Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."

Răsăritul - Mentalitatea Actuală și Criza Mondială

Cînd luăm în discuţie Economia Bazată pe Resurse adesea se argumentează cu un număr de argumente nefondate...

Și, dintr-o dată, audiența prinde brusc viață, aruncând un potop de critici naratorului:

 - Ei! Întrerupere...

 - E! Hei!

 - Stai un pic!

 - Știu ce e asta. Se numeşte Marxism amice.

 - Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...

 - Tatăl meu a murit în Gulag!

 - Comunistule! Fascistule!

 - Dacă nu-ţi place în America ar trebui să pleci!

În regulă, toată lumea, hai să ne calmăm...(naratorul)

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

Şi pe măsură ce audienţa creşte în mod iraţional, şoc şi confuzie: brusc, naratorul suferă un atac de cord. Şi filmul cu aparenţă comunistă încetează să mai existe.

-----------------------------------------------------EROARE DE SISTEM-----------------------------------------------

--------------------------------------------------Revenire Inițiată - Restartat--------------------------------------------

Dar ştiţi, le spun acestui gen de oameni aflaţi în situaţii din astea „think tank”. Ştiţi voi, genul ăla Club of Rome sau asemenea...Ei spun „Marxist”! Ce? Marxist? De unde ai scos asta? 

Ei tocmai privesc asta ca pe o icoană la care ţin - e Sfântul lor Graal, şi e unul lejer, ştiţi voi.

(John McMurtry) 

“Oamenii întreabă dacă sunt socialist, comunist sau capitalist iar eu le spun că nu sunt nici unul din astea. De ce credeţi că acestea sunt singurele voastre opţiuni? Toate aceste construcţii politice au fost creeate de scriitori care au presupus că trăim pe o planetă cu resurse infinite. Nici unuia din aceşti filosofi politici nici măcar nu i-a trecut prin cap că totul are un sfârşit”.

(Michael Ruppert)

Cred că comunismul, socialismul, capitalismul si fascismul sunt părţi ale unei evoluţii sociale. Nu poţi face un pas gigantic de la o cultură la alta - sunt o mulţime de paşi intermediari între ele. Înainte ca toate care se termină în „istm” să apară şi viaţa evoluează aşa cum am spus cel mai uşor este să creezi toate condiţiile necesare următoarei etape şi asta implică aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, nevoia de siguranţă, accesul la educaţie - pentru toţi toate aceste lucruri trebuie să le împărţim, să le oferim, altfel, viaţa nu poate exista în nici o cultură. Aşa că trebuie să ne „Începem viaţa de la 0” iar viaţa astfel reîncepută nu are loc în ea pentru nici un „istm”. Este „o viaţă bazată pe analiza valorii”.

 (Jacques Fresco)

Dincolo de Limite

Este o simplă chestiune istorică faptul că ceea ce domină cultura intelectuală în orice societate reflect interesele dominante ale grupului dominant din acea societate. Într-o societate sclavagistă credinţa în drepturile umane şi fiinţele umane şi altele asemenea vor reflecta nevoile stăpânilor de sclavi. Într-o societate, repet, care se bazează pe puterea unor anumiţi oameni de a controla şi profita de vieţile şi munca a milioane de alţi oameni dominanta culturală va reflecta nevoile grupului dominant. Aşadar, dacă aruncăm o privire ideile care prevalează în psihologie şi sociologie şi istorie şi economie politică şi în ştiinţele politice reflectă fără dubiu interesele fundamentale ale elitelor. Iar academicienii care întreabă prea mult sunt trimişi la colţ sau etichetaţi ca „radicali”. 

(Gabor Mate)

Valorile culturale dominante au tendinţa de a fi susţinute şi perpetuate pentru că acestea sunt recompensate în acea cultură. Şi într-o societate în care succesul şi statutul sunt evaluate în bogăţia materială - nu în contribuţia socială - e uşor de văzut de ce lumea este aşa cum este astăzi.

Ne confruntăm cu o perturbare a sistemului de valori - complet denaturat - în care priorităţile personale şi sănătatea socială sunt în plan secundar şi în detrimentul noţiunilor artificiale de creștere fără limite. Şi asemenea unui virus, perturbarea acum penetrează toate nivelurile de guvernare - ştiri, media,- divertismentul - chiar şi mediul academic. Şi are încorporate în structura sa mecanisme de protecţie faţă de orice ar putea interfera cu ea.

Discipolii religiei Monetarismului de Piaţă - aceşti Autoproclamaţi Gardieni ai Stării de Fapt în mod constant caută căi pentru a împiedica gândirea analitică care ar putea interfera cu credinţele lor. Cele mai obişnuite sunt: Dualităţile Predefinite. Dacă nu eşti Republican, trebuie să fii Democrat. Dacă nu eşti creştin, poate eşti satanist. Şi dacă consideri că societatea poate fi semnificativ îmbunătăţită considerând probabil - n-ai de unde să ştii - oare poţi avea grija tuturor? Eşti doar un „Idealist”.

Şi cel mai infam dintre toate: dacă nu eşti pentru „piaţa liberă” trebuie că eşti împotriva libertăţii însăşi. 

De fiecare dată când auzi cuvântul “libertate“ fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul în orice context, asta pe înţelesul tău, înseamnă: blocarea oportunităţilor de a transforma banii în mai mulţi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani. Asta este. Orice altceva îţi spun „avem nevoie de mai mult confort pentru oameni” „oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei” şi aşa mai departe de fiecare dată când auziţi asta puteţi să decodaţi ca mai devreme şi cred că veţi găsi o corelaţie imediată de fiecare dată când faceți asta. Şi asta, într-un sens, s-ar putea numi: o Sintaxă. O sintaxă a înţelegerii şi a valorii. Deci, guvermele îşi reglementează propria recunoaştere şi ar putea spune:„ O dar nu am vrut asta nicidecum”! dar în realitate, exact asta fac. Întocmai cum ai vorbi gramatical şi ar trebui să urmăreşti regulile gramaticale fără să recunoşti care sunt acele reguli...Şi de aceea noi avem ceva care se numeşte „Sintaxa Valorilor de Reglementare” pentru a sublinia asta. Aşadar, de fiecare dată când ei utilizeză aceste cuvinte: „amestec în treburile guvernului”, „lipsa libertăţilor” sau „libertate” sau „progres” sau „dezvoltare” poţi să înţelegi ce vor în realitate să spună. 

Bineînţeles, când auzi cuvântul „libertate” există tendinţa de a fi pus în aceeaşi propoziţie cu ceva numit „Democraţie”. Este fascinant să vezi cum oamenii din zilele noastre par să creadă că ei în realitate chiar au o influenţă relevantă în ceea ce face guvernul uitând însăşi natura sistemului nostru în care totul este de vânzare. Singurul vot care realmente contează este votul monetar şi nu are nici o importanţă vreun activist declamând despre etică şi responsabilitate. Într-un sistem de piaţă, fiecare politician, fiecare legislatură - Şi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare. 

Şi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraţi băncilor începând cu 2007, acestă grămadă de bani ar fi putut schimba să spunem, infrastructura energetică globală prin trecerea la metode complet regenerabile în loc să fie pompaţi într-o serie de instituţii care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea instituţii care ar fi putut fi desfiinţate mâine fără nici o repercursiune...Condiţionarea oarbă a politicilor şi politicienilor există şi oamenii încă mai cred în bunele lor intenţii. Realitatea este că, politica este o afacere - nu prea diferită de oricare alta într-un sistem de piaţă - şi politicienilor le pasă mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.

“Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acţiunii politice. Cred că acest sistem se contractă şi se dilată după bunul plac. Se adaptează la schimbări. Cred că drepturile civile sunt o convenienţă pentru a legifera drepturile celor care deţin acele ţări. Eu cred că ele rezidă numai în interesul propriu; ei văd un anumit tip de libertăţi ce par bune - o iluzie a libertăţii – date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an pentru ca ei să aibă iluzia că participă la ceva. Alegeri fără sens - aşa ca să putem fi ca sclavii şi să spunem „Oo, am Votat”! Limitele dezbaterilor în această ţară sunt stabilite înainte ca dezbaterile propriu zise să înceapă şi oricine altcineva este marginalizat şi făcut să pară fie comunist, fie un fel de trădător - un ţăcănit - ăsta-i cuvântul...Şi acum îi spun conspiraţie. Vedeţi, asta fac. Ceva ce nu ar trebui să ne amuze nici măcar un moment: acei oameni puternici se strâng împreună şi au un plan! 

„Nu se întâmplă asta! Eşti un ţăcănit! Conspiraţia ta e un bluff!” 

(George Carlin, 1937-2008)

Şi dintre toate mecanismele care apără acest sistem sunt două care se repetă cu precădere. Primul este această idee că sistemul acesta este „cauza” progresului material pe care l-am văzut pe această planetă. Ei bine... Nu-i. 

Sunt două noţiuni de bază care au creeat aşa numita „bogăţie” şi explozia demografică pe care o vedem azi. Prima: avansul exponenţial al tehnologiei productive; prin ingeniozitatea ştiinţifică. şi a doua: descoperirea iniţială a energiei abundente a hidrocarburilor - care este fundaţia curentă a întregului sistem socio-economic.

Piaţa liberă / capitalismul / monetarismul sistemul de piaţă - ori cum vreţi să-l numiţi - care n-a făcut nimic altceva decât să se cocoaţe pe acest avans, distorsionând sistemul de iniţiativă şi defazând în mod grosolan metodele de utilizare şi distribuţia acestor bogăţii. Al doilea mecanism de apărare este împărţirea socială beligerantă generată de ani întregi de propagandă care vede orice alt sistem social ca o cale către ceva numit tiranie împodobită cu nume variate cum ar fi Stalin, Mao, Hitler...şi moartea pe care au generat-o aceştia. 

Păi, pe cât de despotici au fost aceştia laolaltă cu abordările sociale pe care ei le-au perpetuat...când vine vorba de jocul morţii, când vine vorba de uciderea în masă sistematică zilnică a fiinţelor umane - NIMIC în istorie nu se compară cu ceea ce avem astăzi. 

Foametea - fără precedent în ultimul secol de istorie - nu este cauzată de lipsa hranei. Este cauzată de sărăcia relativă. Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite încât săracii nu aveau suficienţi bani cu care să cumpere mâncarea care ar fi fost disponibilă dacă şi-ar fi permis să plătească. Acesta ar fi un exemplu de Violență Structurală. Alt exemplu: în Africa şi în alte zone - mă voi concentra în mod particular asupra Africii - zeci de milioane de oameni mor de SIDA. Din ce cauză mor aceştia? Nu pentru că nu am şti cum să tratăm SIDA. Sunt milioane de oameni în ţările bogate care trăiesc remarcabil de bine deoarece aceştia au medicamentele care o tratează. Oamenii din Africa, care mor de SIDA nu mor din cauza virusului HIV...Ei mor pentru că nu au banii cu care să plătească pentru medicamentele care să îi ţină în viaţă. Gandhi a văzut asta. A spus: ”Cea mai mortală formă de violenţă este sărăcia.” şi aceasta este absolut adevărat. Sărăcia omoară cu mult mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie; mai mult decât toate crimele din istorie; mai mult decât toate sinuciderile din istorie...nu numai că Violenţa Structurală omoară mai mulţi oameni decât toată violenţa comportamentală la un loc, Violenţa Structurală este principala cauză a violenţei comportamentale.

Dincolo de Limită

Petrolul este fundaţia Şi este prezent peste tot, la baza civilizaţiei umane. Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol si gaz natural - în fiecare calorie de mâncare pe care tu şi eu o mâncăm în lumea industrializată. Fertilizantele sunt produse din gaz natural. Pesticidele sunt făcute din petrol. Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arat - irigat – recoltat - transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol. Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maşină. Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. Şi numai datorită petrolului există 7 miliarde de oameni, sau aproximativ 7 miliarde de oameni pe planetă în acest moment. Apariţia acestei energii ieftine şi uşoare care, apropo, este echivalentă cu miliarde de sclavi care lucrează non-stop a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol şi populaţia a crescut de 10 ori.

Dar, până în 2050, rezervele de petrol pot să susţină mai puţin de jumătate din populaţia actuală a lumii în ceea ce priveşte modul ei de viaţă actual. Deci, scala de adaptare la un trai diferit este pur şi simplu enormă. Lumea foloseşte acum şase de barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Cinci ani în urmă se foloseau doar patru barili de petrol pentru fiecare baril nou. Peste un an începând de acum se vor folosi opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Ce e deranjant pentru mine este lipsa de orice efort real al guvernelor din întreaga lume şi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit. Avem aceste, aşa-numite, încercări de a construi mai multe eoliene şi de a face ceva, poate cu mareea...ne-am apucat de încercări pentru a face masinile noastre un pic mai eficiente dar nu e nimic care să arate într-adevăr ca o revoluţie care să amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluţii sunt destul de minore şi asta cred ca este destul de înfricoşător. 

Şi guvernele care sunt conduse de aceşti economişti care nu dau doi bani cu adevărat pe ceea ce ne interesează pur şi simplu încearcă să stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecută în speranţa că pot reconstitui trecutul. Ei îşi consumă energia în tipărirea de bani lipsiţi total de orice garanţii. Deci, în cazul în care economia se îmbunătăţeşte şi revine faimoasa creştere economică aceasta va fi doar de scurtă durată, deoarece într-o perioadă scurtă de timp, numărată în luni mai degrabă decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare; va fi un alt preţ plătit - şoc - şi o recesiune şi mai profundă. Aşa că eu cred că vom merge într-o serie de cercuri vicioase. Aşadar avem un grafic de creştere economică - preţuri îngheţate - după care totul se prăbuşeşte. Acesta este nivelul la care suntem acum. Apoi economia începe să îşi revină din nou, dar în acest moment avem această realitate economică ce anulează posibilitatea de a produce energie mai ieftină. 

Suntem la punctul culminant - suntem în cădere liberă din punctul de vedere al producţiei de carburant. Nu există o altă cale de a scoate mai mult şi mai repede din pământ asta înseamnă că lucrurile vor încetini, preţul pe carburant va scade uşor cum a făcut la începutul lui 2009...dar apoi va avea o revenire preţul ţiţeiului va începe să îşi revină recent preţul a început să urce chiar şi până la 80$ şi ceea ce vedem este că, deşi pretul este 80$ pe baril acum, adăugând şi colapsul economic, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită să cumpere.

Proiectul Pământ

Proiectul Pământ

Să ne imaginăm pentru moment că am avea opţiunea să reconstruim civilizaţia umană din temelii. Ce-ar fi dacă - ipotetic vorbind - am descoperi o copie exactă a planetei noastre şi singura diferenţă dintre aceasta şi planeta actuală ar fi că evoluţia umană nu s-a petrecut. Ar fi o paletă deschisă. Fără ţări, fără oraşe, fără poluare, fără republicani...doar un mediu curat şi deschis. Aşadar ce am avea de făcut? Ei bine, mai întâi am avea nevoie de un "scop", nu? Şi e prudent să spunem că acel scop ar fi supravieţuirea. Şi nu doar să supraviețuim, ci s-o facem într-un loc optimizat, sănătos şi prosper. Cei mai mulţi oameni, fireşte, vor să trăiască şi asta, preferabil, fără să sufere. Prin urmare, baza acestei civilizaţii trebuie să fie una de susţinere şi prin urmare cât mai de durată pentru viaţa umană - ţinând cont de toate nevoile materiale ale tuturor oamenilor din lume în timp ce încercăm să eliminăm tot ceea ce ar putea să ne facă rău pe termen lung. Înţelegând scopul "Durabilităţii Maxime" următoarea întrebare priveşte "metoda" folosită.

Ce fel de abordare alegem? Ei bine, să vedem - Ultima dată când am verificat, politica era metoda de operare socială pe Pământ...Aşadar, ce au de spus doctrinele republicanilor, liberalilor conservatorilor sau socialiştilor despre designul societăţii? Hmmm...absolut nimic. Bine atunci - dar despre religie? Cu siguranţă marele creator trebuie să fi lăsat nişte schiţe pe undeva...Nu... n-am găsit nimic.

Bun atunci - ce a mai rămas? Se pare că ceva numit "ştiinţă". Ştiinţa este unică prin faptul că metodele sale au nevoie nu numai ca ideile propuse să fie testate şi replicate...dar tot ceea ce vine dinspre ştiinţă este în mod inerent falsificabil. Cu alte cuvinte, spre deosebire de religie şi politică, ştiinţa nu are ego şi tot ceea ce ne sugerează acceptă posibilitatea de a se dovedi fals în cele din urmă. Nu ţine la nimic şi evoluează constant. Ei bine, mie asta mi se pare destul de firesc. Şi apoi - bazându-ne pe starea actuală a cunoştiinţelor ştiinţifice la început de secol 21 împreună cu scopul nostru de "maximă durabilitate" pentru populaţia umană cum se începe procesul actual de construcţie?

Ei bine, prima întrebare necesară este: De ce avem nevoie pentru a supravieţui? Răspunsul, bineînţeles sunt resursele planetare. Fie că este vorba despre apa potabilă, energia consumată sau materia primă utilizată pentru a crea unelte şi adăpost planeta deţine un inventar de resurse - multe dintre acestea necesare supravieţuirii noastre. Aşadar, aceasta fiind realitatea devine critic să aflăm ce avem şi unde este. Aceasta înseamnă că trebuie să efectuăm un studiu. Localizăm şi identificăm fiecare resursă fizică de pe planetă şi cantitatea disponibilă în fiecare loc de la depozitele de cupru, până la cele mai bune locaţii pentru ferme eoliene unde să producem energie, la izvoare naturale de apă proaspătă la o evaluare a cantităţii de peşte din ocean şi până la cele mai bune terenuri arabile de cultivare a hranei, etc. Dar, pentru că noi oamenii vom consuma aceste resurse în decursul timpului vom realiza că nu trebuie doar să localizăm şi să identificăm - ci şi să urmărim. Trebuie să fim siguri că nu rămânem fără nici unul dintre aceste lucruri...asta ar fi rău; şi înseamnă nu numai să urmărim rata de consum dar şi ratele de regenerare ca de exemplu, cât este necesar, pentru ca un copac să crească sau ca un izvor să se reumple.

Aceasta se numeşte "Echilibru Dinamic". 

Echilibrul Dinamic

Cu alte cuvinte, dacă folosim copacii mai repede decât pot ei creşte - avem o problemă serioasă, pentru că este nesustenabil. Atunci cum urmărim acest inventar mai ales atunci când recunoaştem că toate aceste lucruri sunt risipite peste tot. Avem mine de minerale vaste în ceea ce numim Africa, concentraţii de energie în Orientul Mijlociu, uriaşe posibilităţi de alimentare de la energia mareică pe coasta Atlanticului din America de Nord, cel mai mare rezervor de apă proaspătă în Brazilia, etc. 

Ei bine, încă o dată, ştiinţa are o sugestie numită "Teoria Sistemelor". 

Teoria Sistemelor

Teoria Sistemelor recunoaşte că structura lumii naturale de la biologia umană la biosfera pământească, la forţa gravitaţională a sistemului solar în sine este un imens sistem conectat sinergetic - total interconectat. Aşa cum se conectează celulele umane pentru a forma organele iar organele se conectează pentru a ne forma organismele şi cum trupurile noastre nu pot supravieţui fără resurse terestre de hrană, aer şi apă, suntem intrinsec conectaţi la pământ, şi aşa mai departe. Deci - aşa cum sugerează şi natura luăm tot acest inventar şi urmărim datele şi creem un sistem pentru a-l administra. 

Un "Sistem de Administrare al Resurselor Globale", de fapt pentru a ţine socoteala fiecărei resurse relevante de pe planetă. Pur şi simplu nu avem altă alternativă logică, dacă scopul nostru ca specie este să supravieţuim pe termen lung. Trebuie să urmărim totul ca pe un întreg. Înţelegând asta, putem acum să analizăm Producţia.

Cum vom folosi toate aceste lucruri? Care va fi procesul nostru de producţie şi de ce avem nevoie pentru a fi siguri că este cel mai bine optimizat pentru a ne maximiza durabilitatea? Primul lucru care ne sare în ochi este faptul că trebuie să încercăm constant să perseverăm. Resursele planetare sunt în esenţă finite. Aşa că este important să acţionăm "strategic". 

"Conservarea strategică" este cheia. Al doilea lucru pe care îl recunoaştem, este că unele resurse nu sunt la fel de bune ca altele, ca performanţă. De fapt, unele lucruri, puse în practică au un efect teribil asupra mediului ceea ce ne afectează invariabil sănătatea. De exemplu: petrolul şi combustibilii fosili, indiferent cât ai reduce consumul vor elibera mereu agenţi poluatori asupra mediului. Prin urmare, este esenţial să facem ce este mai bine pentru a folosi astfel de lucruri numai atunci când chiar trebuie - dacă nu chiar deloc. 

Din fericire pentru noi, vedem o mulţime de alternative -solară, eoliană, mareică, hidro - încălzire diferenţială şi posibilitătea de utilizare a energiei geotermale aşa că putem avea o strategie obiectivă despre cum să utilizăm acestea şi unde pentru a evita ceea ce este numit „impact retroactiv” sau orice altceva care rezultă din procesul de producţie sau utilizare care poate produce distrugeri mediului şi prin urmare, nouă înşine.

Vom numi asta „Siguranţa Strategică” pentru a o lega de „Conservarea Strategică”. Dar strategiile de producţie nu se opresc aici. Vom avea nevoie de o „Eficienţă Strategică” pentru mecanica efectivă de producţie în sine, şi ceea ce găsim aici este că sunt cam trei protocoale specifice la care trebuie să aderăm:

 - Unu: Fiecare bun pe care îl producem trebuie să fie proiectat să dureze cât mai mult timp posibil. În mod natural, cu cât mai multe lucruri tind să se strice cu atâta mai multe resurse sunt necesare pentru a le înlocui şi cu atât mai multă risipă se produce.

 - Doi: Când lucrurile se strică sau nu mai este posibilă utilizarea lor din diverse motive este neapărat necesară colectarea sau reciclarea a cât mai multe dintre ele. Aşadar liniile de asamblare industrială trebuie să ţină cont de asta încă din primele faze ale ciclului de producţie.

 - Trei: Tehnologiile cu evoluţie rapidă, cum este electronica, care este expusă celei mai rapide faze de învechire tehnologică va fi necesar să fie proiectată pentru o îmbunătăţire a componentelor fizice rapidă şi facilă. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să aruncăm la gunoi întregul computer doar pentru că unele dintre componentele sale sunt depăşite tehnologic. 

Aşadar vom proiecta componentele în aşa fel încât să fie uşor îmbunătăţite piesă cu piesă, într-un mod standardizat şi interschimbabil care să ţină pasul cu tendinţele schimbărilor tehnologice. Şi atunci când realizăm că aceste mecanisme ale „Conservării Strategice”, „Siguranţei Strategice” şi „Eficienţei Strategice” sunt pure consideraţii tehnice dincolo de orice opinie sau părere umană pur şi simplu vom programa aceste strategii într-un calculator care poate manipula şi calcula toate variabilele relevante permiţându-ne să ajungem la o metodă absolut perfectă pentru o producţie sustenabilă bazată pe cunoaşterea curentă. Şi în vreme ce asta poate suna ca şi cum ar fi un proces complex tot ceea ce ne trebuie este un computer performant ca să nu mai menţionăm există deja o atât de mare varietate de sisteme informatice de decizie şi monitorizare pe care le utilizăm deja în întreaga lume astăzi pentru scopuri izolate. Este un simplu proces de extindere.

Aşadar...Astăzi, nu doar că avem propriul Sistem de Management al Resurselor dar avem de asemenea şi un Sistem al Managementului Producţiei, ambele uşor de automatizat pentru a maximiza eficienţa, conservarea şi siguranţa. Realitatea informaţională este că mintea umană sau chiar a unui grup de oameni, nu poate urmări tot ceea ce trebuie urmărit. Trebuie făcută prin intermediul computerelor şi este realizabil.

Şi asta ne duce către următorul nivel: Distribuţia. Care sunt strategiile sustenabile care au sens aici? Păi, din moment ce ştim că cea mai scurtă distanţă între două puncte este o linie dreaptă şi de vreme ce energia este necesară pentru alimentarea maşinilor de transport cu cât este mai mică distanţa de transport, cu atât este mai eficientă. Producerea unor bunuri pe un continent şi transportul lor pe un altul are sens numai dacă bunurile în discuţie pur şi simplu nu pot fi produse la locul de destinaţie. Altminteri, nu este nimic altceva decât risipă. Trebuie să producem local, ca distribuția să fie simplă rapidă şi să necesite cât mai puţină energie. 

Noi numim asta „Strategia Proximităţii” ceea ce la un nivel simplu înseamnă reducerea cât mai mult posibil a transportului de bunuri între materia primă şi produsele finite. Desigur, ar putea fi de asemenea important de ştiut şi ce bunuri transportăm şi de ce...

Iar asta intră sub incidenţa unei alte categorii, Cererea.

Şi cererea este pur şi simplu ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi sănătoşi şi de a avea un nivel de viaţă ridicat. Spectrul nevoilor materiale umane se află între necesităţile vieţii cum ar fi hrana, apa potabilă şi adăpostul...până la bunurile sociale sau recreaționale care sunt necesare relaxării şi cele personale - delectările sociale - toate sunt factori importanți pentru om şi societate dincolo de orice altceva. Aşa că - foarte simplu - începem un alt chestionar. Oamenii îşi descriu nevoile, cererea este procesată şi  producţia începe bazată pe această cerere. Şi din moment ce nivelul cererii pentru bunuri diferite va fluctua în mod natural de la regiune la regiune va trebui creeat un „Sistem de Monitorizare a Cererii/Distribuţiei” pentru a evita blocajele şi supraproducţia. Bineînţeles, această idee nu este o noutate ea este utilizată în fiecare lanţ important de magazine în zilele noastre pentru a se asigura o inventariere corespunzătoare. Numai că, de data aceasta, se va aplica la scară globală.

Dar aşteptaţi un moment. Noi nu putem realmente înţelege cererea dacă nu cuantificăm actuala utilizare a bunurilor în sine. Este logic şi sustenabil ca fiecare om să aibă să zicem, cel puţin câte un lucru din tot ce se face? Chiar şi în detrimentul utilităţii? Nu. Asta ar fi pur şi simplu risipitor şi ineficient. Dacă o persoană are nevoie de un bun dar acea nevoie este să zicem: pentru 45 de minute în medie zilnic ar fi mult mai eficient dacă acel bun ar fi pus la dispoziţia fiecăruia precum şi altora numai când este nevoie. Mulţi uită că ceea ce doresc ei nu este bunul, ci este scopul acelui bun. Când realizăm că acel bun în sine este la fel de important ca şi utilitatea sa putem vedea că „restricţia externă” sau ceea ce numim astăzi „proprietate” este extrem de degradantă şi ilogică din punct de vedere al mediului într-un sens economic, fundamental. 

Deci, avem nevoie să elaborăm o strategie numită „Acces Strategic” Aceasta poate fi fundaţia pentru„Sistemul nostru de Cerere/Distribuţie” care oferă garanţia că putem satisface cererea nevoilor populaţiei oferind acces pentru orice îşi doreşte fiecare, atunci când îşi doreşte.

Şi în ceea ce priveşte obţinerea fizică a bunurilor centralizată şi cu centre de acces regional toate au un rost, în cea mai mare parte fiind aşezate în imediata vecinătate a populaţiei iar o persoană pur şi simplu intră, ridică obiectul îl utilizează şi la sfârşit, îl returnează atunci când nu mai este nevoie de acel bun...cam în genul în care funcţionează bibliotecile în zilele noastre. De fapt, aceste centre nu doar că vor exista în comunitate aşa cum astăzi vedem magazinele locale dar centre de acces specializate vor exista în locaţii specifice unde anumite bunuri sunt utilizate cu precădere economisind energie şi cu cicluri cât mai reduse de transport. 

Şi de îndată ce acest Sistem de Monitorizare devine operațional, el se conectează direct la Sistemul de Management al Producţiei și, bineînţeles, la Sistemul de Management al Resurselor prin crearea unui sistem care se interconectează dinamic la un sistem economic de management global prentru a ne asigura că se menţine sustenabilitatea începând cu asigurarea integrităţii resurselor finite mergând mai apoi către certitudinea că se creează cele mai bune cele mai strategice bunuri posibile în timp ce distribuim totul în cel mai eficient şi inteligent mod.

Şi ca unic rezultat al abordării bazate pe prezervarea mediului care este în mod intuitiv cea mai potrivită de cele mai multe ori este că acest proces logic, în totalitate este un proces practic de conservare şi eficienţă care defineşte exclusiv o sustenabilitate realmente umană pe această planetă care cel mai probabil poate genera ceva niciodată văzut până acum în istoria umanităţii: Accesul la Abundenţă...nu doar pentru un procent din populaţia lumii...ci pentru întreaga civilizaţie.

Miscarea Zeitgeist

Miscarea Zeitgeist este mişcarea de activism ce susţine Proiectul Venus. Împreună, cele două îşi doresc implementarea unei economii bazate pe resurse într-o societate lipsită de bariere etnice sau discrepanţe sociale(bogati si saraci), o societate a abundenţei serviciilor şi bunurilor pentru toti oamenii, nu doar pentru o parte din ei. O economie bazată pe resurse poate face un management raţional al resurselor Pământului şi le distribuie în funcţie de nevoi şi cantitate disponibilă activităţilor umane ţinând cont în acelaşi timp de minimizarea daunelor aduse mediului înconjurător. O economie bazată pe resurse nu foloseşte bani pentru transferul de materii, servicii între diversele ramuri ale ei şi nici între producătorii de bunuri, servicii  şi beneficiarii acestora.

Deoarece suntem lipsiţi de orizonturi de societatea în care trăim vom crede că aşa ceva e o simplă utopie dar acest lucru nu este adevărat. Utopie este atata timp cat decidem noi sa fie. Resursele planetei sunt mult mai abundente decât suntem făcuţi să credem. Dacă staţi şi vă uitaţi împrejur si va informati eficient vă veti da seama că planeta abundă în surse de energie, asta în timp ce noi suntem captivi unor surse de energie poluante şi tehnologiilor învechite; suntem captivi unor slujbe lucrând 5 zile din 7, 8 ore sau chiar mai mult pe zi în condiţii de stres cu gândul că ne realizăm o aşa-zisă „carieră”; captivi unor salarii niciodată echitabile si suficiente din care cu greu ne plătim taxele şi ne asigurăm hrana iar dacă se întâmplă să ne îmbolnăvim viaţa devine un coşmar; captivi raioanelor din super-marketuri unde totdeauna ne facem vise că ne vom permite odată să avem un oarecare lucru iar adesea cădem pradă creditelor bancare pentru a ne putea lua acel lucru, indatorându-ne pe perioade de zeci de ani cateodata.

Tocmai despre acest lucru şi de modul de funcţionare al sistemului bancar, de modul de creare al banilor şi dedesubturile cele mai intime ale sistemului vom vedea în continuare într-un amplu documentar explicativ care poate fi vizionat in filmul de mai jos si poate fi descarcat gratuit de aici

Descarcare