Răsăritul - Mentalitatea Actuală și Criza Mondială

Cînd luăm în discuţie Economia Bazată pe Resurse adesea se argumentează cu un număr de argumente nefondate...

Și, dintr-o dată, audiența prinde brusc viață, aruncând un potop de critici naratorului:

 - Ei! Întrerupere...

 - E! Hei!

 - Stai un pic!

 - Știu ce e asta. Se numeşte Marxism amice.

 - Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...

 - Tatăl meu a murit în Gulag!

 - Comunistule! Fascistule!

 - Dacă nu-ţi place în America ar trebui să pleci!

În regulă, toată lumea, hai să ne calmăm...(naratorul)

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

Şi pe măsură ce audienţa creşte în mod iraţional, şoc şi confuzie: brusc, naratorul suferă un atac de cord. Şi filmul cu aparenţă comunistă încetează să mai existe.

-----------------------------------------------------EROARE DE SISTEM-----------------------------------------------

--------------------------------------------------Revenire Inițiată - Restartat--------------------------------------------

Dar ştiţi, le spun acestui gen de oameni aflaţi în situaţii din astea „think tank”. Ştiţi voi, genul ăla Club of Rome sau asemenea...Ei spun „Marxist”! Ce? Marxist? De unde ai scos asta? 

Ei tocmai privesc asta ca pe o icoană la care ţin - e Sfântul lor Graal, şi e unul lejer, ştiţi voi.

(John McMurtry) 

“Oamenii întreabă dacă sunt socialist, comunist sau capitalist iar eu le spun că nu sunt nici unul din astea. De ce credeţi că acestea sunt singurele voastre opţiuni? Toate aceste construcţii politice au fost creeate de scriitori care au presupus că trăim pe o planetă cu resurse infinite. Nici unuia din aceşti filosofi politici nici măcar nu i-a trecut prin cap că totul are un sfârşit”.

(Michael Ruppert)

Cred că comunismul, socialismul, capitalismul si fascismul sunt părţi ale unei evoluţii sociale. Nu poţi face un pas gigantic de la o cultură la alta - sunt o mulţime de paşi intermediari între ele. Înainte ca toate care se termină în „istm” să apară şi viaţa evoluează aşa cum am spus cel mai uşor este să creezi toate condiţiile necesare următoarei etape şi asta implică aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, nevoia de siguranţă, accesul la educaţie - pentru toţi toate aceste lucruri trebuie să le împărţim, să le oferim, altfel, viaţa nu poate exista în nici o cultură. Aşa că trebuie să ne „Începem viaţa de la 0” iar viaţa astfel reîncepută nu are loc în ea pentru nici un „istm”. Este „o viaţă bazată pe analiza valorii”.

 (Jacques Fresco)

Dincolo de Limite

Este o simplă chestiune istorică faptul că ceea ce domină cultura intelectuală în orice societate reflect interesele dominante ale grupului dominant din acea societate. Într-o societate sclavagistă credinţa în drepturile umane şi fiinţele umane şi altele asemenea vor reflecta nevoile stăpânilor de sclavi. Într-o societate, repet, care se bazează pe puterea unor anumiţi oameni de a controla şi profita de vieţile şi munca a milioane de alţi oameni dominanta culturală va reflecta nevoile grupului dominant. Aşadar, dacă aruncăm o privire ideile care prevalează în psihologie şi sociologie şi istorie şi economie politică şi în ştiinţele politice reflectă fără dubiu interesele fundamentale ale elitelor. Iar academicienii care întreabă prea mult sunt trimişi la colţ sau etichetaţi ca „radicali”. 

(Gabor Mate)

Valorile culturale dominante au tendinţa de a fi susţinute şi perpetuate pentru că acestea sunt recompensate în acea cultură. Şi într-o societate în care succesul şi statutul sunt evaluate în bogăţia materială - nu în contribuţia socială - e uşor de văzut de ce lumea este aşa cum este astăzi.

Ne confruntăm cu o perturbare a sistemului de valori - complet denaturat - în care priorităţile personale şi sănătatea socială sunt în plan secundar şi în detrimentul noţiunilor artificiale de creștere fără limite. Şi asemenea unui virus, perturbarea acum penetrează toate nivelurile de guvernare - ştiri, media,- divertismentul - chiar şi mediul academic. Şi are încorporate în structura sa mecanisme de protecţie faţă de orice ar putea interfera cu ea.

Discipolii religiei Monetarismului de Piaţă - aceşti Autoproclamaţi Gardieni ai Stării de Fapt în mod constant caută căi pentru a împiedica gândirea analitică care ar putea interfera cu credinţele lor. Cele mai obişnuite sunt: Dualităţile Predefinite. Dacă nu eşti Republican, trebuie să fii Democrat. Dacă nu eşti creştin, poate eşti satanist. Şi dacă consideri că societatea poate fi semnificativ îmbunătăţită considerând probabil - n-ai de unde să ştii - oare poţi avea grija tuturor? Eşti doar un „Idealist”.

Şi cel mai infam dintre toate: dacă nu eşti pentru „piaţa liberă” trebuie că eşti împotriva libertăţii însăşi. 

De fiecare dată când auzi cuvântul “libertate“ fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul în orice context, asta pe înţelesul tău, înseamnă: blocarea oportunităţilor de a transforma banii în mai mulţi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani. Asta este. Orice altceva îţi spun „avem nevoie de mai mult confort pentru oameni” „oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei” şi aşa mai departe de fiecare dată când auziţi asta puteţi să decodaţi ca mai devreme şi cred că veţi găsi o corelaţie imediată de fiecare dată când faceți asta. Şi asta, într-un sens, s-ar putea numi: o Sintaxă. O sintaxă a înţelegerii şi a valorii. Deci, guvermele îşi reglementează propria recunoaştere şi ar putea spune:„ O dar nu am vrut asta nicidecum”! dar în realitate, exact asta fac. Întocmai cum ai vorbi gramatical şi ar trebui să urmăreşti regulile gramaticale fără să recunoşti care sunt acele reguli...Şi de aceea noi avem ceva care se numeşte „Sintaxa Valorilor de Reglementare” pentru a sublinia asta. Aşadar, de fiecare dată când ei utilizeză aceste cuvinte: „amestec în treburile guvernului”, „lipsa libertăţilor” sau „libertate” sau „progres” sau „dezvoltare” poţi să înţelegi ce vor în realitate să spună. 

Bineînţeles, când auzi cuvântul „libertate” există tendinţa de a fi pus în aceeaşi propoziţie cu ceva numit „Democraţie”. Este fascinant să vezi cum oamenii din zilele noastre par să creadă că ei în realitate chiar au o influenţă relevantă în ceea ce face guvernul uitând însăşi natura sistemului nostru în care totul este de vânzare. Singurul vot care realmente contează este votul monetar şi nu are nici o importanţă vreun activist declamând despre etică şi responsabilitate. Într-un sistem de piaţă, fiecare politician, fiecare legislatură - Şi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare. 

Şi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraţi băncilor începând cu 2007, acestă grămadă de bani ar fi putut schimba să spunem, infrastructura energetică globală prin trecerea la metode complet regenerabile în loc să fie pompaţi într-o serie de instituţii care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea instituţii care ar fi putut fi desfiinţate mâine fără nici o repercursiune...Condiţionarea oarbă a politicilor şi politicienilor există şi oamenii încă mai cred în bunele lor intenţii. Realitatea este că, politica este o afacere - nu prea diferită de oricare alta într-un sistem de piaţă - şi politicienilor le pasă mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.

“Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acţiunii politice. Cred că acest sistem se contractă şi se dilată după bunul plac. Se adaptează la schimbări. Cred că drepturile civile sunt o convenienţă pentru a legifera drepturile celor care deţin acele ţări. Eu cred că ele rezidă numai în interesul propriu; ei văd un anumit tip de libertăţi ce par bune - o iluzie a libertăţii – date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an pentru ca ei să aibă iluzia că participă la ceva. Alegeri fără sens - aşa ca să putem fi ca sclavii şi să spunem „Oo, am Votat”! Limitele dezbaterilor în această ţară sunt stabilite înainte ca dezbaterile propriu zise să înceapă şi oricine altcineva este marginalizat şi făcut să pară fie comunist, fie un fel de trădător - un ţăcănit - ăsta-i cuvântul...Şi acum îi spun conspiraţie. Vedeţi, asta fac. Ceva ce nu ar trebui să ne amuze nici măcar un moment: acei oameni puternici se strâng împreună şi au un plan! 

„Nu se întâmplă asta! Eşti un ţăcănit! Conspiraţia ta e un bluff!” 

(George Carlin, 1937-2008)

Şi dintre toate mecanismele care apără acest sistem sunt două care se repetă cu precădere. Primul este această idee că sistemul acesta este „cauza” progresului material pe care l-am văzut pe această planetă. Ei bine... Nu-i. 

Sunt două noţiuni de bază care au creeat aşa numita „bogăţie” şi explozia demografică pe care o vedem azi. Prima: avansul exponenţial al tehnologiei productive; prin ingeniozitatea ştiinţifică. şi a doua: descoperirea iniţială a energiei abundente a hidrocarburilor - care este fundaţia curentă a întregului sistem socio-economic.

Piaţa liberă / capitalismul / monetarismul sistemul de piaţă - ori cum vreţi să-l numiţi - care n-a făcut nimic altceva decât să se cocoaţe pe acest avans, distorsionând sistemul de iniţiativă şi defazând în mod grosolan metodele de utilizare şi distribuţia acestor bogăţii. Al doilea mecanism de apărare este împărţirea socială beligerantă generată de ani întregi de propagandă care vede orice alt sistem social ca o cale către ceva numit tiranie împodobită cu nume variate cum ar fi Stalin, Mao, Hitler...şi moartea pe care au generat-o aceştia. 

Păi, pe cât de despotici au fost aceştia laolaltă cu abordările sociale pe care ei le-au perpetuat...când vine vorba de jocul morţii, când vine vorba de uciderea în masă sistematică zilnică a fiinţelor umane - NIMIC în istorie nu se compară cu ceea ce avem astăzi. 

Foametea - fără precedent în ultimul secol de istorie - nu este cauzată de lipsa hranei. Este cauzată de sărăcia relativă. Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite încât săracii nu aveau suficienţi bani cu care să cumpere mâncarea care ar fi fost disponibilă dacă şi-ar fi permis să plătească. Acesta ar fi un exemplu de Violență Structurală. Alt exemplu: în Africa şi în alte zone - mă voi concentra în mod particular asupra Africii - zeci de milioane de oameni mor de SIDA. Din ce cauză mor aceştia? Nu pentru că nu am şti cum să tratăm SIDA. Sunt milioane de oameni în ţările bogate care trăiesc remarcabil de bine deoarece aceştia au medicamentele care o tratează. Oamenii din Africa, care mor de SIDA nu mor din cauza virusului HIV...Ei mor pentru că nu au banii cu care să plătească pentru medicamentele care să îi ţină în viaţă. Gandhi a văzut asta. A spus: ”Cea mai mortală formă de violenţă este sărăcia.” şi aceasta este absolut adevărat. Sărăcia omoară cu mult mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie; mai mult decât toate crimele din istorie; mai mult decât toate sinuciderile din istorie...nu numai că Violenţa Structurală omoară mai mulţi oameni decât toată violenţa comportamentală la un loc, Violenţa Structurală este principala cauză a violenţei comportamentale.

Dincolo de Limită

Petrolul este fundaţia Şi este prezent peste tot, la baza civilizaţiei umane. Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol si gaz natural - în fiecare calorie de mâncare pe care tu şi eu o mâncăm în lumea industrializată. Fertilizantele sunt produse din gaz natural. Pesticidele sunt făcute din petrol. Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arat - irigat – recoltat - transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol. Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maşină. Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. Şi numai datorită petrolului există 7 miliarde de oameni, sau aproximativ 7 miliarde de oameni pe planetă în acest moment. Apariţia acestei energii ieftine şi uşoare care, apropo, este echivalentă cu miliarde de sclavi care lucrează non-stop a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol şi populaţia a crescut de 10 ori.

Dar, până în 2050, rezervele de petrol pot să susţină mai puţin de jumătate din populaţia actuală a lumii în ceea ce priveşte modul ei de viaţă actual. Deci, scala de adaptare la un trai diferit este pur şi simplu enormă. Lumea foloseşte acum şase de barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Cinci ani în urmă se foloseau doar patru barili de petrol pentru fiecare baril nou. Peste un an începând de acum se vor folosi opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Ce e deranjant pentru mine este lipsa de orice efort real al guvernelor din întreaga lume şi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit. Avem aceste, aşa-numite, încercări de a construi mai multe eoliene şi de a face ceva, poate cu mareea...ne-am apucat de încercări pentru a face masinile noastre un pic mai eficiente dar nu e nimic care să arate într-adevăr ca o revoluţie care să amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluţii sunt destul de minore şi asta cred ca este destul de înfricoşător. 

Şi guvernele care sunt conduse de aceşti economişti care nu dau doi bani cu adevărat pe ceea ce ne interesează pur şi simplu încearcă să stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecută în speranţa că pot reconstitui trecutul. Ei îşi consumă energia în tipărirea de bani lipsiţi total de orice garanţii. Deci, în cazul în care economia se îmbunătăţeşte şi revine faimoasa creştere economică aceasta va fi doar de scurtă durată, deoarece într-o perioadă scurtă de timp, numărată în luni mai degrabă decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare; va fi un alt preţ plătit - şoc - şi o recesiune şi mai profundă. Aşa că eu cred că vom merge într-o serie de cercuri vicioase. Aşadar avem un grafic de creştere economică - preţuri îngheţate - după care totul se prăbuşeşte. Acesta este nivelul la care suntem acum. Apoi economia începe să îşi revină din nou, dar în acest moment avem această realitate economică ce anulează posibilitatea de a produce energie mai ieftină. 

Suntem la punctul culminant - suntem în cădere liberă din punctul de vedere al producţiei de carburant. Nu există o altă cale de a scoate mai mult şi mai repede din pământ asta înseamnă că lucrurile vor încetini, preţul pe carburant va scade uşor cum a făcut la începutul lui 2009...dar apoi va avea o revenire preţul ţiţeiului va începe să îşi revină recent preţul a început să urce chiar şi până la 80$ şi ceea ce vedem este că, deşi pretul este 80$ pe baril acum, adăugând şi colapsul economic, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită să cumpere.

Sistemul Monetar - Împrumutul, Datoria și Falimentul

Sistemul Monetar

Ei bine - până acum ne-am concentrat asupra sistemului de piață. Dar acest sistem de fapt reprezintă numai jumătate din paradigma economică globală. Cealaltă jumătate este „Sistemul Monetar”. În timp ce Sistemul de Piaţă are de-a face cu interacţiunea oamenilor în jocul profitului privind întregul spectru al forţei de muncă a producţiei şi distribuţiei, Sistemul Monetar este guvernat de o serie de politici impuse de instituţiile financiare care creează condiţiile pentru funcţionarea sistemului de piaţă, dincolo de orice altceva. Include termeni pe care adesea îi auzim cum ar fi: ratele dobânzilor, împrumuturi, datorii, masa monetară inflaţia, etc. Şi în vreme ce-ți smulgi părul din cap ascultând păsăreasca care vine de la economiştii monetari: „Modeste acţiuni de prevenire care pot evita necesitatea unor acţiuni mai drastice, la o dată ulterioară...” - natura şi efectul acestui sistem este în esenţă chiar simplu:

Economia noastră are...sau economia globală are trei lucruri de bază care o guvernează:

Unul este sistemul fracţional bancar adică băncile care tipăresc bani din nimic. De asemenea are la bază dobânda compusă. Când împrumuţi bani, trebuie să plăteşti mai mult decât ai împrumutat, ceea ce înseamnă că împrumutul tău creează bani din nimic, repet, care sunt folosiţi pentru a creea şi mai mulţi bani. Trăim într-o paradigmă a creşterii infinite. Paradigma economică în care trăim acum este o schemă Ponzi. Nimic nu creşte la infinit. Nu este posibil. Un mare psiholog, James Hillman, scria: „Singurul lucru care creşte necontrolat în corpul uman după o anumită vârstă, este cancerul”. Nu este vorba de o anumită cantitate de bani care trebuie permanent să crească, este vorba de o anumită cantitate de consumatori. Consumatori care să împrumute bani cu dobândă pentru a genera mai mulţi bani, evident, aşa ceva nu este posibil pe o planetă finită. Oamenii sunt la bază doar vehicule de creeat bani care trebuie să creeze şi mai mulţi bani pentru a menține întreaga tărăşenie de la a se prăbuşi ...ceea ce se întâmplă chiar acum.

Sunt numai două lucruri pe care oricine trebuie să le ştie despre sistemul monetar:

- Primul: toţii banii sunt creaţi din datorii. Banii cuantifică datoria indiferent că se materializează sub forma bonurilor de trezorerie a împrumuturilor imobiliare sau a cărţilor de credit. Cu alte cuvinte, dacă toate împrumuturile datorate ar fi returnate în acest moment nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie.

- Şi al doilea lucru: toate împrumuturile sunt purtătoare de dobândă şi banii necesari pentru a da înapoi această dobândă nu au existat şi nu există ca lichidităţi. Numai principalul (capitalul iniţial) este creat de împrumut şi acest principal există sub formă de bani (lichidităţi). Aşadar, dacă toate datoriile ar fi plătite acum, nu doar că nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie dar ar rămâne o cantitate gigantică de bani datoraţi care este literalmente imposibil de returnat, pentru că pur şi simplu NU EXISTĂ.

Consecinţele din toate astea sunt că două lucruri sunt inevitabile: Inflaţia şi Falimentul. În ceea ce priveşte inflaţia, acest lucru poate fi văzut ca o tendinţă istorică în practic fiecare ţară în zilele noastre de creşterea perpetuă a cantităţii de lichidităţi ce sunt necesare pentru a acoperi costurile necesare pentru acoperirea dobânzilor şi a menţine sistemul funcţional. În ceea ce priveşte falimentul, acesta vine sub forma intrării în incapacitate de plată. Această prăbuşire vine inevitabil când o persoană, o afacere sau o ţară urmează un tipar în care plăţile dobânzilor nu mai sunt posibile. Dar există şi o parte luminoasă la toate astea...cel puţin dacă vedem lucrurile în termenii sistemului de piaţă. Pentru că datoria creează presiuni. Datoria creează sclavi plătiţi. O persoană care are datorii este mult mai dispusă să accepte un salariu mic decât o persoană fără datorii devenind astfel o marfă ieftină aşa că este minunat pentru corporaţii să aibă o mulţime de oameni care nu au mobilitate financiară.

Dar hei - aceleaşi idee se aplică deasemenea şi în cazul ţărilor...Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional care cel mai adesea servesc ca un tampon între interesele corporatiste international acordă împrumuturi ţărilor aflate în dificultate la nişte dobânzi foarte ridicate şi apoi, odată ce o ţară este într-o mare gaură de bani şi nu poate plăti sunt aplicate măsuri de austeritate, corporaţiile îşi fac apariţia şi valorifică resursele naturale ale acelei ţări. Asta se numeşte “Eficienţă a economiei de piaţă”.

Dar, aşteptaţi - mai este ceva: vedeţi - este acest unic hibrid al sistemului monetar şi sistemului de piaţă numit Bursa de valori care în loc să - ştiţi voi - producă ceva real, ea doar tranzacţionează banii în sine. Şi când vine vorba de datorii, ştiţi ce fac cu ele? Da - le tranzacţionează şi pe alea. Efectiv cumpără şi vând datorii pentru profit. De la schimburi de credit standard şi obligaţiuni colaterale pentru datoriile consumatorului până la cele mai complexe scheme de derivative folosite pentru a masca datoria unor ţări întregi cum ar fi complicitatea cu bănci de investiţii ca Goldman Sachs sau a Greciei care aproape că a prăbuşit economia întregii Europe. 

Aşadar, când ne referim la Bursa de valori şi la Wall Street avem de-a face cu un nou nivel de nebunie născută din ciclul valorii Circulaţiei Banilor.

Tot ceea ce trebuie să ştiţi despre pieţe a fost scris în editorialul ziarului Wall Street Journal  acum câţiva ani în urmă când era numit "Lecţii ale Investitorului cu Creier Avariat" şi în acest editorial, ei au explicat de ce persoane cu uşoare afecţiuni la cap sunt mai buni ca investitori decât persoanele cu o funcţionare a creierului normală. De ce? Pentru că persoana cu uşoare afecţiuni ale creierului nu are nici o empatie. şi asta este cheia. Dacă nu ai nici un fel de empatie te poţi descurca bine ca investitor aşa că Wall Street recrutează oameni care nu au nici o empatie. Pentru a merge acolo şi a lua decizii şi a face tranzacţii fără nici o remuşcare şi nici un scrupul în legătură cu ceea ce fac şi cum poate afecta asta oamenii de lângă ei. 

Aşa că ei au inventat această rasă de roboţi. Aceşti oameni care nu au suflet şi din moment ce nici nu mai vor să îi plătească pe aceşti oameni - ei creează acum roboţi - roboţi adevăraţi programe de tranzacţionare algoritmică (gen Forex, n.t.). Goldman Sachs într-un scandal de proporţii: au pus un computer în imediata vecinătate a Bursei de valori din New York. Acest computer, acest computer „de proximitate” cum l-au numit: rulează toate tanzacţiile de schimb şi marchează toate schimburile cu volum de ordine mare într-un fel în care „stoarce” fiecare penny sau mărunţiş din toate schimburile. E ca şi cum ar aspira bani pe durata întregii zile. S-au dus cu un sfert anul trecut timp de 30 sau 60 de zile fără nici o înterupere si au făcut milioane de dolari în fiecare zi? Asta este din punct de vedere statistic Imposibil! 

Când lucram pe Wall Street am priceput că poate funcţiona pentru oricine urcă cu un etaj mai sus şi dă mită. Brokerii dau mită directorului directorul dă mită directorului regional de vânzări. Directorul regional de vânzări dă mită Directorului naţional de vânzări. E ceva de la sine înţeles. De Crăciun, cine ia cel mai mare bonus într-o afacere medie de brokeraj? Ofiţerul de serviciu. Ofiţerul de serviciu stă acolo pe parcursul întregii zile: se presupune că ar trebui să asigure că nu se violează nici o lege şi "conformitatea" cu legea. Sigur că da, în măsura în care mituieşti ofiţerul de serviciu bineînţeles, se poate spune că este în conformitate cu legea! Deci, cum pătrunde frauda în sistem? Acesta nu mai este demult un produs secundar. Este integrată în sistem. Este ca în gluma aceea veche a lui Woody Allen. El spune: Domnule doctor, fratele meu se crede găină. Iar doctorul îi spune „să ia o pastilă” şi asta ar trebui să-i rezolve problema. Iar el îi răspunde, nu, domnule doctor, nu aţi înţeles, noi avem nevoie de ouă! OK? 

Aşadar, tranzacţionarea frauduloasă funcţionează între bănci pentru a genera venituri pentru a genera bonusuri şi devine acea creştere a P.I.B., motorul care mişcă economia Statelor Unite chiar dacă acestea sunt în mod esenţial tranzacţii frauduloase pentru care de fapt nu există nici o speranţă că s-ar putea vreodată plăti înapoi. Pur şi simplu se procesează, generează şi re-securizează nimicul. Dacă aş scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi i l-aş vinde lui J.P. Morgan iar J.P. Morgan ar scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi am schimba între noi aceste două cockteiluri la bar şi ne-am plăti amândoura un sfert de 1% dintr-o taxa am avea o groază de bani ca bonus de Crăciun. Fiecare am avea în scriptele noastre un şerveţel de cocktail de 20 de miliarde care nu are nici o valoare reală până la momentul în care sistemul este nu mai este în stare să absoarbă acest fictive şerveţel de cocktail, caz în care mergem la guvern pentru a fi plătiţi pentru el.

(Max Keiser, analist financiar)

Si, pentru că Wall Street şi bursele de valori mondiale deşin în conservare în jur de 700 de trilioane de dolari de revendicări frauduloase - cunoscute ca derivative ne aşteptăm la încă o prăbuşire. O valoare de aproape 10 ori mai mare decât producţia domestică a întregii planete. Şi în vreme ce vedem plătindu-se revendicările corporaţiilor şi băncilor de către guverne...care, bineînţeles, în mod comic sunt ele însele împrumutate, de aici încep banii băncilor să funcţioneze. Acum suntem pe cale de a vedea încercări de a plăti pentru ţări întregi de către conglomerate de alte state prin intermediul consorţiilor bancare internaţionale.

Dar cum plăteşti pentru întreaga planetă? Nu există nici o ţară la momentul actual care să nu fie înglodată în datorii. Cascada de datorii suverane implicite pe care am văzut-o poate fi abia începutul, în cazul în care luăm în considerare calculul matematic. Se estimează că numai în Statele Unite impozitele pe venit trebuie să crească cu 65% doar pentru a acoperi rata dobânzilor, în viitorul apropiat. Economiştii realizează acum, că în câteva decenii 60% din ţările de pe această planetă vor fi falimentare. 

Dar, aşteptaţi - lăsaţi-mă să clarific asta: lumea merge către faliment,  indiferent ce naiba înseamnă asta din cauza ideii numite „datorie” care nici nu există în realitatea fizică! E doar o parte a unui joc pe care noi l-am inventat...şi totuşi, încă avem un miliard de fiinţe omeneşti care nu au nici un viitor. Disponibilizări extreme - oraşe de corturi - sărăcie accelerate măsuri de austeritate impuse - şcoli închise - copii înfometaţi ... şi alte nivele de destrămare familială - toate din cauza acestei fantezii elaborate...Ce naiba, suntem tâmpiţi?!

Sistemul de Sănătate Publică

Acum, luând toate astea în considerare...de la maşina risipei cunoscută ca sistemul de piaţă - până la maşina de îndatorare cunoscută ca sistemul monetar - ceea ce creează paradigma sistemului monetar al pieţei libere care defineşte economia globală în zilele noastre...este o singură consecinţă ce trece prin această întreagă maşinărie: Inegalitatea. 

Fie că este vorba despre sistemul de piaţă care creează o naturală gravitaţie către monopol şi consolidarea puterii în timp ce mai generează şi un mănunchi de industrii bogate care se ridică deasupra celorlalte în ciuda utilităţii cum ar fi faptul că administratorii fondurilor speculative de pe Wall Street acum se duc acasă cu 300 de milioane de dolari pe an pentru o contribuţie literalmente la nimic. Asta în vreme ce un om de ştiinţă care căută leacul pentru o boală încercând să ajute umanitatea poate cel mult să facă 60 de mii de dolari pe an, dacă are noroc. Sau fie că este sistemul monetar care are inechitatea de clasă încorporată chiar în structura sa?!

De exemplu: Dacă am un milion de dolari disponibili şi-i pun într-un depozit bancar pentru o dobândă de 4% voi câştiga 40.000 de dolari pe an. Fără nici o contribuţie socială, nefăcând nimic. Pe de altă parte, dacă sunt o persoană din clasa de jos şi trebuie să fac credite pentru a-mi cumpara o maşină sau casă plătesc dobândă care, prin abstracţie se duce către plata celor 4% dobândă ai milionarului. Acest furt din buzunarul celui sărac pentru a-l plăti pe bogat este un aspect fundamental, încorporat în sistemul monetar şi poate fi etichetat ca „Stratificare de Clasă”. Fireşte, istoriceşte, stratificarea socială a fost mereu proclamată ca incorectă dar a fost evident acceptată în permanenţă aşa că acum 1% din populaţie deţine 40% din bogăţiile planetei. Dar dincolo de corectitudinea materială mai este încă ceva care se petrece dincolo de această inechitate de suprafaţă care cauzează o deteriorare incredibilă întregului sistem de sănătate publică.

Despre oameni - trailer Zeitgeist Moving Forward neoficial

Societatea noastră ne învaţă că diferenţele fizice între indivizi sunt cele care contează. Aşa că priveşti fiecare individ şi, imediat, îl califici ca fiind mai isteţ, mai prost, mai bătrân, mai tânăr,mai bogat, mai sărac......şi, trasând aceste distincţii...îi plasăm în categorii şi îi tratăm într-un anumit fel. Şi ajungem până acolo încât îi vedem pe ceilalţi ca total diferiţi de noi înşine, în felul în care sunt clasificaţi. 


Una dintre cele mai dramatice experienţe este să fii cu o altă persoană şi brusc, să realizezi că este exact ca tine,şi nu diferită,...şi că ceea ce îţi este specific ţie, îi este specific şi ei, că această specificitate este unică,înţelegând, deci, că nu este o alta diferită. Toţi suntem ca unul. 


Nu m-am născut bogat şi nu fac parte dintr-o clasă superioară. M-am născut ca o fiinţă umană. Apoi am învăţat că toate chestiile legate de cine sunt eu, dacă sunt bun sau rău dacă realizez ceva sau nu, toate astea le înveţi pe măsură ce trăieşti.

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro