Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."

Economia Bazată pe Resurse

Acest model economic a fost prezentat totuşi doar ca o generalizare...Această abordare responsabilă a sistemelor pământului, a managementului Resurselor şi Proceselor proiectate pentru nimic altceva decât grija pentru întreaga umanitate în cel mai eficient şi inteligent mod poate fi definit ca:

„O ECONOMIE BAZATĂ PE RESURSE”

Ideea a prins contur în 1970 prin intermediul inginerului structural Jacque Fresco. El a realizat că societatea se afla pe un curs de coliziune cu ea însăşi şi cu natura - nesustenabile pe fiecare nivel şi dacă lucrurile nu se vor schimba ne vom distruge într-un fel sau altul.

“Există posibilitatea ca toate aceste lucruri de care vorbeşti Jacque...să fie puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi? Sau numai presupui...bazându-te pe ceea ce se ştie astăzi?

- Nu presupun, ci toate aceste lucruri pot fi puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi. Ar putea dura 10 ani pentru a schimba felul în care arată pământul. Pentru a reconstrui lumea ca o a doua Grădină a Edenului. Alegerea depinde numai de voi. Stupiditatea rasei care construieşte arme nucleare...care proliferează armele...care încearcă să rezolve problemele voastre în mod politic alegând între un partid politic sau altul...tot acest sistem politic este fundamental corupt. Lăsaţi-mă să o spun din nou: Comunismul, Socialismul, Fascismul, Democraţii, Liberalii - vor doar să pună stăpânire pe ființele umane. Toate organizaţiile care cred că este posibilă o viaţă mai bună pentru om: nu există problema negrilor, sau problema polonezilor, evreilor sau grecilor, ori a femeilor, toate acestea sunt probleme umane! Nu-mi este teamă de nimeni; Nu lucrez pentru nimeni; nimeni nu mă poate concedia. Nu am şefi. Mi-e teamă să trăiesc în societatea de astăzi. Societatea noastră nu poate fi menținută prin acest tip de incompetenţă. Era minunat - sistemul pieței libere - în urmă cu 35 de ani. Atunci încă mai era util. Acum, dacă nu ne vom schimba modul de gândire, vom pieri”.

(Jacques Fresco în emisiunea "Larry King Show" din 1974)

Ceea ce vedem în filmele horror SF va fi viitorul societății noastre. Modul în care nu se mai poate continua şi politica...sunt părţi ale acestui film horror. Vedeţi dumneavoastră, o mulţime de oameni folosesc azi termenul de „ştiinţa fără suflet” pentru că ştiinţa este analitică, şi ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă analitic. 

Ştiinţa înseamnă: aproximări cât mai exacte a modului în care realmente operează natura. Aşadar, să spunem adevărul - este ceea ce este. Un om de ştiinţă nu încercă să se înţeleagă cu oamenii. Oamenii de ştiinţă ne spun numai ceea ce au descoperit. Ei trebuie în permanenţă să se întrebe în privinţa naturii lucrurilor şi dacă câţiva oameni de ştiință vin cu un experiment în care se arată că anumite materiale au anumite proprietăţi alţi oameni de ştiinţă mai apoi trebuie să poată reproduce acel experiment şi să obţină aceleaşi rezultate. Chiar dacă un om de ştiinţă crede că un tip de aripă de avion în conformitate cu calculele matematice poate să suporte o anumită greutate el totuşi pune acea greutate pe aripă pentru a vedea când se rupe şi apoi spune: „ştii calculele mele au fost corecte sau acestea nu sunt corecte”. 

Iubesc acest sistem pentru că este nepărtinitor şi liber de prejudecata că matematica poate rezolva toate problemele. Trebuie să vă supuneţi de asemenea şi matematica la un test. Cred că fiecare sistem care poate fi supus testelor, ar trebui să fie testat. Şi că toate deciziile ar trebui bazate doar pe cercetare.

(Jacques Fresco, Proiectant Industrial și fondatorul Proiectului Venus)

O Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât metoda ştiinţifică aplicată problemelor sociale, un concept aproape inexistent în lumea de azi.

Societatea este o invenţie tehnică. Şi cele mai eficiente metode de optimizare a sistemului de sănătate, a producţiei de bunuri, a distribuţiei, a infrastructurii oraşelor şi altele asemenea se află în raza preocupărilor ştiinţifice şi tehnologice - nu a politicii sau a sistemului economic monetar. Funcţionează în acelaşi mod sistematic în care să spunem, funcţionează un avion şi nu există o cale republicană sau liberală pentru a construi un avion. 

De altminteri, natura însăşi este referinţa fizică pe care o utilizăm să ne demonstrăm ştiinţa şi este un sistem predefinit - care este emergent pe măsură ce începem să-l înţelegem. De fapt, nu există nici un motiv pentru care să crezi în mod subiectiv că ceva este adevărat. Mai degrabă, se prezintă ca o opţiune: poţi învăţa să te aliniezi cu legile naturale şi să te comporţi în conformitate cu ele creând invariabil durabilitate şi armonie sau poţi merge împotriva curentului - fără nici un folos. Nu contează cât de mult crezi tu că poţi să te ridici şi să mergi drept pe zidul de lângă tine de vreme ce legea gravitaţiei nu îţi va permite. Dacă nu mănânci - vei muri. Dacă vei fi atins atunci când ești nou-născut - vei muri. 

Oricât de urât ar suna, natura este un dictator şi fie o ascultăm şi venim în armonie cu ea fie suferim consecinţe nefaste inevitabile. 

Aşadar, o Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât un set predefinit, bazat pe înţelegerea mecanismelor vieţii unde toate deciziile au la bază optimizarea vieţii umane şi a mediului într-un mod sustenabil. Ia în calcul empiricul „Teren al Vieții” în care fiecare fiinţă umană împarte, deorece este necesar, tot ceea ce are, repet, dincolo de filosofia sa politică sau religioasă. Nu este nici un relativism cultural în această abordare. Nu are nici o importanţă opinia. Nevoile umane sunt nevoi umane şi necesităţile vieţii, cum sunt aerul curat, hrana sănătoasă şi apa potabilă deopotrivă cu cultivarea unui mediu pozitiv, stabil, non-violent, este necesară pentru sănătatea noastră fizică şi mentală pentru a se potrivi evoluţiei noastre şi mai mult chiar, supravieţuirii speciei în sine. 

O Economie Bazată pe Resurse ar trebui să aibă drept fundament resursele disponibile. Nu poţi pur şi simplu să aduni o mulţime de oameni pe o insula sau să construieşti un oraş cu 50.000 de oameni fără să ai acces la cele necesare vieţii. Aşa că, atunci când utilizez termenul de „abordare comprehensivă a sistemelor” mă refer la a face mai întâi inventarierea resurselor zonale şi a determina ce poate oferi acel areal - nu doar o abordare arhitecturală - nu doar o decizie de design - ci o decizie bazată pe tot ceea ce este necesar pentru susţinerea vieţii umane. Şi asta este ceea ce înţeleg printr-un mod de gândire integrat. Hrană, Adăpost, Căldură, Dragoste - toate aceste lucruri sunt necesare şi dacă deposedezi oamenii de ele ai un om mai dezumanizat, mai puţin funcţional. 

Aşa cum am subliniat, Economia Bazată pe Resurse se dezvoltă global, abordând sistemele de la extracţie, producţie şi distribuţie care sunt bazate pe un set de mecanisme economice realiste, sau strategii care garantează eficienţa şi durabilitatea în fiecare ramură a economiei. Deci, continuând şirul ideilor privitoare la design-ul local ce urmează în ecuaţia noastră? Unde se vor materializa toate acestea?

În Oraşe. Evoluţia oraşelor este cea care defineşte civilizaţia modernă. Rolul lor este acela de a facilita un acces optim la necesităţile vieţii deopotrivă cu un suport mărit pentru interacţiunea socială şi comunitară. Aşadar cum am putea descrie proiectarea unui oraş ideal? Ce formă ar trebui să aibă? Dreptunghiulară? Trapezoidală? Păi, având în vedere că vom fi în mişcare în jurul lucrurilor ar trebui să-l facem cât mai echidistant posibil, cât mai accesibil deci, un cerc. 

Ce ar trebui să conţină oraşul? Păi, în mod natural, avem nevoie de o zonă rezidențială, o zonă industrială, o zonă energetică, o zonă agricolă. Dar noi deasemenea, suntem fiinţe cu aspiraţii, prin cultură, natură, recreere şi educaţie. Aşa că trebuie să includem un minunat parc în aer liber un centru cultural/artistic şi pentru socializare centre de educaţie şi laboratoare de cercetare. Şi, din moment ce lucrăm cu un cerc pare să fie raţional să amplasăm aceste facilităţi în Segmente având la origine o suprafaţă de teren conformă fiecărei destinaţii în parte la un loc cu un acces facil. Foarte bine.

Acum, să trecem la lucruri mult mai specifice: Prima oară va trebui să luăm în considerare nucleul - infrastructura sau intestinele organismului urban. Acestea ar fi distribuţia apei, bunurilor, evacuarea deşeurilor, reţeaua energetică şi canalizarea. Întocmai cum în zilele noastre avem distribuţia apei şi canalizarea în subteran vom extinde acest concept şi pentru sistemul integrat de reciclare şi colectare a deşeurilor. Nu mai avem nevoie de poştaşi sau gunoieri. Aceste servicii sunt încorporate în arhitectura oraşului. Putem chiar folosi automate de tuburi pneumatice şi alte tehnologii similare. 

Câte ceva despre transport. Este necesar să fie strategic integrat şi proiectat pentru a reduce sau chiar înlătura nevoia de automobile independente, ineficiente. Tramvaie electrice, benzi transportoare scări rulante şi trenuri maglev care te pot duce practic oriunde în oraş, chiar şi pe verticală precum şi între oraşe diferite. Şi, bineînţeles, în eventualitatea că este necesar un automobil, acesta este complet automatizat, pentru siguranţă şi integritate. De fapt, această tehnologie de automatizare operează încă de acum. În accidentele de automobil îşi pierd viaţa în jur de 1,2 milioane de oameni anual; alte 50 de milioane sunt grav răniţi. Este absurd şi nu trebuie să se mai întâmple. Maşinile fără şofer laolaltă cu proiectarea inteligentă a oraşelor pot aproape elimina aceste accidente.

Agricultura. Astăzi, din nefericire, utilizând tehnologii industriale ieftine, utilizând pesticide, fertilizatori în exces şi alte metode am reuşit să distrugem cu succes majoritatea terenului arabil pe această planetă ca să nu menţionăm că ne otrăvim intens organismele proprii. De fapt, toxinele chimice industriale şi agricole sunt prezente în aproape oricare fiinţă umană testată, incluzând sugarii. Din fericire, există o alternativă viabilă - culturile în sere hidroponice şi aeroponice care de asemenea reduc necesarul de nutrienţi şi apă cu până la 75% din ceea ce utilizăm acum. Hrana poate fi acum obţinută la scară industrial în sere ermetice verticale. Ar fi o nimica toată înlocuirea producţiei a 50 de acri de teren arabil practic eliminând nevoia de a utiliza pesticidele şi hidrocarburile în general. Acesta este viitorul industriei alimentare. Eficient, curat şi abundent. Aşadar, un sistem aşa de avansat ar fi, cel puţin partial ceea ce este nevoie pentru a reduce dimensiunea centurii agricole şi ar produce tot ce este nevoie pentru întreaga populaţie a oraşului fără a fi nevoie să se importe nimic din altă parte economisind timp, materiale şi energie.

Dacă tot a venit vorba de energie - Centura Energetică va trebui să lucreze într-o abordare sistemică care să extragă energia din medii regenerabile şi abundente cum ar fi eoliană, solară, geotermală şi prin temperatura diferenţială şi dacă prin zonă sunt posibilităţi hidro - energia valurilor sau mareică. Pentru a evita intermitenţele şi a asigura un surplus energetic aceste metode vor fi îmbinate într-un sistem integrat completându-se reciproc la nevoie concomitent cu stocarea energiei în surplus în uriaşe baterii în subsol în aşa fel încât nimic să nu se piardă. Şi nu doar oraşul în sine îşi va produce energia, ci clădirile îşi vor produce independent energia necesară şi vor genera electricitate prin intermediul vopselei fotoelectrice, a traductoarelor de presiune, a efectului termoelectric, şi a altor tehnologii curente dar utilizate insuficient momentan. Dar, fireşte, aceasta ne conduce către întrebarea: Cum va fi posibilă crearea în primul rând a acestor tehnologii şi bunuri?

Asta ne trimite către Producţie: Centura Industrială, dincolo de a conţine spitale şi altele asemenea ar trebui să fie un conglomerat de fabrici. Integrate pretutindeni, ar putea, fireşte, să obţină materiile prime pe calea sistemului de management global al resurselor, despre care am mai vorbit - cu cererea generată de populaţia oraşului însuşi. Dincolo de producţia de utilaje, trebuie să luăm în discuţie un nou, puternic fenomen care doar ce a apărut în istoria recentă a umanităţii dar este pe cale să schimbe totul.

Se numeşte Robotizare sau Automatizarea Muncii.

Deci, dacă vă uitaţi în jur veţi observa că aproape tot ceea ce folosim astăzi este automatizat. Încălţămintea, hainele, consumabilele, automobilul şi multe altele...sunt fabricate de maşini într-un mod robotizat. Putem oare spune că societatea noastră nu a fost influenţată de acest extraordinar avans tehnologic? Bineînţeles că nu! Aceste sisteme vor trasa noile structuri şi noile nevoi vor face ca multe din nevoile actuale să fie depăşite. Deci, va trebui să dezvoltăm şi să utilizăm tehnologia într-un mod  exponenţial. Aşadar, în mod sigur automatizarea va continua. Nu putem opri tehnologiile care au sens.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale)

Automatizarea muncii prin tehnologie este doar începutul transformărilor sociale majore din istoria umanităţii. De la revoluţia agricolă şi inventarea plugului şi până la revoluţia industrială şi inventarea motorului cu aburi mergând până la era informaţională pe care o traversăm acum ceea ce este esenţial este avansul electronicii şi computerelor, şi graţie avansului metodelor de producţie actuale robotizarea evoluează de la sine. Depășirea metodei tradiţionale de asamblare a subansamblelor într-o configuraţie - duce către o metodă avansată de creare a unui produs printr-un singur proces.

Proiectul Pământ

Proiectul Pământ

Să ne imaginăm pentru moment că am avea opţiunea să reconstruim civilizaţia umană din temelii. Ce-ar fi dacă - ipotetic vorbind - am descoperi o copie exactă a planetei noastre şi singura diferenţă dintre aceasta şi planeta actuală ar fi că evoluţia umană nu s-a petrecut. Ar fi o paletă deschisă. Fără ţări, fără oraşe, fără poluare, fără republicani...doar un mediu curat şi deschis. Aşadar ce am avea de făcut? Ei bine, mai întâi am avea nevoie de un "scop", nu? Şi e prudent să spunem că acel scop ar fi supravieţuirea. Şi nu doar să supraviețuim, ci s-o facem într-un loc optimizat, sănătos şi prosper. Cei mai mulţi oameni, fireşte, vor să trăiască şi asta, preferabil, fără să sufere. Prin urmare, baza acestei civilizaţii trebuie să fie una de susţinere şi prin urmare cât mai de durată pentru viaţa umană - ţinând cont de toate nevoile materiale ale tuturor oamenilor din lume în timp ce încercăm să eliminăm tot ceea ce ar putea să ne facă rău pe termen lung. Înţelegând scopul "Durabilităţii Maxime" următoarea întrebare priveşte "metoda" folosită.

Ce fel de abordare alegem? Ei bine, să vedem - Ultima dată când am verificat, politica era metoda de operare socială pe Pământ...Aşadar, ce au de spus doctrinele republicanilor, liberalilor conservatorilor sau socialiştilor despre designul societăţii? Hmmm...absolut nimic. Bine atunci - dar despre religie? Cu siguranţă marele creator trebuie să fi lăsat nişte schiţe pe undeva...Nu... n-am găsit nimic.

Bun atunci - ce a mai rămas? Se pare că ceva numit "ştiinţă". Ştiinţa este unică prin faptul că metodele sale au nevoie nu numai ca ideile propuse să fie testate şi replicate...dar tot ceea ce vine dinspre ştiinţă este în mod inerent falsificabil. Cu alte cuvinte, spre deosebire de religie şi politică, ştiinţa nu are ego şi tot ceea ce ne sugerează acceptă posibilitatea de a se dovedi fals în cele din urmă. Nu ţine la nimic şi evoluează constant. Ei bine, mie asta mi se pare destul de firesc. Şi apoi - bazându-ne pe starea actuală a cunoştiinţelor ştiinţifice la început de secol 21 împreună cu scopul nostru de "maximă durabilitate" pentru populaţia umană cum se începe procesul actual de construcţie?

Ei bine, prima întrebare necesară este: De ce avem nevoie pentru a supravieţui? Răspunsul, bineînţeles sunt resursele planetare. Fie că este vorba despre apa potabilă, energia consumată sau materia primă utilizată pentru a crea unelte şi adăpost planeta deţine un inventar de resurse - multe dintre acestea necesare supravieţuirii noastre. Aşadar, aceasta fiind realitatea devine critic să aflăm ce avem şi unde este. Aceasta înseamnă că trebuie să efectuăm un studiu. Localizăm şi identificăm fiecare resursă fizică de pe planetă şi cantitatea disponibilă în fiecare loc de la depozitele de cupru, până la cele mai bune locaţii pentru ferme eoliene unde să producem energie, la izvoare naturale de apă proaspătă la o evaluare a cantităţii de peşte din ocean şi până la cele mai bune terenuri arabile de cultivare a hranei, etc. Dar, pentru că noi oamenii vom consuma aceste resurse în decursul timpului vom realiza că nu trebuie doar să localizăm şi să identificăm - ci şi să urmărim. Trebuie să fim siguri că nu rămânem fără nici unul dintre aceste lucruri...asta ar fi rău; şi înseamnă nu numai să urmărim rata de consum dar şi ratele de regenerare ca de exemplu, cât este necesar, pentru ca un copac să crească sau ca un izvor să se reumple.

Aceasta se numeşte "Echilibru Dinamic". 

Echilibrul Dinamic

Cu alte cuvinte, dacă folosim copacii mai repede decât pot ei creşte - avem o problemă serioasă, pentru că este nesustenabil. Atunci cum urmărim acest inventar mai ales atunci când recunoaştem că toate aceste lucruri sunt risipite peste tot. Avem mine de minerale vaste în ceea ce numim Africa, concentraţii de energie în Orientul Mijlociu, uriaşe posibilităţi de alimentare de la energia mareică pe coasta Atlanticului din America de Nord, cel mai mare rezervor de apă proaspătă în Brazilia, etc. 

Ei bine, încă o dată, ştiinţa are o sugestie numită "Teoria Sistemelor". 

Teoria Sistemelor

Teoria Sistemelor recunoaşte că structura lumii naturale de la biologia umană la biosfera pământească, la forţa gravitaţională a sistemului solar în sine este un imens sistem conectat sinergetic - total interconectat. Aşa cum se conectează celulele umane pentru a forma organele iar organele se conectează pentru a ne forma organismele şi cum trupurile noastre nu pot supravieţui fără resurse terestre de hrană, aer şi apă, suntem intrinsec conectaţi la pământ, şi aşa mai departe. Deci - aşa cum sugerează şi natura luăm tot acest inventar şi urmărim datele şi creem un sistem pentru a-l administra. 

Un "Sistem de Administrare al Resurselor Globale", de fapt pentru a ţine socoteala fiecărei resurse relevante de pe planetă. Pur şi simplu nu avem altă alternativă logică, dacă scopul nostru ca specie este să supravieţuim pe termen lung. Trebuie să urmărim totul ca pe un întreg. Înţelegând asta, putem acum să analizăm Producţia.

Cum vom folosi toate aceste lucruri? Care va fi procesul nostru de producţie şi de ce avem nevoie pentru a fi siguri că este cel mai bine optimizat pentru a ne maximiza durabilitatea? Primul lucru care ne sare în ochi este faptul că trebuie să încercăm constant să perseverăm. Resursele planetare sunt în esenţă finite. Aşa că este important să acţionăm "strategic". 

"Conservarea strategică" este cheia. Al doilea lucru pe care îl recunoaştem, este că unele resurse nu sunt la fel de bune ca altele, ca performanţă. De fapt, unele lucruri, puse în practică au un efect teribil asupra mediului ceea ce ne afectează invariabil sănătatea. De exemplu: petrolul şi combustibilii fosili, indiferent cât ai reduce consumul vor elibera mereu agenţi poluatori asupra mediului. Prin urmare, este esenţial să facem ce este mai bine pentru a folosi astfel de lucruri numai atunci când chiar trebuie - dacă nu chiar deloc. 

Din fericire pentru noi, vedem o mulţime de alternative -solară, eoliană, mareică, hidro - încălzire diferenţială şi posibilitătea de utilizare a energiei geotermale aşa că putem avea o strategie obiectivă despre cum să utilizăm acestea şi unde pentru a evita ceea ce este numit „impact retroactiv” sau orice altceva care rezultă din procesul de producţie sau utilizare care poate produce distrugeri mediului şi prin urmare, nouă înşine.

Vom numi asta „Siguranţa Strategică” pentru a o lega de „Conservarea Strategică”. Dar strategiile de producţie nu se opresc aici. Vom avea nevoie de o „Eficienţă Strategică” pentru mecanica efectivă de producţie în sine, şi ceea ce găsim aici este că sunt cam trei protocoale specifice la care trebuie să aderăm:

 - Unu: Fiecare bun pe care îl producem trebuie să fie proiectat să dureze cât mai mult timp posibil. În mod natural, cu cât mai multe lucruri tind să se strice cu atâta mai multe resurse sunt necesare pentru a le înlocui şi cu atât mai multă risipă se produce.

 - Doi: Când lucrurile se strică sau nu mai este posibilă utilizarea lor din diverse motive este neapărat necesară colectarea sau reciclarea a cât mai multe dintre ele. Aşadar liniile de asamblare industrială trebuie să ţină cont de asta încă din primele faze ale ciclului de producţie.

 - Trei: Tehnologiile cu evoluţie rapidă, cum este electronica, care este expusă celei mai rapide faze de învechire tehnologică va fi necesar să fie proiectată pentru o îmbunătăţire a componentelor fizice rapidă şi facilă. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să aruncăm la gunoi întregul computer doar pentru că unele dintre componentele sale sunt depăşite tehnologic. 

Aşadar vom proiecta componentele în aşa fel încât să fie uşor îmbunătăţite piesă cu piesă, într-un mod standardizat şi interschimbabil care să ţină pasul cu tendinţele schimbărilor tehnologice. Şi atunci când realizăm că aceste mecanisme ale „Conservării Strategice”, „Siguranţei Strategice” şi „Eficienţei Strategice” sunt pure consideraţii tehnice dincolo de orice opinie sau părere umană pur şi simplu vom programa aceste strategii într-un calculator care poate manipula şi calcula toate variabilele relevante permiţându-ne să ajungem la o metodă absolut perfectă pentru o producţie sustenabilă bazată pe cunoaşterea curentă. Şi în vreme ce asta poate suna ca şi cum ar fi un proces complex tot ceea ce ne trebuie este un computer performant ca să nu mai menţionăm există deja o atât de mare varietate de sisteme informatice de decizie şi monitorizare pe care le utilizăm deja în întreaga lume astăzi pentru scopuri izolate. Este un simplu proces de extindere.

Aşadar...Astăzi, nu doar că avem propriul Sistem de Management al Resurselor dar avem de asemenea şi un Sistem al Managementului Producţiei, ambele uşor de automatizat pentru a maximiza eficienţa, conservarea şi siguranţa. Realitatea informaţională este că mintea umană sau chiar a unui grup de oameni, nu poate urmări tot ceea ce trebuie urmărit. Trebuie făcută prin intermediul computerelor şi este realizabil.

Şi asta ne duce către următorul nivel: Distribuţia. Care sunt strategiile sustenabile care au sens aici? Păi, din moment ce ştim că cea mai scurtă distanţă între două puncte este o linie dreaptă şi de vreme ce energia este necesară pentru alimentarea maşinilor de transport cu cât este mai mică distanţa de transport, cu atât este mai eficientă. Producerea unor bunuri pe un continent şi transportul lor pe un altul are sens numai dacă bunurile în discuţie pur şi simplu nu pot fi produse la locul de destinaţie. Altminteri, nu este nimic altceva decât risipă. Trebuie să producem local, ca distribuția să fie simplă rapidă şi să necesite cât mai puţină energie. 

Noi numim asta „Strategia Proximităţii” ceea ce la un nivel simplu înseamnă reducerea cât mai mult posibil a transportului de bunuri între materia primă şi produsele finite. Desigur, ar putea fi de asemenea important de ştiut şi ce bunuri transportăm şi de ce...

Iar asta intră sub incidenţa unei alte categorii, Cererea.

Şi cererea este pur şi simplu ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi sănătoşi şi de a avea un nivel de viaţă ridicat. Spectrul nevoilor materiale umane se află între necesităţile vieţii cum ar fi hrana, apa potabilă şi adăpostul...până la bunurile sociale sau recreaționale care sunt necesare relaxării şi cele personale - delectările sociale - toate sunt factori importanți pentru om şi societate dincolo de orice altceva. Aşa că - foarte simplu - începem un alt chestionar. Oamenii îşi descriu nevoile, cererea este procesată şi  producţia începe bazată pe această cerere. Şi din moment ce nivelul cererii pentru bunuri diferite va fluctua în mod natural de la regiune la regiune va trebui creeat un „Sistem de Monitorizare a Cererii/Distribuţiei” pentru a evita blocajele şi supraproducţia. Bineînţeles, această idee nu este o noutate ea este utilizată în fiecare lanţ important de magazine în zilele noastre pentru a se asigura o inventariere corespunzătoare. Numai că, de data aceasta, se va aplica la scară globală.

Dar aşteptaţi un moment. Noi nu putem realmente înţelege cererea dacă nu cuantificăm actuala utilizare a bunurilor în sine. Este logic şi sustenabil ca fiecare om să aibă să zicem, cel puţin câte un lucru din tot ce se face? Chiar şi în detrimentul utilităţii? Nu. Asta ar fi pur şi simplu risipitor şi ineficient. Dacă o persoană are nevoie de un bun dar acea nevoie este să zicem: pentru 45 de minute în medie zilnic ar fi mult mai eficient dacă acel bun ar fi pus la dispoziţia fiecăruia precum şi altora numai când este nevoie. Mulţi uită că ceea ce doresc ei nu este bunul, ci este scopul acelui bun. Când realizăm că acel bun în sine este la fel de important ca şi utilitatea sa putem vedea că „restricţia externă” sau ceea ce numim astăzi „proprietate” este extrem de degradantă şi ilogică din punct de vedere al mediului într-un sens economic, fundamental. 

Deci, avem nevoie să elaborăm o strategie numită „Acces Strategic” Aceasta poate fi fundaţia pentru„Sistemul nostru de Cerere/Distribuţie” care oferă garanţia că putem satisface cererea nevoilor populaţiei oferind acces pentru orice îşi doreşte fiecare, atunci când îşi doreşte.

Şi în ceea ce priveşte obţinerea fizică a bunurilor centralizată şi cu centre de acces regional toate au un rost, în cea mai mare parte fiind aşezate în imediata vecinătate a populaţiei iar o persoană pur şi simplu intră, ridică obiectul îl utilizează şi la sfârşit, îl returnează atunci când nu mai este nevoie de acel bun...cam în genul în care funcţionează bibliotecile în zilele noastre. De fapt, aceste centre nu doar că vor exista în comunitate aşa cum astăzi vedem magazinele locale dar centre de acces specializate vor exista în locaţii specifice unde anumite bunuri sunt utilizate cu precădere economisind energie şi cu cicluri cât mai reduse de transport. 

Şi de îndată ce acest Sistem de Monitorizare devine operațional, el se conectează direct la Sistemul de Management al Producţiei și, bineînţeles, la Sistemul de Management al Resurselor prin crearea unui sistem care se interconectează dinamic la un sistem economic de management global prentru a ne asigura că se menţine sustenabilitatea începând cu asigurarea integrităţii resurselor finite mergând mai apoi către certitudinea că se creează cele mai bune cele mai strategice bunuri posibile în timp ce distribuim totul în cel mai eficient şi inteligent mod.

Şi ca unic rezultat al abordării bazate pe prezervarea mediului care este în mod intuitiv cea mai potrivită de cele mai multe ori este că acest proces logic, în totalitate este un proces practic de conservare şi eficienţă care defineşte exclusiv o sustenabilitate realmente umană pe această planetă care cel mai probabil poate genera ceva niciodată văzut până acum în istoria umanităţii: Accesul la Abundenţă...nu doar pentru un procent din populaţia lumii...ci pentru întreaga civilizaţie.

Natura Umana - Dependenta, Copilaria si Mediul [Partea a doua]

Iată un bun exemplu al modului în care genele nu sunt "cauza tuturor relelor". Un procedeu tehnic imaginar prin care puteţi extrage o anumită genă dintr-un şoarece iar acel şoarece şi descendenţii săi nu vor mai avea acea genă. Aţi "suprimat" acea genă. Prin urmare, există o genă care codifică pentru o proteină ceva ce are cumva de a face cu învăţarea şi memoria şi prin această demonstraţie imaginară - aţi "suprimat" acea genă şi aveţi acum un şoarece care nu mai învaţă la fel de bine. Ah! Un fundament genetic pentru inteligenţă!" Ceea ce a fost mult mai puţin remarcat în acest studiu de referinţă ce a fost popularizat prin mass-media în stânga şi în dreapta a fost faptul că acei şoareci alteraţi genetic, luaţi şi crescuţi într-un mediu stimulativ mult mai bogat decât şoarecii voştri normali dintr-o cuşcă de laborator, şi-au depăşit complet handicapul. Prin urmare, atunci când se spune dintr-un punct de vedere modern că "acest comportament este determinat genetic" în măsura în care acest mod de exprimare poate fi valabil, ceea ce spuneţi este că: există o contribuţie genetică la modul în care acest organism răspunde la mediu; genele pot influenţa gradul de pregătire cu care un organism va trata o anumită provocare a mediului. Ştiţi, nu aceasta este versiunea pe care majoritatea oamenilor o au în minte iar dacă mergem înainte cu vechea versiune a "moştenirii ereditare" şi nu ajungem chiar atât de departe de istoria eugeniei şi altele asemănătoare. Este o concepţie greşită, larg răspândită şi este una potenţial destul de periculoasă. Un motiv privind explicaţia biologică pentru violenţă...şi un motiv că această ipoteză este potenţial periculoasă, nu e numai falsă dar poate face şi rău...este că ai putea spune foarte uşor: "ei bine, nu mai putem face nimic" pentru a schimba predispoziţia oamenilor de a deveni violenţi; tot ce putem face este să-i pedepsim, să-i închidem sau să-i executăm, în schimb nu ne preocupăm cu schimbarea mediului social sau de premizele sociale care pot face ca oamenii să devină violenţi pentru că acest lucru "este irelevant". Argumentul genetic ne acordă luxul ignorării factorilor istorici şi sociali, din trecut şi viitor şi, în cuvintele lui Louis Menand care a scris în New Yorker Cu mare abilitate, a spus: "totul se află în gene... o explicaţie pentru cum stau lucrurile, care nu pune în pericol felul în care sunt. De ce s-ar simţi cineva nefericit sau ar avea un comportament antisocial când acea persoană trăieşte într-una dintre cele mai libere şi mai prospere naţiuni de pe pământ. Nu poate fi sistemul. „Trebuie să fie o greşeală prin gene pe undeva". Ceea ce e un mod bun de abordare. Aşadar, argumentul genetic este nepăsarea care ne dă dreptul să ignorăm factorii sociali, economici şi politici care de fapt stau la baza multor probleme comportamentale.

Studiu de caz: Dependenţa

Dependenţa este de obicei considerată a fi o problema legată de droguri dar, dacă o privim în linii mari, aş defini dependenţa ca pe orice comportament care este asociat cu lăcomia, cu o uşurare temporară şi cu consecinţe negative pe termen lung, împreună cu un control insuficient asupra acesteia, astfel încât acea persoană îşi doreşte să renunţe sau promite să o facă dar nu poate şi când veţi înţelege asta, veţi vedea că există mult mai multe dependenţe decât pur şi simplu cele legate de droguri. Există dependenţa de muncă; dependenţa de cumpărături; de internet, de jocuri video...Există dependenţa de putere. Oamenii care au puterea, dar vor mai mult şi mai mult; nimic nu le este de ajuns vreodată. Achiziţiile. Corporaţiile care TREBUIE să acumuleze din ce în ce mai mult. Dependenţa de petrol sau cel puţin de bogăţia şi de produsele care ne sunt accesibile datorită petrolului. Uitaţi-vă la consecinţele negative asupra mediului. Noi distrugem însuşi pământul pe care locuim, de dragul acestei dependenţe. Acum, aceste dependenţe sunt mult mai devastatoare în consecinţele sociale pe care le au, decât obiceiul de a consuma cocaină sau heroină al pacienţilor mei din cartierul de Est. Totuşi, sunt răsplătiţi şi consideraţi persoane respectabile. Directorul companiei de tutun care obţine un profit mai mare va primi o recompensă pe măsură. El nu va suporta nici o consecinţă negativă legală sau de altă natură. De fapt el este un respectat membru în staff-ul de conducere al mai multor corporaţii. Dar bolile asociate fumatului omoară 5 milioane şi jumătate de oameni în lume în fiecare an. În Statele Unite fumatul ucide 400 000 de oameni pe an; şi aceşti oameni sunt dependenţi de ce? De profit. La un asemenea grad de dependenţă au ajuns încât sunt în faza de negare referitor la impactul activităţii lor, negare care este tipică persoanelor dependente. Iar aceasta este una respectabilă. Este respectabil să fii dependent de profit, indiferent de cost. Deci ceea ce este acceptabil şi ce este respectabil este un fenomen arbitrar extrem în societatea noastră şi se pare că cu cât răul este mai mare cu atît mai respectabilă este dependenţa.

Mitul

Există un mit general, că drogurile în sine produc dependenţa. De fapt, războiul privind drogurile se întemeiază pe ideea că dacă interzici sursa drogurilor poţi astfel trata dependenţa. Acum, dacă înţelegem dependenţa într-un sens mai larg vedem că nimic în sine nu dă dependenţă. Nici o substanţă, nici un drog nu este de la sine creator de dependenţă şi nici un comportament nu este de la sine creator de dependenţă. Multe persoane pot merge la cumpărături fără să devină dependente de asta. Nu oricine devine dependent de mâncare, Nu toţi cei care beau un pahar de vin devin alcoolici. Deci problema principală este ce anume face oamenii predispuşi, deoarece este o combinaţie între un individ predispus şi substanţa potenţial creatoare de dependenţă sau comportamentul care face să înflorească din plin dependenţa. Pe scurt, nu drogul crează dependenţa, ci predispoziţia individului de a deveni dependent de o substanţă sau de un comportament.

Mediul

Dacă vrem să înţelegem ce anume îi face pe unii predispuşi trebuie să ne uităm la experienţa de viaţă. Vechea idee, care chiar dacă e veche este încă susţinută în linii mari, cum că dependenţa este cauzată genetic este pur si simplu nesusţinută ştiinţific. Cauza de fapt este că anumite experienţe de viaţă fac oamenii să devină predispuşi. Experienţele vieţii nu formează doar personalitatea şi nevoile psihologice ale persoanei, ci şi gândirea în anumite moduri. Iar acest proces începe în uter.

Prenatalitatea

S-a arătat, de exemplu că dacă mamele sunt supuse unor factori de stres în timpul sarcinii copiii lor au mai multe şanse să dezvolte trăsături care să-i predispună la vicii şi asta pentru că dezvoltarea este modelată de către mediul social şi psihologic în care se formează. Aşadar, biologia umană este foarte mult influenţată şi programată de către experienţele de viaţă care încep încă din uter. Mediul tău înconjurător nu începe de la naştere. Mediul începe de îndată ce ai un nucleu, de îndată ce eşti un fetus, eşti supus oricărei influenţe informaţionale care vine prin intermediul sistemului circulator al mamei, al hormonilor, al nivelului de nutrienţi...Un exemplu de referinţă a acestui fapt - este ceea ce s-a numit Iarna Foametei Olandeze. În 1944, naziştii ocupaseră Olanda şi pentru varii motive au decis să ia toată hrana disponibilă şi să o trimită în Germania; timp de trei luni toată lumea era înfometată iar zeci de mii de oameni au murit de foame. Ceea ce este cunoscut ca efectul Iernii Foametei Olandeze se manifestă aşa: dacă erai un fetus în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, în timpul foametei, corpul tău a ”învăţat” ceva unic în acel timp. După cum s-a dovedit, în al doilea şi al treilea trimestru corpul tău încearcă să înveţe ceva despre mediul înconjurător cum ar fi: Cât de amenintător este mediul de afară? Cât de abundent este? Cât de mulţi nutrienţi voi primi prin internediul sistemului circulator al mamei? Fiind un fetus care a suferit de foame în această perioadă, corpul tău va fi programat ca întotdeauna să fie foarte, foarte zgârcit cu zahărul şi grăsimile şi ceea ce va face va fi să înmagazineze fiecare picătură din acestea. Fiind un fetus care a suferit de Iarna Foametei Olandeze, după o jumătate de secol mai târziu când totul se găsea din abundență, aveai o mare probabilitate de a suferi de o presiune arterială mare, obezitate sau sindrom metabolic. Acesta este unul din modurile în care mediul intervine într-un mod foarte neaşteptat. Poţi stresa animalele în laborator când sunt gestante şi progeniturile lor vor fi mult mai predispuse să consume cocaină şi alcool când vor deveni adulţi. Puteţi stresa mamele, de exemplu într-un studiu britanic femeile care au fost agresate în timpul sarcinii vor avea nivele mai ridicate de cortizol, hormonul stresului, în placenta lor la naştere, iar copiii lor vor fi mult mai susceptibili la situaţii ce îi predispun la dependenţe, la vârste cuprinse între 7 şi 8 ani. Astfel, stresul pregăteşte încă din uter arma pentru tot felul de probleme de sănătate mintală. Un studiu israelian efectuat pe copii născuţi de mame care erau gravide înainte de declanşarea războiului din 1967...Acele femei erau desigur extrem de stresate şi urmaşii lor au o incidenţă mai ridicată a schizofreniei decât media. Aşadar, există o mulţime de dovezi acum că efectele prenatale au un impact enorm asupra dezvoltării fiinţei umane.

Copilăria [ | ]

Principiul de bază în ce priveşte dezvoltarea fiinţei umane şi în special dezvoltarea creierului uman este acela că aceasta intervine de obicei sub impactul mediului şi de cele mai multe ori după naştere. Acum, dacă ne comparăm cu un cal care poate alerga din prima zi de viaţă vedem că suntem complet nedezvoltaţi. Nu ne putem mobiliza deplin echilibrul coordonării neurologice, forţa musculară, acuitatea vizuală, până la vârsta de un an şi jumătate, doi ani. Aceasta se întâmplă deoarece dezvoltarea creierului la cal se produce în siguranţă în uter în timp ce la fiinţa umană trebuie să se producă după naştere şi are de a face cu o logică evolutivă simplă după care capul creşte mai mare, ceea ce ne transformă în fiinţe umane dezvoltarea lobului frontal fiind de fapt ceea ce defineşte specia umană. În acelaşi timp, mergem în două picioare, astfel încât pelvisul nostru se îngustează pentru a permite acest lucru. Aşadar acum avem un pelvis mai îngust, un cap mai mare bingo: trebuie să ne fii născut prematur. Şi asta înseamnă că dezvoltarea creierului, care la animale se produce în uter, la noi are loc după naştere şi în mare măsură sub impactul mediului. Conceptul Darwinismului neural înseamnă simplu, că circuitele care vor primi un semnal corespunzător de la mediu se vor dezvolta optim, iar cele care nu, ori nu se vor dezvolta optim, ori probabil, deloc. Dacă iei un copil cu o vedere foarte bună la naştere şi îl laşi într-o cameră întunecată vreme de 5 ani va deveni orb pentru tot restul vieţii, deoarce circuitele vederii au nevoie de unde de lumină pentru a se dezvolta iar fără acestea, chiar şi circuitele rudimentare, prezente la naştere se vor atrofia şi vor muri, iar altele noi nu se vor mai dezvolta.

Memoria

Există un mod semnificativ în care experienţele primilor ani de viaţă influenţează comportamentul adultului chiar şi experienţele foarte timpurii de care nu-ţi mai aminteşti. S-a descoperit că există două tipuri de memorie: cea explicită, pe care ţi-o poţi aminti, când poţi să îţi aminteşti faptele, detaliile, episoadele, circumstanţele. Dar structura din creier numită hipotalamus care codează amintirile nici măcar nu începe să se dezvolte pe deplin până la un an şi jumătate şi nu e pe deplin dezvoltată până mult mai târziu. De aceea cu greu, poţi avea amintiri de dinainte de a împlini 18 luni. Dar mai există şi un alt tip de memorie, numită memorie implicită care e de fapt o memorie emoţională în care impactul emoţional şi interpretarea făcută de copil a experienţelor emoţionale, este impregnată în creier în forma unor circuite neuronale gata să reacţioneze, fără nişte amintiri specifice. Aşa că, pentru a vă da un exemplu clar, cei care au fost adoptaţi, trăiesc mereu sentimentul de respingere. Nu-şi pot aminti adopţia. Nu-şi pot aminti separarea de mama naturală pentru că nu e nimic acolo care să-i ajute să-şi amintească. Însă memoria emoţională a separării şi respingerii este adânc întipărită în creierele lor. Aşadar, aceștia sunt mult mai predispuşi decât alţi oameni, să experimenteze un sentiment de respingere şi tulburări emoţionale, atunci când se simt respinşi. Acest sentiment nu este unic pentru cei adoptaţi, dar este foarte pronunţat în cazul lor din cauza memoriei implicite. Persoanele dependente, având în vedere toată literatura de specialitate şi din experienţa mea, cei mai mari dependenţi au fost cu toţii abuzaţi în mod semnificativ în copilărie sau au suferit pierderi emoţionale. Memoria lor emoţională sau implicită este cea a unei lumi nesigure şi neajutorate; protectorii lor în care nu puteau avea încredere şi relaţiile interumane care nu erau destul de sigure ca să lase loc vulnerabilităţii și să dea naștere unor răspunsuri, tind să-i ţină departe de relaţii intime adevărate; încep să nu mai aibă încredere în cei care îi îngrijesc, doctori şi alţi oameni care încearcă să-i ajute şi în general văd lumea ca pe un loc nesigur...iar acest lucru este strict o funcţie a memoriei implicite care uneori are ca şi cauză incidente pe care nici măcar nu şi le mai amintesc.

Atingerea

Copiii născuţi prematur sau care au stat în incubatoare şi în tot felul de dispozitive şi maşinării, vreme de săptămâni sau luni, este cunoscut faptul, că dacă aceşti copii sunt atinşi şi mângâiaţi pe spate pentru doar 10 minute pe zi, acest lucru ajută la dezvoltarea creierului. Aşadar, atingerea umană este esenţială pentru dezvoltare şi, de fapt, copiii care nu au fost niciodată ţinuţi în braţe, mor. Atât de fundamentală este atingerea pentru fiinţa umană. În societatea noastră există o regretabilă tendinţă de a spune părinţilor să nu-şi ia în braţe copiii, nici să-i ţină pe cei care plâng, de frică să nu-i răsfeţe sau pentru a-i încuraja să doarmă noaptea nu-i ţii în braţe...ceea ce este opusul a ceea ce are nevoie copilul iar aceştia adorm la loc pentru că se lasă păgubaşi iar creieraşul lor încetează să mai lupte, ca un mod de a se apăra împotriva vulnerabilităţii de a fi abandonaţi de către părinţi însă memoria lor implicită va fi cea a unei lumi care nu dă 2 bani pe ei.

Copilăria [ || ]

Multe dintre aceste diferenţe sunt structurate foarte devreme în viaţă. Într-un fel, experienţa adversităţii părinţilor, a cât de dură sau uşoară este viaţa este transmisă copiilor fie prin depresia maternală sau a faptului că părinţii sunt nervoşi cu copiii lor, din cauză c-au avut o zi proastă sau pentru că la sfârşitul zilei sunt prea obosiţi...iar efectele sunt foarte puternice asupra dezvoltării ulterioare a copiilor, lucru despre care ştim acum mai multe însă această sensibilitate timpurie nu este doar o greşeală evolutivă. Există la multe specii diferite. Chiar şi în cazul răsadurilor există un proces de adaptare timpuriu la tipul de mediu în care cresc, dar pentru oameni, adaptarea stă în calitatea relaţiilor sociale, şi astfel, de timpuriu în viaţă cât de protejat eşti, câte conflicte, câtă atenţie primeşti sunt semne ale tipului de univers în care vei putea creşte. Dacă vei creşte într-o lume în care trebuie să te lupţi pentru a obţine orice; să-ţi aperi spatele, să te aperi, să nu ai încredere în nimeni...sau creşti într-o societate în care depinzi de reciprocitate, mutualitate, cooperare, în care empatia este importantă în care securitatea depinde de bunele relații cu alții...iar pentru asta este necesară o dezvoltare cognitivă şi emoţională, foarte diferită şi despre asta este vorba în cazul sensibilităţii timpurii iar a creşte un copil este aproape inconştient, un sistem de a transmite această experienţă copiilor...a tipului de lume în care există.

D.W. Winnicott, marele psihiatru britanic în psihiatrie juvenilă, spunea că în mod fundamental, două lucruri pot merge prost în copilărie. Unul este când se întâmplă ceva ce nu trebuia să se întâmple iar celălalt este când nu se întâmplă ceva ce trebuia să se întâmple. În prima categorie, sunt experienţele dramatice, abusive şi de abandon, la care au fost supuşi pacienţii din ghetoul Eastside şi alţii. Acestea sunt din cauza lucrurilor care nu trebuiau să se întâmple dar s-au întâmplat. Dar apoi mai e vorba şi de atitudinea degajată şi atenţia părintelui, de care are nevoie orice copil dar pe care foarte adesea nu o primeşte. Ei nu sunt abuzaţi. Ei nu sunt neglijaţi şi nu sunt traumatizaţi dar ceea ce ar trebui să se întâmple, prezenţa emoţională a părinţilor care îl cresc nu le este disponibilă din cauza stresului provocat de societate şi de mediul parental. Psihologul Allan Schore numeşte asta „Abandonul Proximal” în care părintele este prezent fizic dar emoţional lipseşte cu desăvârşire.

"Mi-am petrecut...aproape 40 de ani din viaţă lucrând cu cei mai violenţi oameni pe care-i poate produce societatea noastră: criminali, violatori şi aşa mai departe. În încercarea de a înţelege cauzele acestor violenţe, am descoperit că cei mai violenţi dintre criminalii din închisorile noastre au fost ei înşişi victime ale unui grad de abuz în copilărie care a fost departe de ceea ce mi-aş putea imagina referitor la termenul de abuz asupra copiilor. Habar n-am avut de profunzimea depravării la care sunt supuşi adesea copiii în societatea noastră. Cei mai violenţi oameni pe care i-am văzut eu erau ei înşişi supravieţuitori ale încercărilor de a-i ucide ai propriilor lor părinţi sau al altor oameni din mediul lor social sau erau  supravieţuitorii unor rude care au fost ucise de către alţi oameni. "

(James Gilligan - Directorul Centrului pentru studiul violentei)

Buddha argumenta că orice lucru depinde de toate celelalte. El spune: "unul conţine mulţimea şi mulţimea conţine unul". De aceea nu puteţi înţelege ceva care este izolat de mediul său. Evident, frunza conţine soarele, cerul şi pământul. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat, desigur tot timpul şi în special când vine vorba de evoluţia umană. Termenul ştiinţific modern pentru aceasta este natura "bio-psiho-socială" a dezvoltării umane care spune că biologia fiinţelor umane depinde într-o foarte mare măsură de interacţiunea lor cu mediul social şi psihologic. Concret, psihiatrul şi cercetătorul Daniel Siegel de la Universitatea din California, Los Angeles, UCLA, a inventat expresia "Neurobiologie Interpersonală" care vrea să spună că modul în care sistemul nostru funcţionează depinde foarte mult de relaţiile noastre interumane. În primul rând de părinţii care ne-au purtat de grijă, în al doilea rând de alte personalităţi de care ne-am ataşat de-a lungul vieţii noastre şi în al treilea rând, de întreaga noastră cultură. Astfel că nu puteţi separa funcţionarea neurologică a fiinţei umane de mediul în care el sau ea a crescut şi în care continuă să existe iar acest lucru este adevărat de-a lungul întregului ciclu de viaţă. Este adevărat îndeosebi când sunteţi dependenţi şi lipsiţi de putere, atunci când creierul vostru se dezvoltă, dar este adevărat şi la maturitate şi chiar la sfârşitul vieţii.

Cultura

Fiinţele umane au trăit în aproape orice tip de societate. De la cele mai egalitare... societăţi de vânători şi culegători ce par să fi fost extrem de egalitare de exemplu, bazate pe împărţirea hranei, schimbul de daruri...Grupuri mici de oameni trăind preponderent din căutarea hranei dar şi puţin din vânat preponderent printre oameni pe care cel puţin i-aţi cunoscut o viaţă întreagă dacă nu eraţi înconjuraţi de rude de gradul trei sau mai apropiate, într-o lume în care exista o foarte mare fluiditate între diferitele grupuri; într-o lume în care nu existau multe lucruri, în termeni de cultură materială...acesta este modul în care oamenii au petrecut cea mai mare parte a istoriei lor hominide. Nu e surprinzător că asta contribuie la o lume total diferită. Unul dintre lucrurile obţinute ca rezultat este că e mult mai puţină violenţă. Violenţa grupurilor organizate nu este ceva ce a apărut în acea perioadă în istoria umanităţii, iar aceasta este destul de clar, Aşadar unde am greşit? Violenţa nu este universală. Nu este ceva distribuit simetric la rasa umană. Există o imensă variaţie în cuantumul violenţei din diferite societăţi. Sunt câteva societăţi care nu au, aproape nici un fel de violenţă. Altele se distrug singure. Unele dintre grupările religioase anabaptiste, care sunt complet pacifiste cum ar fi Amish, Menoniţii, Hutterienii...în rândul unora dintre aceste grupări, Hutterienii nu există cazuri înregistrate de omucidere. În timpul marilor noastre războaie, cum ar fi al 2-lea Război Mondial în care oamenii au fost recrutaţi ei au refuzat să intre în armată. Mai degrabă ar fi făcut închisoare decât să se înroleze. În chibuţurile israeliene nivelul violenţei este atât de scăzut încât tribunalurile de acolo vor trimite adesea oameni violenţi, care au comis crime să trăiască în chibuţuri pentru a învăţa cum este fără violenţă...deoarece aşa trăiesc cei de acolo. Aşa că suntem amplu modelaţi de către societate. Societăţile, în sensul larg, incluzând influenţele noastre teologice, metafizice, lingvistice, etc. societăţile ajută la formarea a ceea ce credem despre viață dacă în principiu viața este despre păcat, sau despre frumuseţe, dacă în viaţa de apoi vom plăti pentru cum am trăit aici sau dacă este irelevant. Într-o manieră largă, multe societăţi mari ar putea fi denumite ca individualiste sau colective şi găseşti oameni foarte diferiţi şi diferite feluri de a gândi şi, bănuiesc, un creier diferit dezvoltat odată cu acestea. Noi în America suntem în una dintre cele mai individualiste societăţi şi capitalismul fiind un sistem care îţi permite să mergi mai sus şi mai sus pe o piramidă de potenţial şi problema este că această urcare vine cu plase de siguranţă din ce în ce mai puţine. Prin definiţie cu cât o societate este mai stratificată cu atât mai puţine persoane ai ca tovarăş, sunt din ce în ce mai puţine persoane cu care ai relaţii simetrice, reciproce şi în loc de asta tot ce ai sunt puncte diferite şi ierarhii infinite...şi o lume în care ai puţini parteneri reciproci este o lume cu mult mai puţin altruism.

Natura Umană

Aşa că, aceasta ne aduce pe noi într-un moment imposibil, care înseamnă să încercăm să dăm un sens în ştiinţa de perspectivă...la ce este natura naturii umane. Ştii, la un anumit nivel că natura naturii noastre este să nu fim extrem de constrânşi de natura noastră. Noi avem mult mai multe variabile sociale decât orice altă specie. Mai multe sisteme de gândire, de stiluri, de structuri familiale de moduri de a creşte copii. Capacitatea pentru varietate pe care o avem este extraordinară. Într-o societate care este bazată pe competiţie şi chiar, foarte des, pe exploatarea nemiloasă a unei fiinţe umane de către alta, speculaţia de pe urma problemelor altor oameni şi foarte des crearea unor probleme cu scopul de a profita, ideologia guvernatoare va justifica foarte des acest comportament apelând la așa zisa "natură umană". Deci mitul în societatea noastră este faptul că oamenii sunt competitivi prin natură şi că sunt individualişti şi că sunt egoişti. Realitatea este de fapt invers. Noi avem anumite nevoie umane. Singurul mod în care poţi vorbi despre natura umană în mod concret este prin recunoaşterea faptului că există anumite nevoi umane. Avem o nevoie naturală de companie şi contacte apropiate de a fi iubiţi, de a ne asocia, de a fi acceptaţi, de a fi văzuţi, de a fi receptaţi pentru ceea ce suntem. Dacă aceste nevoi sunt întrunite, ne dezvoltăm în oameni cu compasiune şi cooperanţi, cu empatie pentru ceilalţi. Aşadar...opusul, pe care îl putem observa adesea în societatea noastră, este în fapt, o denaturare a naturii umane din cauză că atâtor de puţini oameni li se satisfac aceste nevoi. Deci da, poţi vorbi despre natura umană dar numai în sensul nevoilor sale de bază care sunt instinctiv evocate sau ar trebui să spun, anumitor nevoi umane care duc la anumite trăsături, dacă sunt întrunite şi la altele, dacă nu.

Prin urmare...când recunoaştem faptul că organismul uman care are o mare putere de flexibilitate a adaptării permiţându-ne să supravieţuim în multe condiţii diferite este de asemenea şi rigid programat, pentru anumite cerinţe de mediu sau nevoi umane, atunci ia naştere un imperativ social. Aşa cum corpul nostru are nevoie de nutrienţi fizici, tot aşa şi creierul nostru necesită forme pozitive de stimuli de mediu în toate stadiile de dezvoltare având de asemenea şi nevoia de protecţie faţă de stimulii negativi. Iar dacă lucrurile care ar trebui, nu se întâmplă, sau dacă cele care nu ar trebui se întâmplă...se pare că uşa poate fi deschisă nu numai pentru o mulţime de boli mintale şi fizice ci şi pentru o mulţime de comportamente umane dăunătoare. 

Aşadar, dacă aruncăm o privire în exterior şi ţinem cont de starea lucrurilor actuale trebuie să ne întrebăm: Condiţia pe care ne-am creeat-o în lumea modernă este benefică pentru sănătatea noastră? Se comportă piatra de temelie a sistemului nostru socio-economic, ca o forţă pozitivă pentru dezvoltarea socială şi progresul umanităţii? Sau gravitaţia fundamentală a societăţii noastre se mişcă împotriva esenţei nevoilor evoluţiei necesare pentru a creea şi susţine bunăstarea personală şi socială?

Proiectul Venus si Economia Bazata pe Resurse. Societatea viitorului

O societate fara viziune asupra ce poate devenii viitorul este fortata sa repete greselile trecutului. Aceasta scurta prezentare va ofera o viziune conceputa in ideea evitarii vechilor greseli. Aceasta viziune a eficientei, durabilitatii si planificarea inteligenta a tehnologiei ne pot conduce intr-o lume cu posibilitati cu adevarat nelimitate.

PROIECTAND VIITORUL

Aceasta viziunea ofera o prezentare a ceea ce ar putea deveni lumea in era nostra cibernetica. Stiinta impreuna cu tehnologia ar putea fi folosita atat pentru progresul omenirii cat si pentru recuperarea si protejarea mediului inconjurator. Servind ca un exemplu de investire si aplicare inteligenta a sistemelor de abordare umane. In timp ce multi dintre oameni doresc refacerea oraselor existente, aceste eforturi sunt lipsite de potentialul real al tehnologiei moderne. Reconstructia oraselor vechi si uzate intarzie efectiv problemele inevitabile.In realitate se dovedeste ca este mult mai usor, pe termen lung,

construirea de orase noi de la zero decat sa le reconstruim, mentinandu-le pe cele vechi. O abordare realista a sistemelor oraselor necesita o planificare eficienta pentru a atinge un standard de viata ridicat pentru pamanteni. Aranjamentul orasului circular permite o utilizare sofisticata atat a resurselor disponibile cat si a tehnologiilor de constructie, permitand o folosire minimala a energiei. Perimetrul exterior ar putea face parte din zona de agrement,

avand terenuri de golf, drumetii si alte activitati in natura. In interiorul acestei zone ar putea fi o cale de apa navigabila ce ar inconjura centura agricola cu agricultura. Deplasandu-ne spre centrul orasului opt sectoare verzi ar furniza

surse de energie regenerabila si curata folosind centrale eoliene, captatoare de energie solara si de caldura. Locuintele rezidentiale ar contine peisaje unice, lacuri si fluxuri de apa. O gama larga de blocuri inovative si locuinte individuale

ar putea oferi multe posibilitati si optiuni pentru pamanteni. Modalitati noi si inovatoare de constructie in masa pentru locuinte si sisteme complexe de constructie vor injecta compozite intr-o matrita, putandu-se scoate astfel forma constructiei. In unele cazuri, mai multe apartamente de oras pot fi folosite printr-o metoda speciala de extrudare continua

care ulterior pot fi separate in unitati individuale. Apartamentele s-ar construi dintr-un material usor dar foarte rezistent. Toate locuintele ar fi proiectate ca rezidente de sine statatoare. Suprafata exterioara a acestor structuri eficiente serveste ca generator fotovoltaic care converteste radiatia solara direct in energie electrica pentru incalzire, racire si alte nevoi umane. Efectul termocuplu va putea fi utilizat de asemenea pentru generarea de energie. Aceste case individuale sunt prefabricate si rezistente la foc, etanse la intemperii. Cu acest tip de constructie ar fi pagube minimale la inundatii, cutremure sau uragane. Constructia lor subtire poate fi produsa eficient in masa cu mici restrictii de mediu. Adiacente cu districtele rezidentiale ar fi centrele de cercetare stiintifica. Cele opt domuri din jurul domului central servesc ca centre de arta, muzica, expozitii, conferinte si divertisment.

Domul central ar cuprinde scoli, servicii medicale, centre de acces, retele de comunicatii, fiind in acelasi timp baza pentru serviciile de transport ce transporta oamenii transversal, orizontal, vertical si radial, oriunde in oras.

Aceasta ar reduce practic nevoia de transport auto, exceptie facand vehiculele de urgenta. Transportul in orase s-ar face prin trenuri Maglev sau Monorai.

Reciclarea deseurilor si alte servicii sunt in partea de dedesubt a orasului.

Acest plan va putea folosi cea mai curata tehnologie disponibila, in armonie cu mediul inconjurator. Domul central ar cuprinde de altfel un complex cibernetic care poate servi drept creierul si sistemul nervos al intregului oras. S-ar putea proiecta o imagine 3D virtuala a Pamantului cu ajutorului sistemelor de comunicatii prin satelit, oferind in timp real informatii despre vreme, agricultura, transport si functionalitatea de ansamblu a intregului oras. 

Acest sistem cibernetic va utiliza senzori de mediu ce pot contribui la mentinerea unei economii echilibrate care evita surplusurile, dar mai ales lipsurile. De exemplu, in centura agricola sonde electrice vor monitoriza si vor mentine masa de apa, conditiile solului,nutrientii si alti factori.

Aceasta metoda de feedback electronic poate fi aplicata intregului oras. Computerele care au in prezent posibilitatea trilioane de biti de informatii

sunt vitale pentru a se ajunge la mai multe decizii corespunzatoare pentru gestionarea oraselor.

Colonizarea oceanelor este una dintre ultimele frontiere ramase pe Pamant.

Comunitatile prodigioase ale oraselor oceanice vor evolua ca insule artificiale,

structuri plutitoare, observatoare subacvatice si altele. Aceste masive structuri marine sunt concepute pentru a explora bogatiile inca nevalorificate ale oceanelor ce pot furniza o cultura marina imbunatatita, productie de apa dulce, energie si minerit. Ar putea oferii de asemenea bogatii nelimitate a produselor farmaceutice, produse chimice, ingrasaminte, elemente minerale si alte energii. Orasele oceanice ar fi rezistente la cutremure si in mare masura

ar scuti de presiunile populatiei. Domuri flotabile pe mare ar oferii un stil de viata off-shore. In caz de vreme rea acestea pot fi usor remorcate pe uscat,

montate si ancorate la alte structuri de suport. Cultura marina si sistemele agricole ar fi folosite pentru a creste peste si alte forme de viata marine pentru a ajuta la satisfacerea nevoilor de hrana. Aceste incinte marine sunt concepute sa fie non-contaminante ca parte integrala a sistemului de ocean.

Un mediu durabil poate fi realizat prin tehnologie si cibernetica aplicate cu interes asupra mediului inconjurator pentru a asigura un viitor mult mai uman.

Ca o analiza finala suntem un singur popor care impartasim o singura planeta,

Pamantul.