Se afișează postările cu eticheta boli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boli. Afișați toate postările

marți, 18 octombrie 2011

Sistemul Economic Monetar - Consecințe și concluzii


Ştiţi, cred că oamenii sunt cel mai adesea dezorientaţi de contrastul dintre succesul material în societatea noastră - nivele de bogăție fără precedent - şi multele eşecuri sociale. Dacă vă uitaţi la statistica privind consumul de droguri sau privind criminalitatea sau sinuciderile printre copii sau a evoluţiei ratei de creştere a bolilor mentale devine clar că ceva merge extrem de rău în societatea noastră. Datele pe care vi le-am prezentat arată pur şi simplu într-un mod intuitiv faptul că oamenii au fost expuşi timp de sute de ani la inegalitate si dezbinare şi degradare socială. Dar, această intuiţie este mai adevărată decât ne-am putea imagina. Sunt efecte sociale şi psihologice foarte profunde datorate inegalităţii. Mai mult decât presupune sentimentul de superioritate sau de inferioritate. 


Acest tip de divizare - şi poate putem merge mai departe până la respect sau lipsă de respect - face ca oamenii să se simtă priviţi de sus, ca şi cum ar fi ultimii oameni. Care este şi motivul, apropo, pentru care violenţa este mai mare în societăţile mai inegale. Declanșatorul pentru violenţă este adesea atunci când oamenii sunt priviţi de sus şi trataţi fără respect. Dacă este un principiu pe care l-aş putea sublinia acesta ar fi cel mai important principiu de la baza prevenirii comportamentului violent acesta ar fi „Egalitatea”. Singurul factor realmente semnificativ care afectează rata violenţei este gradul de egalitate versus gradul de inegalitate în acea societate
(James Gilligan, psihiatru)

Deci, ceea ce vedem este un fel de disfuncţie socială generală. Nu este doar unul sau două lucruri care merg rău pe pe măsură ce inegalitatea creşte se pare că totul creşte, fie că vorbim despre infracţionalitate sau sănătate sau bolile mintale sau orice altceva. Unul dintre lucrurile realmente deranjant care poate fi găsit în sistemul de sănătate publică este că nu trebuie niciodată să faci greșeala de a fi sărac. Sau să te naști sărac. Sănătatea ta plăteşte pentru asta printr-o nesfârşită pleiadă de metode: ceva cunoscut drept „gradientul socio-economic al sănătăţii”. Pe măsură ce te deplasezi în jos pe acest grafic, de la cel mai înalt punct de statut social, în termeni socio-economici, cu fiecare pas în jos, sănătatea subiecţilor se înrăutăţeşte prin diversificarea numărului de boli

Speranţa de viaţă se prezintă încă şi mai rău. Rata mortalităţii infantile vorbeşte de la sine. Deci o problemă uriaşă a fost, de ce există acest gradient. Un răspuns simplu, evident, este că, 'dacă eşti bolnav cronic, nu vei fi prea productiv aşa că sănătatea creează situaţii socio-economice diferite.' Nici măcar în cea mai mică măsură - la un nivel atât de simplu poţi privi statutul socio-economic al unui copil de 10 ani şi aceasta va prezice ceva despre sănătatea lui câteva decade mai târziu. Aşadar, aceasta este direcția dată de cauzalitate. Următoarea - e „absolut evidentă” săracii nu-şi permit să meargă la doctor...Este accesul la sănătate. Nu are nimic de-a face cu asta pentru că vedeţi acelaşi gradient în ţări cu acces universal la sistemul medical şi medicină socializată. Bine - următoarea "explicaţie simplă": Ah - în general - cu cât eşti mai sărac cu atât este mai posibil să fumezi şi să bei şi toate tipurile de moduri de viaţă riscante. Da, acestea contribuie dar studii aprofundate au demonstrate că aceasta explică poate o treime din variabilitate. 


Deci ce rămâne? Ce rămâne este faptul că ai o groază de probleme cauzate de stresul sărăciei. Deci, cu cât eşti mai sărac, excepţie fiind persoana care este cu un dolar în urma la venit, în spatele lui Bill Gates...cu cât eşti mai sărac în ţara asta în general, cu atât mai rău stai cu sănătatea ta. Acest lucru ne spune ceva foarte important: Legătura dintre sănătate şi sărăcie nu se referă la a fi sărac, este despre a te simţi sărac. Din ce în ce mai mult realizăm că stresul cronic are o influenţă importantă asupra sănătăţii dar cele mai importante surse de stres sunt calitatea relaţiilor sociale, şi dacă este ceva care diminuează calitatea relaţiilor sociale este stratificarea socio-economică a societăţii. 


Ceea ce a arătat ştiinţa acum este că indiferent de bunăstarea materială, stresul de a trăi pur şi simplu într-o societate stratificată conduce la un larg domeniu de probleme publice de sănătate şi cu cât este mai mare inegalitatea, cu atât mai grave devin acestea. Speranţa de viaţă: mai mare în ţările mai egale. Abuz de droguri: mai mic în ţările mai egale. Boli mintale: mai puţine în ţări mai egale. Capital social – însemnând abilitatea oamenilor de a avea încredere unul în celălalt. Din punct de vedere natural, acesta este mai mare în ţările egale. Media Educaţională: mai mare în ţările mai egale. Rata crimelor: mai mică în ţările mai egale. Infracţionalitatea şi rata încarcerării: mai mică în ţările mai egale. Se repetă la nesfârşit: Mortalitatea infantilă - obezitatea - rata natalităţii juvenile: Mai mică în ţări cu venituri egale. Şi probabil cel mai interesant Inovaţia: mai mare în ţările mai egale. Ceea ce pune în discuţie străvechea noţiune cum că o societate competitivă stratificată este întrucâtva mai creativă şi mai inventivă. 


Mai mult, un studiu efectuat în Marea Britanie numit "WhiteHall Study" a confirmat că există o distribuţie socială a bolilor dacă o iei de sus în jos pe scara socio-economică. De exemplu, s-a descoperit că cele mai de jos trepte ale ierarhiei au avut o creştere de 4 ori a mortalităţii cauzate de boli de inimă, comparativ cu treptele de sus. Iar acest model există, indiferent de accesul la asistenţă medicală. Prin urmare - cu cât statutul financiar al unei persoane este mai precar, cu atât mai rea este şi starea acesteia de sănătate. Acest fenomen îşi are rădăcinile în ceea ce am putea numi "Stres Psihosocial" şi este temelia celor mai mari distorsiuni sociale care ne afectează astăzi societatea.
Cauza? Sistemul Monetar de Piaţă.



Fără îndoială: Cel mai mare distrugător al ecologiei...cea mai mare sursă de risipă, de epuizare şi poluare...cel mai mare alimentator de violenţă - războaie, crime, sărăcie, abuz asupra animalelor şi lipsă de umanitate..cel mai mare generator de nevroze sociale şi personale...de boli mintale - depresia, anxietatea...Fără să mai menţionăm de cea mai mare sursă de paralizie socială care ne opreşte de a evolua la noi metodologii pentru sănătate personală, sustenabilitate globală şi progres pe această planetă - nu este vreun guvern sau vreo legislaţie coruptă…nu este vreo corporaţie sau un cartel bancar...sau vreun defect al rasei umane...Şi nici vreun secret ascuns cabalistic, care controlează lumea. 

Este, de fapt Sistemul socio-economic însuşi baza tuturor problemelor.





marți, 6 septembrie 2011

Natura umană - Ereditatea si genele [prima parte]



Într-o societate decadentă, arta sinceră trebuie să reflecte acea decadență. Și pentru a-și păstra rolul social arta trebuie să prezinte lumea ca fiind schimbabilă. Și să ajute la acea schimbare. 
-Ernst Fischer




PROLOG






"Când eram tânăr, crescând în New York, am refuzat să depun jurământul de credință față de steag. Bineînțeles că am fost trimis în biroul directorului, iar el m-a întrebat 'De ce nu vrei să depui jurământul? Toată lumea face asta!' Eu am spus, 'Toată lumea a crezut cândva că Pământul este plat dar asta nu inseamnă că aveau dreptate.' I-am explicat că America datora tot ceea ce avea altor culturi și altor națiuni și că aș prefera să depun un jurământ de credință către întreg pământul și către toți cei ce-l locuiesc. Nu a trecut multă vreme până am abandonat complet școala și mi-am ridicat un laborator în dormitor. Acolo am început să învăț despre știință și natură. Mi-am dat seama atunci că universul este guvernat de legi și că ființa umană împreună cu toată societatea nu era scutită de aceste legi. Apoi a venit marea prăbușire a pieții din 1929. Care a dus la "Marea Depresiune". Mi-a fost greu să înțeleg de ce milioane de oameni erau șomeri, fără casă, muritori de foame în timp ce toate fabricile stăteau goale. Resursele erau aceleași. Atunci am realizat că regulile jocului economic erau invalide. La scurt timp apoi a început Al II-lea Război Mondial în care națiunile s-au distrus una câte una, sistematic. Mai târziu am calculat că toată acea distrugere și toate acele resurse irosite cheltuite pe război ar fi putut să asigure toate nevoile de bază umane pentru toți oamenii de pe planetă. De atunci am privit umanitatea cum își pregătește scena pentru propria ei exterminare. Am privit cum prețioasele resurse limitate sunt irosite și distruse în mod continuu în numele profitului și al pieței libere. Am privit cum valorile sociale sunt reduse la o artificialitate de bază a materialismului și a consumului lipsit de rațiune. Și am privit cum puterile monetare controlează structura politică a societăților ce se presupune că ar fi libere”
(Jacques Fresco – “Mergând Inainte”)





Natura Umană

Deci, eşti un cercetător şi undeva de-a lungul timpului, se întipărește în capul tău inevitabilul "natură versus educație" undeva lângă Coca Cola versus Pepsi sau Grecii versus Troianii. Deci, natură versus educație, aceasta, până acum a oferit o viziune complet simplificată despre ce anume influențează o celulă când trece printr-o criză de energie până la ce ne influențează cele mai individuale nivele ale personalității noastre. Şi ceea ce ai obţinut este această complet falsă dicotomie construită în jurul unei naturi deterministe ce stă la baza tuturor lanțurilor de cauzalitate. Viaţa este ADN şi acesta este codul codurilor şi Sfântul Graal, şi totul este condus de acesta...La polul opus se află o perspectivă mult mai socio-ştiinţifică ce susține că noi suntem "organisme sociale" iar dictonomia biologică este pentru mucegaiuri de noroi. Oamenii sunt liberi de înlănțuirile genetice Și bineînțeles că ambele puncte de vedere sunt greșite. Ceea ce vedeţi în schimb este că este practic imposibil de înţeles cum funcționează biologia în afara mediului înconjurător.
(Dr. Robert Sapolsky, neurolog)


Ereditatea

Una dintre opiniile cele mai nebuneşti încă larg răspândite şi potenţial periculoase este aceasta: "A, acela este un comportament ereditar". Acum, ce semnificaţie are aceasta? Are tot felul de semnificații subtile dacă ştii biologie modernă, dar pentru cei mai mulţi oameni înseamnă: o viziune deterministă asupra vieţii; înrădăcinată în biologie şi genetică; gene egal lucruri care nu pot fi schimbate; gene egal lucruri care sunt inevitabile şi aţi face mai bine dacă nu aţi risipi resurse încercând să le reparaţi; aţi putea la fel de bine să nu mai antrenaţi energii sociale în încercarea de a le îmbunătăţi întrucât sunt inevitabile şi de neschimbat...şi asta este pur şi simplu un nonsens.




Boala

Este larg răspândită ideea că deficiențe precum ADHD (deficitul de atenție) sau precum schizofrenia sunt programate genetic. Adevărul este cu totul altul. Nimic nu este programat genetic. Există boli extrem de rare un mic eşantion extrem de slab reprezentat în populaţie care este într-adevăr determinat genetic. Situaţiile cele mai complexe ar putea avea o predispoziţie ce are o componentă genetică dar o predispoziţie nu e acelasi lucru cu o predeterminare. Toate cercetările privind sursa bolilor în genom au fost sortite eșecului, chiar înainte ca cineva să se fi gândit la asta, pentru că, cele mai multe boli nu sunt predeterminate genetic. Bolile de inimă, cancerul, accidentele vasculare cerebrale, afecţiunile reumatice, bolile autoimune în general bolile psihice, dependențele...nici una dintre acestea nu este determinată genetic. Cancerul de sân de exemplu, din 100 de femei care au cancer la sân numai 7 poartă această boală în gene. 93 au contractat-o din alte cauze, iar din 100 de femei cu gene care pot determina boala nu toate vor avea cancer.
(Dr. Gabor Mate, fizician)




Comportamentul

Genele nu sunt cauze care să ne influenţeze comportamentul într-un mod anume, indiferent de mediul în care trăim. Genele ne furnizează diferite posibilităţi prin care să răspundem mediului. şi se pare că unele dintre influenţele timpurii din copilărie şi modul de creştere al copilului afectează modul în care se dezvoltă genele realmente deschizând sau închizând diferite gene pentru a te pune pe o pistă de dezvoltare diferită, care să se potrivească mediului din care faci parte. Aşadar, de exemplu: un studiu efectuat în Montreal, pe victimele suicidului a pus în evidenţă la autopsia făcută pe creierele acestor oameni, faptul că victimele suicidelor (în majoritatea lor, tineri) au fost abuzati în copilărie, iar abuzurile practic au produs o schimbare genetică a creierului, care nu este prezentă la cei care nu au fost abuzaţi. Acesta este un efect epigenetic unde ”epi” înseamnă "deasupra", aşadar influenţa epigenetică se produce datorită mediului, fie pentru a activa sau fie pentru a inhiba anumite gene. În Noua Zeelandă a fost efectuat un studio într-un oraş numit Dunedin în care câteva mii de indivizi au fost studiaţi încă de la naştere, până la vârsta de 20 de ani. Ceea ce au descoperit este că ar putea identifica o mutaţie genetică, o genă anormală ce ar fi avut o oarecare legătură cu predispoziţia de a comite acte de violenţă, dar NUMAI DACĂ persoana a fost de asemenea supusă unor grave abuzuri în copilărie. Cu alte cuvinte, un copil cu această genă anormală n-ar mai fi mai violent decât oricare altul şi, de fapt, ei au avut o rată a violenţelor mai mică decât a oamenilor cu gene normale atât timp cât nu au fost abuzaţi în copilărie.
(Richard Wilkinson, Profesor Emerit al Societatii de Epidemiologie)