că acest sistem se contractă şi se dilată după bunul plac. Se adaptează la schimbări. Cred că drepturile civile sunt o convenienţă pentru a legifera drepturile celor care deţin acele ţări. Eu cred că ele rezidă numai în interesul propriu; ei văd un anumit tip de libertăţi ce par bune - o iluzie a libertăţii – date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an pentru ca ei să aibă iluzia că participă la ceva. Alegeri fără sens - aşa ca să putem fi ca sclavii şi să spunem „Oo, am Votat”! Limitele dezbaterilor în această ţară sunt stabilite înainte ca dezbaterile propriu zise să înceapă şi oricine altcineva este marginalizat şi făcut să pară fie comunist, fie un fel de trădător - un ţăcănit - ăsta-i cuvântul...Şi acum îi spun conspiraţie. Vedeţi, asta fac. Ceva ce nu ar trebui să ne amuze nici măcar un moment: acei oameni puternici se strâng împreună şi au un plan! 

„Nu se întâmplă asta! Eşti un ţăcănit! Conspiraţia ta e un bluff!” 

(George Carlin, 1937-2008)

Şi dintre toate mecanismele care apără acest sistem sunt două care se repetă cu precădere. Primul este această idee că sistemul acesta este „cauza” progresului material pe care l-am văzut pe această planetă. Ei bine... Nu-i. 

Sunt două noţiuni de bază care au creeat aşa numita „bogăţie” şi explozia demografică pe care o vedem azi. Prima: avansul exponenţial al tehnologiei productive; prin ingeniozitatea ştiinţifică. şi a doua: descoperirea iniţială a energiei abundente a hidrocarburilor - care este fundaţia curentă a întregului sistem socio-economic.

Piaţa liberă / capitalismul / monetarismul sistemul de piaţă - ori cum vreţi să-l numiţi - care n-a făcut nimic altceva decât să se cocoaţe pe acest avans, distorsionând sistemul de iniţiativă şi defazând în mod grosolan metodele de utilizare şi distribuţia acestor bogăţii. Al doilea mecanism de apărare este împărţirea socială beligerantă generată de ani întregi de propagandă care vede orice alt sistem social ca o cale către ceva numit tiranie împodobită cu nume variate cum ar fi Stalin, Mao, Hitler...şi moartea pe care au generat-o aceştia. 

Păi, pe cât de despotici au fost aceştia laolaltă cu abordările sociale pe care ei le-au perpetuat...când vine vorba de jocul morţii, când vine vorba de uciderea în masă sistematică zilnică a fiinţelor umane - NIMIC în istorie nu se compară cu ceea ce avem astăzi. 

Foametea - fără precedent în ultimul secol de istorie - nu este cauzată de lipsa hranei. Este cauzată de sărăcia relativă. Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite încât săracii nu aveau suficienţi bani cu care să cumpere mâncarea care ar fi fost disponibilă dacă şi-ar fi permis să plătească. Acesta ar fi un exemplu de Violență Structurală. Alt exemplu: în Africa şi în alte zone - mă voi concentra în mod particular asupra Africii - zeci de milioane de oameni mor de SIDA. Din ce cauză mor aceştia? Nu pentru că nu am şti cum să tratăm SIDA. Sunt milioane de oameni în ţările bogate care trăiesc remarcabil de bine deoarece aceştia au medicamentele care o tratează. Oamenii din Africa, care mor de SIDA nu mor din cauza virusului HIV...Ei mor pentru că nu au banii cu care să plătească pentru medicamentele care să îi ţină în viaţă. Gandhi a văzut asta. A spus: ”Cea mai mortală formă de violenţă este sărăcia.” şi aceasta este absolut adevărat. Sărăcia omoară cu mult mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie; mai mult decât toate crimele din istorie; mai mult decât toate sinuciderile din istorie...nu numai că Violenţa Structurală omoară mai mulţi oameni decât toată violenţa comportamentală la un loc, Violenţa Structurală este principala cauză a violenţei comportamentale.

Dincolo de Limită

Petrolul este fundaţia Şi este prezent peste tot, la baza civilizaţiei umane. Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol si gaz natural - în fiecare calorie de mâncare pe care tu şi eu o mâncăm în lumea industrializată. Fertilizantele sunt produse din gaz natural. Pesticidele sunt făcute din petrol. Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arat - irigat – recoltat - transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol. Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maşină. Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. Şi numai datorită petrolului există 7 miliarde de oameni, sau aproximativ 7 miliarde de oameni pe planetă în acest moment. Apariţia acestei energii ieftine şi uşoare care, apropo, este echivalentă cu miliarde de sclavi care lucrează non-stop a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol şi populaţia a crescut de 10 ori.

Dar, până în 2050, rezervele de petrol pot să susţină mai puţin de jumătate din populaţia actuală a lumii în ceea ce priveşte modul ei de viaţă actual. Deci, scala de adaptare la un trai diferit este pur şi simplu enormă. Lumea foloseşte acum şase de barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Cinci ani în urmă se foloseau doar patru barili de petrol pentru fiecare baril nou. Peste un an începând de acum se vor folosi opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Ce e deranjant pentru mine este lipsa de orice efort real al guvernelor din întreaga lume şi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit. Avem aceste, aşa-numite, încercări de a construi mai multe eoliene şi de a face ceva, poate cu mareea...ne-am apucat de încercări pentru a face masinile noastre un pic mai eficiente dar nu e nimic care să arate într-adevăr ca o revoluţie care să amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluţii sunt destul de minore şi asta cred ca este destul de înfricoşător. 

Şi guvernele care sunt conduse de aceşti economişti care nu dau doi bani cu adevărat pe ceea ce ne interesează pur şi simplu încearcă să stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecută în speranţa că pot reconstitui trecutul. Ei îşi consumă energia în tipărirea de bani lipsiţi total de orice garanţii. Deci, în cazul în care economia se îmbunătăţeşte şi revine faimoasa creştere economică aceasta va fi doar de scurtă durată, deoarece într-o perioadă scurtă de timp, numărată în luni mai degrabă decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare; va fi un alt preţ plătit - şoc - şi o recesiune şi mai profundă. Aşa că eu cred că vom merge într-o serie de cercuri vicioase. Aşadar avem un grafic de creştere economică - preţuri îngheţate - după care totul se prăbuşeşte. Acesta este nivelul la care suntem acum. Apoi economia începe să îşi revină din nou, dar în acest moment avem această realitate economică ce anulează posibilitatea de a produce energie mai ieftină. 

Suntem la punctul culminant - suntem în cădere liberă din punctul de vedere al producţiei de carburant. Nu există o altă cale de a scoate mai mult şi mai repede din pământ asta înseamnă că lucrurile vor încetini, preţul pe carburant va scade uşor cum a făcut la începutul lui 2009...dar apoi va avea o revenire preţul ţiţeiului va începe să îşi revină recent preţul a început să urce chiar şi până la 80$ şi ceea ce vedem este că, deşi pretul este 80$ pe baril acum, adăugând şi colapsul economic, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită să cumpere.

Tehnologia Viitorului

Asemeni celor mai mulţi ingineri, sunt fascinat de biologie fiindcă este aşa de plină de exemple de capodopere de inginerie. Biologia este - studiul lucrurilor capabile să se reproducă. Deoarece asta este cea mai bună definiţie a vieţii pe care o avem. Repet, ca inginer am fost mereu intrigat de ideea mașinilor care se pot reproduce singure. Rep-Rap este o imprimantă tridimensională ceea ce înseamnă că este o imprimantă care conectată la computer şi care în loc să imprime un model pe foi bideminsionale de hârtie construieşte un obiect real, fizic, tridimensional. Acum, asta nu este o noutate, imprimantele 3-D sunt cunoscute încă de acum 30 de ani. Chestia faină la Rep-Rap este că-şi construieşte singură cele mai multe componente. Aşa că dacă ai una ai putea să faci o alta şi să o dai unui prieten sau poţi deasemenea să fii capabil să produci o mulţime de alte lucruri folositoare. 

(Adrian Bowyer, inginer și inventator)

De la simpla modelare a obiectelor casnice de bază şi până la modelarea unui automobil dintr-o singură piesă printr-o prelucrare 3D cu o astfel de imprimantă, se face pasul către o transformare profundă a practic oricărei arii de producţie. Incluzând şi construcţia locuinţelor.

Contour Crafting este de fapt o astfel de tehnologie de fabricare - aşa numita modelare 3D - când se construiesc direct obiecte 3D plecând de la un model pe calculator. Utilizând metoda Contour Crafting (modelarea conturului) devine posibilă construirea unei case de 1800 metri pătraţi în totalitate de către o maşină, timp de o zi.

Motivul pentru care oamenii sunt interesaţi de automatizarea în construcţii este că aceasta aduce realmente o mulţime de beneficii. De exemplu, construcţiile sunt munci destul de grele şi cu toate că creează locuri de muncă pentru un segment social dar de asemenea prezintă complicaţii şi probleme. De exemplu, munca în construcţii este cea mai periculoasă muncă existentă. Este mult mai periculoasă decât munca în mină sau agricultura. Şi are rata de mortalitate cea mai mare în aproape toate ţările. O altă problemă este risipa. Pentru o casă medie în Statele Unite se produc între 3 şi 7 tone de deşeuri. Aşadar, e o cantitate imensă dacă ne uităm la impactul sectorului de construcţii şi luăm în considerare că 40% din toate materialele existente în lume se folosesc în construcţii. Aşadar, se produce o risipă mare de energie şi resurse şi deasemenea un impact negativ pentru mediu.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale) 

Construcţia caselor utilizând ciocane şi cuie şi lemn în stadiul actual al tehnologiei de astăzi este realmente absurdă şi trasează calea pentru forţa de muncă a clasei medii în opoziţie cu industrializarea, în Statele Unite. Recent, economistul David Autor de la M.I.T. a făcut un studio care scoate în evidenţă faptul că, clasa mijlocie este pe cale de dispariţie şi va fi înlocuită de automatizare. 

(Roxanne Meadows, Proiectul Venus)

Este simplu, Automatizarea este mult mai productive eficientă şi durabilă faţă de munca umană în aproape oricare sector al economiei actuale. Maşinile nu au nevoie de concediu, pauze, asigurări, pensie şi pot munci 24 de ore pe zi. Potenţialul lor privind acurateţea comparativ cu munca umană este dincolo de orice discuţie.
De reţinut: munca umană repetitivă a devenit depăşită şi nepractică peste tot în lume iar şomajul pe care îl vedem pretutindeni în toată lumea este fundamental datorat acestei evoluţii a eficienţei în tehnologie. 
De ani de zile, analiştii economiei de piaţă ignoră acest fenomen care poate fi numit „Șomaj Tehnologic” deşi realitatea este că noile sectoare de activitate care apar sunt motivate numai de reabsorbţia forţei de muncă disponibilizate. Astăzi, sectorul serviciilor a mai rămas ultimul refugiu şi angajează în prezent peste 80% din forţa de muncă americană cu o similaritate în cele mai multe ţări puternic industrializate. Oricum, şi acest sector începe să simtă ameninţarea datorată automatizării în continuă creştere a chioşcurilor a restaurantelor automatizate şi chiar a magazinelor automatizate. Economiştii de astăzi în sfârşit au început să înţeleagă ceea ce negau cu încăpăţânare în urmă cu câţiva ani: nu numai că şomajul tehnologic este o alternativă exasperantă care împlică forţa de muncă de pretutindeni datorată tendinţelor de globalizare a muncii dar cele mai multe cauze ale recesiunii sunt furnizate de rapiditatea cu care industriile sunt automatizate. 




Şmecheria, care nu duce nicăieri, este că cu cât se automatizează mai repede pentru a economisi bani cu atât mai mulţi oameni sunt disponibilizaţi şi cu atât mai mult scade puterea de cumpărare a acestora. Aceasta înseamnă că, în timp ce o corporaţie poate produce totul mai ieftin din ce în ce mai mulţi oameni vor dispune de bani pentru a cumpăra ceva indiferent de cît de ieftine vor deveni produsele. Ceea ce trebuie subliniat este că jocul „muncii pentru bani” uşor uşor se apropie către sfârşit. De fapt, dacă reflectați un moment asupra profesiilor existente astăzi şi pe care automatizarea le-ar putea desfiinţa chiar de acum, dacă s-ar aplica, 75% din forţa de globală de muncă ar putea fi înlocuită de automatizare începând de mâine.

De aceea, în Economia Bazată pe Resurse nu există un Sistem Monetar.
Nu există bani...pentru că nu este nevoie de ei. Economia Bazată pe Resurse recunoaşte eficienţa automatizării şi acceptă ceea ce oferă aceasta. Nu luptă împotriva ei, cum facem noi astăzi. De ce? Pentru că este iresponsabil să nu acorzi atenţie eficienţei şi durabilităţii. Aceasta ne conduce înapoi către sistemele oraşului. În centru se află Clădirea Centrală care nu doar că adăposteşte facilităţile educaţionale şi de transport - de asemenea adăposteşte ordinatorul care supervizează tehnica oraşului. 
Oraşul este, în sine, o imensă maşină complet automatizată. deţine senzori în toate sectoarele tehnice pentru a urmări progresul arhitectural - al producerii de energie, al producţiei de bunuri, a distribuţiei şi altele asemenea.

Acum, ar trebui ca oamenii să supervizeze aceste operaţii în eventualitatea unei defecţiuni sau ceva similar? Cel mai probabil, da. Dar numărul acestora poate să scadă pe măsură ce timpul trece şi îmbunătăţirile continuă. Oricum, similar cu ceea ce avem astăzi, probabil 3% din populaţia oraşului ar fi necesară pentru aceste activităţi. şi pot să vă asigur: că 




Într-un sistem economic care de fapt este proiectat să aibă grijă de voi şi să vă garanteze siguranţa fără a fi necesară recurgerea la o dictatură privind nevoile de bază...de obicei o activitate care este fie tehnic inutilă sau social inutilă de vreme ce oricum nu există ameninţarea datoriei, pur şi simplu va dispare. 
Vă garantez: oamenii îşi vor oferi în mod voluntar timpul lor şi se vor dedica menţinerii şi îmbunătăţirii sistemului pentru că în realitate astfel vor avea grijă de ei.

Și coroborat cu această problemă a „Iniţiativei” - vine şi presupunerea că dacă nu există o presiune externă pentru ca cineva „să muncească pentru a trăi” oamenii doar vor lenevi, fără să facă nimic şi se vor transforma în grămezi leneşe de grăsime. Asta este un nonsens. 
Sistemul de muncă pe care îl avem astăzi este de fapt generatorul leneviei - nu cel care rezolvă problema asta. Dacă vă gândiţi un pic, când eraţi copii - eraţi plini de viaţă, preocupaţi de lucruri noi, dorind să le înţelegeţi - şi deasemenea să creaţi sau să exploraţi...dar asta s-a întâmplat până în momentul în care sistemul v-a obligat să vă concentraţi atenţia pe cum să faceţi bani, şi încă de la educaţia primară şi până la studiul universitar, preocupările copilăriei s-au tot diminuat.



Te-ai dezvoltat numai ca o creatură care serveşte ca o rotiţă într-un model care oferă fructele sale la cel mult 1% din oameni. Studiile ştiinţifice arată acum că oamenii, în realitate nu sunt motivaţi de răsplata în bani când vine vorba de creativitate şi ingeniozitate. 
Creaţia însăşi este răsplata. Banii, în realitate, par a servi ca motivaţie pentru iniţiativă numai pentru acţiunile repetitive, degradante - un rol pe care numai ce am arătat că care poate fi preluat de maşini. Când vine vorba de inovaţie realitatea este că mintea umană interferează cu motivaţia monetară ca un obstacol distrăgând atenţia şi blocând gândirea creatoare. Asta explică de ce Nicola Tesla, fraţii Wright şi alţi inventatori care au contribuit masiv la ceea ce este lumea actuală niciodată nu au arătat vreun interes pentru motivația plătită.
Banii, de fapt, sunt un fals stimulent şi cauzează de 100 de ori mai multe piedici decât stimulare a contribuţiei.

Victime ale Culturii

Cum spuneam mai devreme, Economia Bazată pe Resurse aplică Metoda ştiinţifică pentru rezolvarea problemelor sociale şi asta nu se limitează la simpla eficientizare tehnologică. Ia de asemenea în considerare componenta umană şi socială şi implicaţiile acestora. 
La ce este bun un sistem social dacă, în cele din urmă, nu produce fericire şi coexistenţă paşnică? Deci, este important să punctăm faptul că, odată cu înlăturarea sistemului monetar şi cu asigurarea tuturor celor necesare vieţii vom vedea o reducere globală a criminalităţii cu până la 95% aproape imediat pentru că nu mai este nimic de furat, ascuns sau şmecherit, ori altele asemenea. 95% din oamenii care sunt în închisori astăzi au ajuns acolo datorită unor infracţiuni de proprietate sau a consumului de droguri iar consumul de droguri este o tulburare - nu o crimă.

Deci, ce se întâmplă cu cei 5%? Cu cei realmente violenţi...adesea identificaţi ca fiind violenți de dragul de a fi violent...sunt ei cumva oameni „răi”?

“Motivul pentru care sincer cred că este o pierdere de timp să intri într-o discuţie despre valorile morale referitoare la cauza pentru care sunt violenţi oamenii este că nu am avansat nici o iotă în înţelegerea privind atât cauzele cât şi mijloacele de a preveni comportamentul violent. Oamenii mă întreabă adesea dacă cred în „iertarea” criminalilor. Eu le răspund că: „Nu, nu cred în iertare, în orice caz, nu mai mult decât în condamnare” Numai dacă noi, ca societate, putem lua aceeaşi atitudine în tratarea violenţei ca o problemă asemănătoare medicine preventive şi a sănătăţii publice mai degrabă decât ca un „rău” moral...Numai când noi vom suferi o schimbare în atitudinea noastră şi a responsabilităţii şi valorilor abia atunci vom reuşi realmente să reducem nivelul violenţei mai degrabă decât să o stimulăm - ceea ce din păcate facem acum".

(James Gilligan - Directorul Centrului pentru Studiul Violentei)

Cu cât cauţi mai mult dreptatea, cu atât vei fi mai rănit pentru că nu există lucrul numit dreptate. Este ceea ce este. Asta este. Cu alte cuvinte, oamenii sunt condiţionaţi să fie rasişti, bigoţi - dacă ei sunt prinţi într-un mediu care promovează asta de ce ai învinui o persoană pentru asta?  Ei sunt victime ale subculturii. Mai mult decât atât, ei trebuie ajutaţi. Ideea este că, trebuie să  reproiectăm mediul care produce comportamentul aberant. Asta este problema. Nu să închizi oamenii în închisoare. De aceea judecătorii, avocaţii - „libertatea de a alege” - asemenea concepte sunt periculoase, pentru că te dezinformează. Acea persoană e ”rea”...sau altă persoană e „criminal în serie”. Criminalii în serie sunt făcuți. La fel cum soldaţii devin criminali în serie cu mitralieră. Ei devin maşini de ucis, dar nimeni nu-i priveşte ca asasini sau criminali pentru că asta este „natural”. Aşa că învinuim oamenii. Noi spunem: „Păi, tipul ăsta a fost nazist - el a torturat evrei”. Nu, el a fost obligat să tortureze evrei.




Odată ce accepţi faptul că oamenii au dreptul de a alege şi că sunt liberi să ia aceste decizii... liberi să facă alegeri înseamnă să nu fie influenţaţi nu mai poţi înţelege asta. Toţi suntem imfluenţaţi în alegerile noastre de către cultura care ne-a format, de către părinţi şi de către valorile noastre dominante. Aşadar, suntem influenţaţi - deci nu avem cum să facem „alegeri libere”. Care este cea mai măreaţă ţară din lume? Răspunsul adevărat: Nu aţi fost peste tot în lume şi nu ştiţi suficient de mult despre diferite culturi ca să răspundeţi la această întrebare. Nu ştiu pe nimeni care să răspundă aşa. Ei spun „e vechea şi minunata S.U.A.! Cea mai măreaţă ţară din lume! Nu e nici o introspecţie... „Ai fost în India” - „Nu”. „Ai fost în Anglia? - Nu”. „Ai fost în Franţa? - Nu.” Păi şi atunci de unde știi? Nu pot răspunde la asta - devin furioşi pe tine. Ei spun, „La dracu! cine naiba te crezi de-mi spui mie cum să gândesc?” Ştiţi... Nu uitaţi: aveţi de-a face cu oameni aberanţi. Ei nu sunt responsabili pentru răspunsuri; ei sunt victime ale culturii ceea ce înseamnă că au fost influenţaţi de cultura lor.

Economia Bazată pe Resurse

Acest model economic a fost prezentat totuşi doar ca o generalizare...Această abordare responsabilă a sistemelor pământului, a managementului Resurselor şi Proceselor proiectate pentru nimic altceva decât grija pentru întreaga umanitate în cel mai eficient şi inteligent mod poate fi definit ca:

„O ECONOMIE BAZATĂ PE RESURSE”

Ideea a prins contur în 1970 prin intermediul inginerului structural Jacque Fresco. El a realizat că societatea se afla pe un curs de coliziune cu ea însăşi şi cu natura - nesustenabile pe fiecare nivel şi dacă lucrurile nu se vor schimba ne vom distruge într-un fel sau altul.

“Există posibilitatea ca toate aceste lucruri de care vorbeşti Jacque...să fie puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi? Sau numai presupui...bazându-te pe ceea ce se ştie astăzi?

- Nu presupun, ci toate aceste lucruri pot fi puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi. Ar putea dura 10 ani pentru a schimba felul în care arată pământul. Pentru a reconstrui lumea ca o a doua Grădină a Edenului. Alegerea depinde numai de voi. Stupiditatea rasei care construieşte arme nucleare...care proliferează armele...care încearcă să rezolve problemele voastre în mod politic alegând între un partid politic sau altul...tot acest sistem politic este fundamental corupt. Lăsaţi-mă să o spun din nou: Comunismul, Socialismul, Fascismul, Democraţii, Liberalii - vor doar să pună stăpânire pe ființele umane. Toate organizaţiile care cred că este posibilă o viaţă mai bună pentru om: nu există problema negrilor, sau problema polonezilor, evreilor sau grecilor, ori a femeilor, toate acestea sunt probleme umane! Nu-mi este teamă de nimeni; Nu lucrez pentru nimeni; nimeni nu mă poate concedia. Nu am şefi. Mi-e teamă să trăiesc în societatea de astăzi. Societatea noastră nu poate fi menținută prin acest tip de incompetenţă. Era minunat - sistemul pieței libere - în urmă cu 35 de ani. Atunci încă mai era util. Acum, dacă nu ne vom schimba modul de gândire, vom pieri”.

(Jacques Fresco în emisiunea "Larry King Show" din 1974)

Ceea ce vedem în filmele horror SF va fi viitorul societății noastre. Modul în care nu se mai poate continua şi politica...sunt părţi ale acestui film horror. Vedeţi dumneavoastră, o mulţime de oameni folosesc azi termenul de „ştiinţa fără suflet” pentru că ştiinţa este analitică, şi ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă analitic. 

Ştiinţa înseamnă: aproximări cât mai exacte a modului în care realmente operează natura. Aşadar, să spunem adevărul - este ceea ce este. Un om de ştiinţă nu încercă să se înţeleagă cu oamenii. Oamenii de ştiinţă ne spun numai ceea ce au descoperit. Ei trebuie în permanenţă să se întrebe în privinţa naturii lucrurilor şi dacă câţiva oameni de ştiință vin cu un experiment în care se arată că anumite materiale au anumite proprietăţi alţi oameni de ştiinţă mai apoi trebuie să poată reproduce acel experiment şi să obţină aceleaşi rezultate. Chiar dacă un om de ştiinţă crede că un tip de aripă de avion în conformitate cu calculele matematice poate să suporte o anumită greutate el totuşi pune acea greutate pe aripă pentru a vedea când se rupe şi apoi spune: „ştii calculele mele au fost corecte sau acestea nu sunt corecte”. 

Iubesc acest sistem pentru că este nepărtinitor şi liber de prejudecata că matematica poate rezolva toate problemele. Trebuie să vă supuneţi de asemenea şi matematica la un test. Cred că fiecare sistem care poate fi supus testelor, ar trebui să fie testat. Şi că toate deciziile ar trebui bazate doar pe cercetare.

(Jacques Fresco, Proiectant Industrial și fondatorul Proiectului Venus)

O Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât metoda ştiinţifică aplicată problemelor sociale, un concept aproape inexistent în lumea de azi.

Societatea este o invenţie tehnică. Şi cele mai eficiente metode de optimizare a sistemului de sănătate, a producţiei de bunuri, a distribuţiei, a infrastructurii oraşelor şi altele asemenea se află în raza preocupărilor ştiinţifice şi tehnologice - nu a politicii sau a sistemului economic monetar. Funcţionează în acelaşi mod sistematic în care să spunem, funcţionează un avion şi nu există o cale republicană sau liberală pentru a construi un avion. 

De altminteri, natura însăşi este referinţa fizică pe care o utilizăm să ne demonstrăm ştiinţa şi este un sistem predefinit - care este emergent pe măsură ce începem să-l înţelegem. De fapt, nu există nici un motiv pentru care să crezi în mod subiectiv că ceva este adevărat. Mai degrabă, se prezintă ca o opţiune: poţi învăţa să te aliniezi cu legile naturale şi să te comporţi în conformitate cu ele creând invariabil durabilitate şi armonie sau poţi merge împotriva curentului - fără nici un folos. Nu contează cât de mult crezi tu că poţi să te ridici şi să mergi drept pe zidul de lângă tine de vreme ce legea gravitaţiei nu îţi va permite. Dacă nu mănânci - vei muri. Dacă vei fi atins atunci când ești nou-născut - vei muri. 

Oricât de urât ar suna, natura este un dictator şi fie o ascultăm şi venim în armonie cu ea fie suferim consecinţe nefaste inevitabile. 

Aşadar, o Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât un set predefinit, bazat pe înţelegerea mecanismelor vieţii unde toate deciziile au la bază optimizarea vieţii umane şi a mediului într-un mod sustenabil. Ia în calcul empiricul „Teren al Vieții” în care fiecare fiinţă umană împarte, deorece este necesar, tot ceea ce are, repet, dincolo de filosofia sa politică sau religioasă. Nu este nici un relativism cultural în această abordare. Nu are nici o importanţă opinia. Nevoile umane sunt nevoi umane şi necesităţile vieţii, cum sunt aerul curat, hrana sănătoasă şi apa potabilă deopotrivă cu cultivarea unui mediu pozitiv, stabil, non-violent, este necesară pentru sănătatea noastră fizică şi mentală pentru a se potrivi evoluţiei noastre şi mai mult chiar, supravieţuirii speciei în sine. 

O Economie Bazată pe Resurse ar trebui să aibă drept fundament resursele disponibile. Nu poţi pur şi simplu să aduni o mulţime de oameni pe o insula sau să construieşti un oraş cu 50.000 de oameni fără să ai acces la cele necesare vieţii. Aşa că, atunci când utilizez termenul de „abordare comprehensivă a sistemelor” mă refer la a face mai întâi inventarierea resurselor zonale şi a determina ce poate oferi acel areal - nu doar o abordare arhitecturală - nu doar o decizie de design - ci o decizie bazată pe tot ceea ce este necesar pentru susţinerea vieţii umane. Şi asta este ceea ce înţeleg printr-un mod de gândire integrat. Hrană, Adăpost, Căldură, Dragoste - toate aceste lucruri sunt necesare şi dacă deposedezi oamenii de ele ai un om mai dezumanizat, mai puţin funcţional. 

Aşa cum am subliniat, Economia Bazată pe Resurse se dezvoltă global, abordând sistemele de la extracţie, producţie şi distribuţie care sunt bazate pe un set de mecanisme economice realiste, sau strategii care garantează eficienţa şi durabilitatea în fiecare ramură a economiei. Deci, continuând şirul ideilor privitoare la design-ul local ce urmează în ecuaţia noastră? Unde se vor materializa toate acestea?

În Oraşe. Evoluţia oraşelor este cea care defineşte civilizaţia modernă. Rolul lor este acela de a facilita un acces optim la necesităţile vieţii deopotrivă cu un suport mărit pentru interacţiunea socială şi comunitară. Aşadar cum am putea descrie proiectarea unui oraş ideal? Ce formă ar trebui să aibă? Dreptunghiulară? Trapezoidală? Păi, având în vedere că vom fi în mişcare în jurul lucrurilor ar trebui să-l facem cât mai echidistant posibil, cât mai accesibil deci, un cerc. 

Ce ar trebui să conţină oraşul? Păi, în mod natural, avem nevoie de o zonă rezidențială, o zonă industrială, o zonă energetică, o zonă agricolă. Dar noi deasemenea, suntem fiinţe cu aspiraţii, prin cultură, natură, recreere şi educaţie. Aşa că trebuie să includem un minunat parc în aer liber un centru cultural/artistic şi pentru socializare centre de educaţie şi laboratoare de cercetare. Şi, din moment ce lucrăm cu un cerc pare să fie raţional să amplasăm aceste facilităţi în Segmente având la origine o suprafaţă de teren conformă fiecărei destinaţii în parte la un loc cu un acces facil. Foarte bine.

Acum, să trecem la lucruri mult mai specifice: Prima oară va trebui să luăm în considerare nucleul - infrastructura sau intestinele organismului urban. Acestea ar fi distribuţia apei, bunurilor, evacuarea deşeurilor, reţeaua energetică şi canalizarea. Întocmai cum în zilele noastre avem distribuţia apei şi canalizarea în subteran vom extinde acest concept şi pentru sistemul integrat de reciclare şi colectare a deşeurilor. Nu mai avem nevoie de poştaşi sau gunoieri. Aceste servicii sunt încorporate în arhitectura oraşului. Putem chiar folosi automate de tuburi pneumatice şi alte tehnologii similare. 

Câte ceva despre transport. Este necesar să fie strategic integrat şi proiectat pentru a reduce sau chiar înlătura nevoia de automobile independente, ineficiente. Tramvaie electrice, benzi transportoare scări rulante şi trenuri maglev care te pot duce practic oriunde în oraş, chiar şi pe verticală precum şi între oraşe diferite. Şi, bineînţeles, în eventualitatea că este necesar un automobil, acesta este complet automatizat, pentru siguranţă şi integritate. De fapt, această tehnologie de automatizare operează încă de acum. În accidentele de automobil îşi pierd viaţa în jur de 1,2 milioane de oameni anual; alte 50 de milioane sunt grav răniţi. Este absurd şi nu trebuie să se mai întâmple. Maşinile fără şofer laolaltă cu proiectarea inteligentă a oraşelor pot aproape elimina aceste accidente.

Agricultura. Astăzi, din nefericire, utilizând tehnologii industriale ieftine, utilizând pesticide, fertilizatori în exces şi alte metode am reuşit să distrugem cu succes majoritatea terenului arabil pe această planetă ca să nu menţionăm că ne otrăvim intens organismele proprii. De fapt, toxinele chimice industriale şi agricole sunt prezente în aproape oricare fiinţă umană testată, incluzând sugarii. Din fericire, există o alternativă viabilă - culturile în sere hidroponice şi aeroponice care de asemenea reduc necesarul de nutrienţi şi apă cu până la 75% din ceea ce utilizăm acum. Hrana poate fi acum obţinută la scară industrial în sere ermetice verticale. Ar fi o nimica toată înlocuirea producţiei a 50 de acri de teren arabil practic eliminând nevoia de a utiliza pesticidele şi hidrocarburile în general. Acesta este viitorul industriei alimentare. Eficient, curat şi abundent. Aşadar, un sistem aşa de avansat ar fi, cel puţin partial ceea ce este nevoie pentru a reduce dimensiunea centurii agricole şi ar produce tot ce este nevoie pentru întreaga populaţie a oraşului fără a fi nevoie să se importe nimic din altă parte economisind timp, materiale şi energie.

Dacă tot a venit vorba de energie - Centura Energetică va trebui să lucreze într-o abordare sistemică care să extragă energia din medii regenerabile şi abundente cum ar fi eoliană, solară, geotermală şi prin temperatura diferenţială şi dacă prin zonă sunt posibilităţi hidro - energia valurilor sau mareică. Pentru a evita intermitenţele şi a asigura un surplus energetic aceste metode vor fi îmbinate într-un sistem integrat completându-se reciproc la nevoie concomitent cu stocarea energiei în surplus în uriaşe baterii în subsol în aşa fel încât nimic să nu se piardă. Şi nu doar oraşul în sine îşi va produce energia, ci clădirile îşi vor produce independent energia necesară şi vor genera electricitate prin intermediul vopselei fotoelectrice, a traductoarelor de presiune, a efectului termoelectric, şi a altor tehnologii curente dar utilizate insuficient momentan. Dar, fireşte, aceasta ne conduce către întrebarea: Cum va fi posibilă crearea în primul rând a acestor tehnologii şi bunuri?

Asta ne trimite către Producţie: Centura Industrială, dincolo de a conţine spitale şi altele asemenea ar trebui să fie un conglomerat de fabrici. Integrate pretutindeni, ar putea, fireşte, să obţină materiile prime pe calea sistemului de management global al resurselor, despre care am mai vorbit - cu cererea generată de populaţia oraşului însuşi. Dincolo de producţia de utilaje, trebuie să luăm în discuţie un nou, puternic fenomen care doar ce a apărut în istoria recentă a umanităţii dar este pe cale să schimbe totul.

Se numeşte Robotizare sau Automatizarea Muncii.

Deci, dacă vă uitaţi în jur veţi observa că aproape tot ceea ce folosim astăzi este automatizat. Încălţămintea, hainele, consumabilele, automobilul şi multe altele...sunt fabricate de maşini într-un mod robotizat. Putem oare spune că societatea noastră nu a fost influenţată de acest extraordinar avans tehnologic? Bineînţeles că nu! Aceste sisteme vor trasa noile structuri şi noile nevoi vor face ca multe din nevoile actuale să fie depăşite. Deci, va trebui să dezvoltăm şi să utilizăm tehnologia într-un mod  exponenţial. Aşadar, în mod sigur automatizarea va continua. Nu putem opri tehnologiile care au sens.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale)

Automatizarea muncii prin tehnologie este doar începutul transformărilor sociale majore din istoria umanităţii. De la revoluţia agricolă şi inventarea plugului şi până la revoluţia industrială şi inventarea motorului cu aburi mergând până la era informaţională pe care o traversăm acum ceea ce este esenţial este avansul electronicii şi computerelor, şi graţie avansului metodelor de producţie actuale robotizarea evoluează de la sine. Depășirea metodei tradiţionale de asamblare a subansamblelor într-o configuraţie - duce către o metodă avansată de creare a unui produs printr-un singur proces.

Proiectul Pământ

Proiectul Pământ

Să ne imaginăm pentru moment că am avea opţiunea să reconstruim civilizaţia umană din temelii. Ce-ar fi dacă - ipotetic vorbind - am descoperi o copie exactă a planetei noastre şi singura diferenţă dintre aceasta şi planeta actuală ar fi că evoluţia umană nu s-a petrecut. Ar fi o paletă deschisă. Fără ţări, fără oraşe, fără poluare, fără republicani...doar un mediu curat şi deschis. Aşadar ce am avea de făcut? Ei bine, mai întâi am avea nevoie de un "scop", nu? Şi e prudent să spunem că acel scop ar fi supravieţuirea. Şi nu doar să supraviețuim, ci s-o facem într-un loc optimizat, sănătos şi prosper. Cei mai mulţi oameni, fireşte, vor să trăiască şi asta, preferabil, fără să sufere. Prin urmare, baza acestei civilizaţii trebuie să fie una de susţinere şi prin urmare cât mai de durată pentru viaţa umană - ţinând cont de toate nevoile materiale ale tuturor oamenilor din lume în timp ce încercăm să eliminăm tot ceea ce ar putea să ne facă rău pe termen lung. Înţelegând scopul "Durabilităţii Maxime" următoarea întrebare priveşte "metoda" folosită.

Ce fel de abordare alegem? Ei bine, să vedem - Ultima dată când am verificat, politica era metoda de operare socială pe Pământ...Aşadar, ce au de spus doctrinele republicanilor, liberalilor conservatorilor sau socialiştilor despre designul societăţii? Hmmm...absolut nimic. Bine atunci - dar despre religie? Cu siguranţă marele creator trebuie să fi lăsat nişte schiţe pe undeva...Nu... n-am găsit nimic.

Bun atunci - ce a mai rămas? Se pare că ceva numit "ştiinţă". Ştiinţa este unică prin faptul că metodele sale au nevoie nu numai ca ideile propuse să fie testate şi replicate...dar tot ceea ce vine dinspre ştiinţă este în mod inerent falsificabil. Cu alte cuvinte, spre deosebire de religie şi politică, ştiinţa nu are ego şi tot ceea ce ne sugerează acceptă posibilitatea de a se dovedi fals în cele din urmă. Nu ţine la nimic şi evoluează constant. Ei bine, mie asta mi se pare destul de firesc. Şi apoi - bazându-ne pe starea actuală a cunoştiinţelor ştiinţifice la început de secol 21 împreună cu scopul nostru de "maximă durabilitate" pentru populaţia umană cum se începe procesul actual de construcţie?

Ei bine, prima întrebare necesară este: De ce avem nevoie pentru a supravieţui? Răspunsul, bineînţeles sunt resursele planetare. Fie că este vorba despre apa potabilă, energia consumată sau materia primă utilizată pentru a crea unelte şi adăpost planeta deţine un inventar de resurse - multe dintre acestea necesare supravieţuirii noastre. Aşadar, aceasta fiind realitatea devine critic să aflăm ce avem şi unde este. Aceasta înseamnă că trebuie să efectuăm un studiu. Localizăm şi identificăm fiecare resursă fizică de pe planetă şi cantitatea disponibilă în fiecare loc de la depozitele de cupru, până la cele mai bune locaţii pentru ferme eoliene unde să producem energie, la izvoare naturale de apă proaspătă la o evaluare a cantităţii de peşte din ocean şi până la cele mai bune terenuri arabile de cultivare a hranei, etc. Dar, pentru că noi oamenii vom consuma aceste resurse în decursul timpului vom realiza că nu trebuie doar să localizăm şi să identificăm - ci şi să urmărim. Trebuie să fim siguri că nu rămânem fără nici unul dintre aceste lucruri...asta ar fi rău; şi înseamnă nu numai să urmărim rata de consum dar şi ratele de regenerare ca de exemplu, cât este necesar, pentru ca un copac să crească sau ca un izvor să se reumple.

Aceasta se numeşte "Echilibru Dinamic". 

Echilibrul Dinamic

Cu alte cuvinte, dacă folosim copacii mai repede decât pot ei creşte - avem o problemă serioasă, pentru că este nesustenabil. Atunci cum urmărim acest inventar mai ales atunci când recunoaştem că toate aceste lucruri sunt risipite peste tot. Avem mine de minerale vaste în ceea ce numim Africa, concentraţii de energie în Orientul Mijlociu, uriaşe posibilităţi de alimentare de la energia mareică pe coasta Atlanticului din America de Nord, cel mai mare rezervor de apă proaspătă în Brazilia, etc. 

Ei bine, încă o dată, ştiinţa are o sugestie numită "Teoria Sistemelor". 

Teoria Sistemelor

Teoria Sistemelor recunoaşte că structura lumii naturale de la biologia umană la biosfera pământească, la forţa gravitaţională a sistemului solar în sine este un imens sistem conectat sinergetic - total interconectat. Aşa cum se conectează celulele umane pentru a forma organele iar organele se conectează pentru a ne forma organismele şi cum trupurile noastre nu pot supravieţui fără resurse terestre de hrană, aer şi apă, suntem intrinsec conectaţi la pământ, şi aşa mai departe. Deci - aşa cum sugerează şi natura luăm tot acest inventar şi urmărim datele şi creem un sistem pentru a-l administra. 

Un "Sistem de Administrare al Resurselor Globale", de fapt pentru a ţine socoteala fiecărei resurse relevante de pe planetă. Pur şi simplu nu avem altă alternativă logică, dacă scopul nostru ca specie este să supravieţuim pe termen lung. Trebuie să urmărim totul ca pe un întreg. Înţelegând asta, putem acum să analizăm Producţia.

Cum vom folosi toate aceste lucruri? Care va fi procesul nostru de producţie şi de ce avem nevoie pentru a fi siguri că este cel mai bine optimizat pentru a ne maximiza durabilitatea? Primul lucru care ne sare în ochi este faptul că trebuie să încercăm constant să perseverăm. Resursele planetare sunt în esenţă finite. Aşa că este important să acţionăm "strategic". 

"Conservarea strategică" este cheia. Al doilea lucru pe care îl recunoaştem, este că unele resurse nu sunt la fel de bune ca altele, ca performanţă. De fapt, unele lucruri, puse în practică au un efect teribil asupra mediului ceea ce ne afectează invariabil sănătatea. De exemplu: petrolul şi combustibilii fosili, indiferent cât ai reduce consumul vor elibera mereu agenţi poluatori asupra mediului. Prin urmare, este esenţial să facem ce este mai bine pentru a folosi astfel de lucruri numai atunci când chiar trebuie - dacă nu chiar deloc. 

Din fericire pentru noi, vedem o mulţime de alternative -solară, eoliană, mareică, hidro - încălzire diferenţială şi posibilitătea de utilizare a energiei geotermale aşa că putem avea o strategie obiectivă despre cum să utilizăm acestea şi unde pentru a evita ceea ce este numit „impact retroactiv” sau orice altceva care rezultă din procesul de producţie sau utilizare care poate produce distrugeri mediului şi prin urmare, nouă înşine.

Vom numi asta „Siguranţa Strategică” pentru a o lega de „Conservarea Strategică”. Dar strategiile de producţie nu se opresc aici. Vom avea nevoie de o „Eficienţă Strategică” pentru mecanica efectivă de producţie în sine, şi ceea ce găsim aici este că sunt cam trei protocoale specifice la care trebuie să aderăm:

 - Unu: Fiecare bun pe care îl producem trebuie să fie proiectat să dureze cât mai mult timp posibil. În mod natural, cu cât mai multe lucruri tind să se strice cu atâta mai multe resurse sunt necesare pentru a le înlocui şi cu atât mai multă risipă se produce.

 - Doi: Când lucrurile se strică sau nu mai este posibilă utilizarea lor din diverse motive este neapărat necesară colectarea sau reciclarea a cât mai multe dintre ele. Aşadar liniile de asamblare industrială trebuie să ţină cont de asta încă din primele faze ale ciclului de producţie.

 - Trei: Tehnologiile cu evoluţie rapidă, cum este electronica, care este expusă celei mai rapide faze de învechire tehnologică va fi necesar să fie proiectată pentru o îmbunătăţire a componentelor fizice rapidă şi facilă. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să aruncăm la gunoi întregul computer doar pentru că unele dintre componentele sale sunt depăşite tehnologic. 

Aşadar vom proiecta componentele în aşa fel încât să fie uşor îmbunătăţite piesă cu piesă, într-un mod standardizat şi interschimbabil care să ţină pasul cu tendinţele schimbărilor tehnologice. Şi atunci când realizăm că aceste mecanisme ale „Conservării Strategice”, „Siguranţei Strategice” şi „Eficienţei Strategice” sunt pure consideraţii tehnice dincolo de orice opinie sau părere umană pur şi simplu vom programa aceste strategii într-un calculator care poate manipula şi calcula toate variabilele relevante permiţându-ne să ajungem la o metodă absolut perfectă pentru o producţie sustenabilă bazată pe cunoaşterea curentă. Şi în vreme ce asta poate suna ca şi cum ar fi un proces complex tot ceea ce ne trebuie este un computer performant ca să nu mai menţionăm există deja o atât de mare varietate de sisteme informatice de decizie şi monitorizare pe care le utilizăm deja în întreaga lume astăzi pentru scopuri izolate. Este un simplu proces de extindere.

Aşadar...Astăzi, nu doar că avem propriul Sistem de Management al Resurselor dar avem de asemenea şi un Sistem al Managementului Producţiei, ambele uşor de automatizat pentru a maximiza eficienţa, conservarea şi siguranţa. Realitatea informaţională este că mintea umană sau chiar a unui grup de oameni, nu poate urmări tot ceea ce trebuie urmărit. Trebuie făcută prin intermediul computerelor şi este realizabil.

Şi asta ne duce către următorul nivel: Distribuţia. Care sunt strategiile sustenabile care au sens aici? Păi, din moment ce ştim că cea mai scurtă distanţă între două puncte este o linie dreaptă şi de vreme ce energia este necesară pentru alimentarea maşinilor de transport cu cât este mai mică distanţa de transport, cu atât este mai eficientă. Producerea unor bunuri pe un continent şi transportul lor pe un altul are sens numai dacă bunurile în discuţie pur şi simplu nu pot fi produse la locul de destinaţie. Altminteri, nu este nimic altceva decât risipă. Trebuie să producem local, ca distribuția să fie simplă rapidă şi să necesite cât mai puţină energie. 

Noi numim asta „Strategia Proximităţii” ceea ce la un nivel simplu înseamnă reducerea cât mai mult posibil a transportului de bunuri între materia primă şi produsele finite. Desigur, ar putea fi de asemenea important de ştiut şi ce bunuri transportăm şi de ce...

Iar asta intră sub incidenţa unei alte categorii, Cererea.

Şi cererea este pur şi simplu ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi sănătoşi şi de a avea un nivel de viaţă ridicat. Spectrul nevoilor materiale umane se află între necesităţile vieţii cum ar fi hrana, apa potabilă şi adăpostul...până la bunurile sociale sau recreaționale care sunt necesare relaxării şi cele personale - delectările sociale - toate sunt factori importanți pentru om şi societate dincolo de orice altceva. Aşa că - foarte simplu - începem un alt chestionar. Oamenii îşi descriu nevoile, cererea este procesată şi  producţia începe bazată pe această cerere. Şi din moment ce nivelul cererii pentru bunuri diferite va fluctua în mod natural de la regiune la regiune va trebui creeat un „Sistem de Monitorizare a Cererii/Distribuţiei” pentru a evita blocajele şi supraproducţia. Bineînţeles, această idee nu este o noutate ea este utilizată în fiecare lanţ important de magazine în zilele noastre pentru a se asigura o inventariere corespunzătoare. Numai că, de data aceasta, se va aplica la scară globală.

Dar aşteptaţi un moment. Noi nu putem realmente înţelege cererea dacă nu cuantificăm actuala utilizare a bunurilor în sine. Este logic şi sustenabil ca fiecare om să aibă să zicem, cel puţin câte un lucru din tot ce se face? Chiar şi în detrimentul utilităţii? Nu. Asta ar fi pur şi simplu risipitor şi ineficient. Dacă o persoană are nevoie de un bun dar acea nevoie este să zicem: pentru 45 de minute în medie zilnic ar fi mult mai eficient dacă acel bun ar fi pus la dispoziţia fiecăruia precum şi altora numai când este nevoie. Mulţi uită că ceea ce doresc ei nu este bunul, ci este scopul acelui bun. Când realizăm că acel bun în sine este la fel de important ca şi utilitatea sa putem vedea că „restricţia externă” sau ceea ce numim astăzi „proprietate” este extrem de degradantă şi ilogică din punct de vedere al mediului într-un sens economic, fundamental. 

Deci, avem nevoie să elaborăm o strategie numită „Acces Strategic” Aceasta poate fi fundaţia pentru„Sistemul nostru de Cerere/Distribuţie” care oferă garanţia că putem satisface cererea nevoilor populaţiei oferind acces pentru orice îşi doreşte fiecare, atunci când îşi doreşte.

Şi în ceea ce priveşte obţinerea fizică a bunurilor centralizată şi cu centre de acces regional toate au un rost, în cea mai mare parte fiind aşezate în imediata vecinătate a populaţiei iar o persoană pur şi simplu intră, ridică obiectul îl utilizează şi la sfârşit, îl returnează atunci când nu mai este nevoie de acel bun...cam în genul în care funcţionează bibliotecile în zilele noastre. De fapt, aceste centre nu doar că vor exista în comunitate aşa cum astăzi vedem magazinele locale dar centre de acces specializate vor exista în locaţii specifice unde anumite bunuri sunt utilizate cu precădere economisind energie şi cu cicluri cât mai reduse de transport. 

Şi de îndată ce acest Sistem de Monitorizare devine operațional, el se conectează direct la Sistemul de Management al Producţiei și, bineînţeles, la Sistemul de Management al Resurselor prin crearea unui sistem care se interconectează dinamic la un sistem economic de management global prentru a ne asigura că se menţine sustenabilitatea începând cu asigurarea integrităţii resurselor finite mergând mai apoi către certitudinea că se creează cele mai bune cele mai strategice bunuri posibile în timp ce distribuim totul în cel mai eficient şi inteligent mod.

Şi ca unic rezultat al abordării bazate pe prezervarea mediului care este în mod intuitiv cea mai potrivită de cele mai multe ori este că acest proces logic, în totalitate este un proces practic de conservare şi eficienţă care defineşte exclusiv o sustenabilitate realmente umană pe această planetă care cel mai probabil poate genera ceva niciodată văzut până acum în istoria umanităţii: Accesul la Abundenţă...nu doar pentru un procent din populaţia lumii...ci pentru întreaga civilizaţie.