Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."

Răsăritul - Mentalitatea Actuală și Criza Mondială

Cînd luăm în discuţie Economia Bazată pe Resurse adesea se argumentează cu un număr de argumente nefondate...

Și, dintr-o dată, audiența prinde brusc viață, aruncând un potop de critici naratorului:

 - Ei! Întrerupere...

 - E! Hei!

 - Stai un pic!

 - Știu ce e asta. Se numeşte Marxism amice.

 - Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...

 - Tatăl meu a murit în Gulag!

 - Comunistule! Fascistule!

 - Dacă nu-ţi place în America ar trebui să pleci!

În regulă, toată lumea, hai să ne calmăm...(naratorul)

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

 - Moarte Noii Ordini Mondiale!

Şi pe măsură ce audienţa creşte în mod iraţional, şoc şi confuzie: brusc, naratorul suferă un atac de cord. Şi filmul cu aparenţă comunistă încetează să mai existe.

-----------------------------------------------------EROARE DE SISTEM-----------------------------------------------

--------------------------------------------------Revenire Inițiată - Restartat--------------------------------------------

Dar ştiţi, le spun acestui gen de oameni aflaţi în situaţii din astea „think tank”. Ştiţi voi, genul ăla Club of Rome sau asemenea...Ei spun „Marxist”! Ce? Marxist? De unde ai scos asta? 

Ei tocmai privesc asta ca pe o icoană la care ţin - e Sfântul lor Graal, şi e unul lejer, ştiţi voi.

(John McMurtry) 

“Oamenii întreabă dacă sunt socialist, comunist sau capitalist iar eu le spun că nu sunt nici unul din astea. De ce credeţi că acestea sunt singurele voastre opţiuni? Toate aceste construcţii politice au fost creeate de scriitori care au presupus că trăim pe o planetă cu resurse infinite. Nici unuia din aceşti filosofi politici nici măcar nu i-a trecut prin cap că totul are un sfârşit”.

(Michael Ruppert)

Cred că comunismul, socialismul, capitalismul si fascismul sunt părţi ale unei evoluţii sociale. Nu poţi face un pas gigantic de la o cultură la alta - sunt o mulţime de paşi intermediari între ele. Înainte ca toate care se termină în „istm” să apară şi viaţa evoluează aşa cum am spus cel mai uşor este să creezi toate condiţiile necesare următoarei etape şi asta implică aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, nevoia de siguranţă, accesul la educaţie - pentru toţi toate aceste lucruri trebuie să le împărţim, să le oferim, altfel, viaţa nu poate exista în nici o cultură. Aşa că trebuie să ne „Începem viaţa de la 0” iar viaţa astfel reîncepută nu are loc în ea pentru nici un „istm”. Este „o viaţă bazată pe analiza valorii”.

 (Jacques Fresco)

Dincolo de Limite

Este o simplă chestiune istorică faptul că ceea ce domină cultura intelectuală în orice societate reflect interesele dominante ale grupului dominant din acea societate. Într-o societate sclavagistă credinţa în drepturile umane şi fiinţele umane şi altele asemenea vor reflecta nevoile stăpânilor de sclavi. Într-o societate, repet, care se bazează pe puterea unor anumiţi oameni de a controla şi profita de vieţile şi munca a milioane de alţi oameni dominanta culturală va reflecta nevoile grupului dominant. Aşadar, dacă aruncăm o privire ideile care prevalează în psihologie şi sociologie şi istorie şi economie politică şi în ştiinţele politice reflectă fără dubiu interesele fundamentale ale elitelor. Iar academicienii care întreabă prea mult sunt trimişi la colţ sau etichetaţi ca „radicali”. 

(Gabor Mate)

Valorile culturale dominante au tendinţa de a fi susţinute şi perpetuate pentru că acestea sunt recompensate în acea cultură. Şi într-o societate în care succesul şi statutul sunt evaluate în bogăţia materială - nu în contribuţia socială - e uşor de văzut de ce lumea este aşa cum este astăzi.

Ne confruntăm cu o perturbare a sistemului de valori - complet denaturat - în care priorităţile personale şi sănătatea socială sunt în plan secundar şi în detrimentul noţiunilor artificiale de creștere fără limite. Şi asemenea unui virus, perturbarea acum penetrează toate nivelurile de guvernare - ştiri, media,- divertismentul - chiar şi mediul academic. Şi are încorporate în structura sa mecanisme de protecţie faţă de orice ar putea interfera cu ea.

Discipolii religiei Monetarismului de Piaţă - aceşti Autoproclamaţi Gardieni ai Stării de Fapt în mod constant caută căi pentru a împiedica gândirea analitică care ar putea interfera cu credinţele lor. Cele mai obişnuite sunt: Dualităţile Predefinite. Dacă nu eşti Republican, trebuie să fii Democrat. Dacă nu eşti creştin, poate eşti satanist. Şi dacă consideri că societatea poate fi semnificativ îmbunătăţită considerând probabil - n-ai de unde să ştii - oare poţi avea grija tuturor? Eşti doar un „Idealist”.

Şi cel mai infam dintre toate: dacă nu eşti pentru „piaţa liberă” trebuie că eşti împotriva libertăţii însăşi. 

De fiecare dată când auzi cuvântul “libertate“ fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul în orice context, asta pe înţelesul tău, înseamnă: blocarea oportunităţilor de a transforma banii în mai mulţi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani. Asta este. Orice altceva îţi spun „avem nevoie de mai mult confort pentru oameni” „oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei” şi aşa mai departe de fiecare dată când auziţi asta puteţi să decodaţi ca mai devreme şi cred că veţi găsi o corelaţie imediată de fiecare dată când faceți asta. Şi asta, într-un sens, s-ar putea numi: o Sintaxă. O sintaxă a înţelegerii şi a valorii. Deci, guvermele îşi reglementează propria recunoaştere şi ar putea spune:„ O dar nu am vrut asta nicidecum”! dar în realitate, exact asta fac. Întocmai cum ai vorbi gramatical şi ar trebui să urmăreşti regulile gramaticale fără să recunoşti care sunt acele reguli...Şi de aceea noi avem ceva care se numeşte „Sintaxa Valorilor de Reglementare” pentru a sublinia asta. Aşadar, de fiecare dată când ei utilizeză aceste cuvinte: „amestec în treburile guvernului”, „lipsa libertăţilor” sau „libertate” sau „progres” sau „dezvoltare” poţi să înţelegi ce vor în realitate să spună. 

Bineînţeles, când auzi cuvântul „libertate” există tendinţa de a fi pus în aceeaşi propoziţie cu ceva numit „Democraţie”. Este fascinant să vezi cum oamenii din zilele noastre par să creadă că ei în realitate chiar au o influenţă relevantă în ceea ce face guvernul uitând însăşi natura sistemului nostru în care totul este de vânzare. Singurul vot care realmente contează este votul monetar şi nu are nici o importanţă vreun activist declamând despre etică şi responsabilitate. Într-un sistem de piaţă, fiecare politician, fiecare legislatură - Şi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare. 

Şi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraţi băncilor începând cu 2007, acestă grămadă de bani ar fi putut schimba să spunem, infrastructura energetică globală prin trecerea la metode complet regenerabile în loc să fie pompaţi într-o serie de instituţii care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea instituţii care ar fi putut fi desfiinţate mâine fără nici o repercursiune...Condiţionarea oarbă a politicilor şi politicienilor există şi oamenii încă mai cred în bunele lor intenţii. Realitatea este că, politica este o afacere - nu prea diferită de oricare alta într-un sistem de piaţă - şi politicienilor le pasă mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.

“Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acţiunii politice. Cred că acest sistem se contractă şi se dilată după bunul plac. Se adaptează la schimbări. Cred că drepturile civile sunt o convenienţă pentru a legifera drepturile celor care deţin acele ţări. Eu cred că ele rezidă numai în interesul propriu; ei văd un anumit tip de libertăţi ce par bune - o iluzie a libertăţii – date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an pentru ca ei să aibă iluzia că participă la ceva. Alegeri fără sens - aşa ca să putem fi ca sclavii şi să spunem „Oo, am Votat”! Limitele dezbaterilor în această ţară sunt stabilite înainte ca dezbaterile propriu zise să înceapă şi oricine altcineva este marginalizat şi făcut să pară fie comunist, fie un fel de trădător - un ţăcănit - ăsta-i cuvântul...Şi acum îi spun conspiraţie. Vedeţi, asta fac. Ceva ce nu ar trebui să ne amuze nici măcar un moment: acei oameni puternici se strâng împreună şi au un plan! 

„Nu se întâmplă asta! Eşti un ţăcănit! Conspiraţia ta e un bluff!” 

(George Carlin, 1937-2008)

Şi dintre toate mecanismele care apără acest sistem sunt două care se repetă cu precădere. Primul este această idee că sistemul acesta este „cauza” progresului material pe care l-am văzut pe această planetă. Ei bine... Nu-i. 

Sunt două noţiuni de bază care au creeat aşa numita „bogăţie” şi explozia demografică pe care o vedem azi. Prima: avansul exponenţial al tehnologiei productive; prin ingeniozitatea ştiinţifică. şi a doua: descoperirea iniţială a energiei abundente a hidrocarburilor - care este fundaţia curentă a întregului sistem socio-economic.

Piaţa liberă / capitalismul / monetarismul sistemul de piaţă - ori cum vreţi să-l numiţi - care n-a făcut nimic altceva decât să se cocoaţe pe acest avans, distorsionând sistemul de iniţiativă şi defazând în mod grosolan metodele de utilizare şi distribuţia acestor bogăţii. Al doilea mecanism de apărare este împărţirea socială beligerantă generată de ani întregi de propagandă care vede orice alt sistem social ca o cale către ceva numit tiranie împodobită cu nume variate cum ar fi Stalin, Mao, Hitler...şi moartea pe care au generat-o aceştia. 

Păi, pe cât de despotici au fost aceştia laolaltă cu abordările sociale pe care ei le-au perpetuat...când vine vorba de jocul morţii, când vine vorba de uciderea în masă sistematică zilnică a fiinţelor umane - NIMIC în istorie nu se compară cu ceea ce avem astăzi. 

Foametea - fără precedent în ultimul secol de istorie - nu este cauzată de lipsa hranei. Este cauzată de sărăcia relativă. Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite încât săracii nu aveau suficienţi bani cu care să cumpere mâncarea care ar fi fost disponibilă dacă şi-ar fi permis să plătească. Acesta ar fi un exemplu de Violență Structurală. Alt exemplu: în Africa şi în alte zone - mă voi concentra în mod particular asupra Africii - zeci de milioane de oameni mor de SIDA. Din ce cauză mor aceştia? Nu pentru că nu am şti cum să tratăm SIDA. Sunt milioane de oameni în ţările bogate care trăiesc remarcabil de bine deoarece aceştia au medicamentele care o tratează. Oamenii din Africa, care mor de SIDA nu mor din cauza virusului HIV...Ei mor pentru că nu au banii cu care să plătească pentru medicamentele care să îi ţină în viaţă. Gandhi a văzut asta. A spus: ”Cea mai mortală formă de violenţă este sărăcia.” şi aceasta este absolut adevărat. Sărăcia omoară cu mult mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie; mai mult decât toate crimele din istorie; mai mult decât toate sinuciderile din istorie...nu numai că Violenţa Structurală omoară mai mulţi oameni decât toată violenţa comportamentală la un loc, Violenţa Structurală este principala cauză a violenţei comportamentale.

Dincolo de Limită

Petrolul este fundaţia Şi este prezent peste tot, la baza civilizaţiei umane. Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol si gaz natural - în fiecare calorie de mâncare pe care tu şi eu o mâncăm în lumea industrializată. Fertilizantele sunt produse din gaz natural. Pesticidele sunt făcute din petrol. Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arat - irigat – recoltat - transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol. Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maşină. Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. Şi numai datorită petrolului există 7 miliarde de oameni, sau aproximativ 7 miliarde de oameni pe planetă în acest moment. Apariţia acestei energii ieftine şi uşoare care, apropo, este echivalentă cu miliarde de sclavi care lucrează non-stop a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol şi populaţia a crescut de 10 ori.

Dar, până în 2050, rezervele de petrol pot să susţină mai puţin de jumătate din populaţia actuală a lumii în ceea ce priveşte modul ei de viaţă actual. Deci, scala de adaptare la un trai diferit este pur şi simplu enormă. Lumea foloseşte acum şase de barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Cinci ani în urmă se foloseau doar patru barili de petrol pentru fiecare baril nou. Peste un an începând de acum se vor folosi opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Ce e deranjant pentru mine este lipsa de orice efort real al guvernelor din întreaga lume şi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit. Avem aceste, aşa-numite, încercări de a construi mai multe eoliene şi de a face ceva, poate cu mareea...ne-am apucat de încercări pentru a face masinile noastre un pic mai eficiente dar nu e nimic care să arate într-adevăr ca o revoluţie care să amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluţii sunt destul de minore şi asta cred ca este destul de înfricoşător. 

Şi guvernele care sunt conduse de aceşti economişti care nu dau doi bani cu adevărat pe ceea ce ne interesează pur şi simplu încearcă să stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecută în speranţa că pot reconstitui trecutul. Ei îşi consumă energia în tipărirea de bani lipsiţi total de orice garanţii. Deci, în cazul în care economia se îmbunătăţeşte şi revine faimoasa creştere economică aceasta va fi doar de scurtă durată, deoarece într-o perioadă scurtă de timp, numărată în luni mai degrabă decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare; va fi un alt preţ plătit - şoc - şi o recesiune şi mai profundă. Aşa că eu cred că vom merge într-o serie de cercuri vicioase. Aşadar avem un grafic de creştere economică - preţuri îngheţate - după care totul se prăbuşeşte. Acesta este nivelul la care suntem acum. Apoi economia începe să îşi revină din nou, dar în acest moment avem această realitate economică ce anulează posibilitatea de a produce energie mai ieftină. 

Suntem la punctul culminant - suntem în cădere liberă din punctul de vedere al producţiei de carburant. Nu există o altă cale de a scoate mai mult şi mai repede din pământ asta înseamnă că lucrurile vor încetini, preţul pe carburant va scade uşor cum a făcut la începutul lui 2009...dar apoi va avea o revenire preţul ţiţeiului va începe să îşi revină recent preţul a început să urce chiar şi până la 80$ şi ceea ce vedem este că, deşi pretul este 80$ pe baril acum, adăugând şi colapsul economic, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită să cumpere.

Tehnologia Viitorului

Asemeni celor mai mulţi ingineri, sunt fascinat de biologie fiindcă este aşa de plină de exemple de capodopere de inginerie. Biologia este - studiul lucrurilor capabile să se reproducă. Deoarece asta este cea mai bună definiţie a vieţii pe care o avem. Repet, ca inginer am fost mereu intrigat de ideea mașinilor care se pot reproduce singure. Rep-Rap este o imprimantă tridimensională ceea ce înseamnă că este o imprimantă care conectată la computer şi care în loc să imprime un model pe foi bideminsionale de hârtie construieşte un obiect real, fizic, tridimensional. Acum, asta nu este o noutate, imprimantele 3-D sunt cunoscute încă de acum 30 de ani. Chestia faină la Rep-Rap este că-şi construieşte singură cele mai multe componente. Aşa că dacă ai una ai putea să faci o alta şi să o dai unui prieten sau poţi deasemenea să fii capabil să produci o mulţime de alte lucruri folositoare. 

(Adrian Bowyer, inginer și inventator)

De la simpla modelare a obiectelor casnice de bază şi până la modelarea unui automobil dintr-o singură piesă printr-o prelucrare 3D cu o astfel de imprimantă, se face pasul către o transformare profundă a practic oricărei arii de producţie. Incluzând şi construcţia locuinţelor.

Contour Crafting este de fapt o astfel de tehnologie de fabricare - aşa numita modelare 3D - când se construiesc direct obiecte 3D plecând de la un model pe calculator. Utilizând metoda Contour Crafting (modelarea conturului) devine posibilă construirea unei case de 1800 metri pătraţi în totalitate de către o maşină, timp de o zi.

Motivul pentru care oamenii sunt interesaţi de automatizarea în construcţii este că aceasta aduce realmente o mulţime de beneficii. De exemplu, construcţiile sunt munci destul de grele şi cu toate că creează locuri de muncă pentru un segment social dar de asemenea prezintă complicaţii şi probleme. De exemplu, munca în construcţii este cea mai periculoasă muncă existentă. Este mult mai periculoasă decât munca în mină sau agricultura. Şi are rata de mortalitate cea mai mare în aproape toate ţările. O altă problemă este risipa. Pentru o casă medie în Statele Unite se produc între 3 şi 7 tone de deşeuri. Aşadar, e o cantitate imensă dacă ne uităm la impactul sectorului de construcţii şi luăm în considerare că 40% din toate materialele existente în lume se folosesc în construcţii. Aşadar, se produce o risipă mare de energie şi resurse şi deasemenea un impact negativ pentru mediu.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale) 

Construcţia caselor utilizând ciocane şi cuie şi lemn în stadiul actual al tehnologiei de astăzi este realmente absurdă şi trasează calea pentru forţa de muncă a clasei medii în opoziţie cu industrializarea, în Statele Unite. Recent, economistul David Autor de la M.I.T. a făcut un studio care scoate în evidenţă faptul că, clasa mijlocie este pe cale de dispariţie şi va fi înlocuită de automatizare. 

(Roxanne Meadows, Proiectul Venus)

Este simplu, Automatizarea este mult mai productive eficientă şi durabilă faţă de munca umană în aproape oricare sector al economiei actuale. Maşinile nu au nevoie de concediu, pauze, asigurări, pensie şi pot munci 24 de ore pe zi. Potenţialul lor privind acurateţea comparativ cu munca umană este dincolo de orice discuţie.
De reţinut: munca umană repetitivă a devenit depăşită şi nepractică peste tot în lume iar şomajul pe care îl vedem pretutindeni în toată lumea este fundamental datorat acestei evoluţii a eficienţei în tehnologie. 
De ani de zile, analiştii economiei de piaţă ignoră acest fenomen care poate fi numit „Șomaj Tehnologic” deşi realitatea este că noile sectoare de activitate care apar sunt motivate numai de reabsorbţia forţei de muncă disponibilizate. Astăzi, sectorul serviciilor a mai rămas ultimul refugiu şi angajează în prezent peste 80% din forţa de muncă americană cu o similaritate în cele mai multe ţări puternic industrializate. Oricum, şi acest sector începe să simtă ameninţarea datorată automatizării în continuă creştere a chioşcurilor a restaurantelor automatizate şi chiar a magazinelor automatizate. Economiştii de astăzi în sfârşit au început să înţeleagă ceea ce negau cu încăpăţânare în urmă cu câţiva ani: nu numai că şomajul tehnologic este o alternativă exasperantă care împlică forţa de muncă de pretutindeni datorată tendinţelor de globalizare a muncii dar cele mai multe cauze ale recesiunii sunt furnizate de rapiditatea cu care industriile sunt automatizate. 




Şmecheria, care nu duce nicăieri, este că cu cât se automatizează mai repede pentru a economisi bani cu atât mai mulţi oameni sunt disponibilizaţi şi cu atât mai mult scade puterea de cumpărare a acestora. Aceasta înseamnă că, în timp ce o corporaţie poate produce totul mai ieftin din ce în ce mai mulţi oameni vor dispune de bani pentru a cumpăra ceva indiferent de cît de ieftine vor deveni produsele. Ceea ce trebuie subliniat este că jocul „muncii pentru bani” uşor uşor se apropie către sfârşit. De fapt, dacă reflectați un moment asupra profesiilor existente astăzi şi pe care automatizarea le-ar putea desfiinţa chiar de acum, dacă s-ar aplica, 75% din forţa de globală de muncă ar putea fi înlocuită de automatizare începând de mâine.

De aceea, în Economia Bazată pe Resurse nu există un Sistem Monetar.
Nu există bani...pentru că nu este nevoie de ei. Economia Bazată pe Resurse recunoaşte eficienţa automatizării şi acceptă ceea ce oferă aceasta. Nu luptă împotriva ei, cum facem noi astăzi. De ce? Pentru că este iresponsabil să nu acorzi atenţie eficienţei şi durabilităţii. Aceasta ne conduce înapoi către sistemele oraşului. În centru se află Clădirea Centrală care nu doar că adăposteşte facilităţile educaţionale şi de transport - de asemenea adăposteşte ordinatorul care supervizează tehnica oraşului. 
Oraşul este, în sine, o imensă maşină complet automatizată. deţine senzori în toate sectoarele tehnice pentru a urmări progresul arhitectural - al producerii de energie, al producţiei de bunuri, a distribuţiei şi altele asemenea.

Acum, ar trebui ca oamenii să supervizeze aceste operaţii în eventualitatea unei defecţiuni sau ceva similar? Cel mai probabil, da. Dar numărul acestora poate să scadă pe măsură ce timpul trece şi îmbunătăţirile continuă. Oricum, similar cu ceea ce avem astăzi, probabil 3% din populaţia oraşului ar fi necesară pentru aceste activităţi. şi pot să vă asigur: că 




Într-un sistem economic care de fapt este proiectat să aibă grijă de voi şi să vă garanteze siguranţa fără a fi necesară recurgerea la o dictatură privind nevoile de bază...de obicei o activitate care este fie tehnic inutilă sau social inutilă de vreme ce oricum nu există ameninţarea datoriei, pur şi simplu va dispare. 
Vă garantez: oamenii îşi vor oferi în mod voluntar timpul lor şi se vor dedica menţinerii şi îmbunătăţirii sistemului pentru că în realitate astfel vor avea grijă de ei.

Și coroborat cu această problemă a „Iniţiativei” - vine şi presupunerea că dacă nu există o presiune externă pentru ca cineva „să muncească pentru a trăi” oamenii doar vor lenevi, fără să facă nimic şi se vor transforma în grămezi leneşe de grăsime. Asta este un nonsens. 
Sistemul de muncă pe care îl avem astăzi este de fapt generatorul leneviei - nu cel care rezolvă problema asta. Dacă vă gândiţi un pic, când eraţi copii - eraţi plini de viaţă, preocupaţi de lucruri noi, dorind să le înţelegeţi - şi deasemenea să creaţi sau să exploraţi...dar asta s-a întâmplat până în momentul în care sistemul v-a obligat să vă concentraţi atenţia pe cum să faceţi bani, şi încă de la educaţia primară şi până la studiul universitar, preocupările copilăriei s-au tot diminuat.



Te-ai dezvoltat numai ca o creatură care serveşte ca o rotiţă într-un model care oferă fructele sale la cel mult 1% din oameni. Studiile ştiinţifice arată acum că oamenii, în realitate nu sunt motivaţi de răsplata în bani când vine vorba de creativitate şi ingeniozitate. 
Creaţia însăşi este răsplata. Banii, în realitate, par a servi ca motivaţie pentru iniţiativă numai pentru acţiunile repetitive, degradante - un rol pe care numai ce am arătat că care poate fi preluat de maşini. Când vine vorba de inovaţie realitatea este că mintea umană interferează cu motivaţia monetară ca un obstacol distrăgând atenţia şi blocând gândirea creatoare. Asta explică de ce Nicola Tesla, fraţii Wright şi alţi inventatori care au contribuit masiv la ceea ce este lumea actuală niciodată nu au arătat vreun interes pentru motivația plătită.
Banii, de fapt, sunt un fals stimulent şi cauzează de 100 de ori mai multe piedici decât stimulare a contribuţiei.

Victime ale Culturii

Cum spuneam mai devreme, Economia Bazată pe Resurse aplică Metoda ştiinţifică pentru rezolvarea problemelor sociale şi asta nu se limitează la simpla eficientizare tehnologică. Ia de asemenea în considerare componenta umană şi socială şi implicaţiile acestora. 
La ce este bun un sistem social dacă, în cele din urmă, nu produce fericire şi coexistenţă paşnică? Deci, este important să punctăm faptul că, odată cu înlăturarea sistemului monetar şi cu asigurarea tuturor celor necesare vieţii vom vedea o reducere globală a criminalităţii cu până la 95% aproape imediat pentru că nu mai este nimic de furat, ascuns sau şmecherit, ori altele asemenea. 95% din oamenii care sunt în închisori astăzi au ajuns acolo datorită unor infracţiuni de proprietate sau a consumului de droguri iar consumul de droguri este o tulburare - nu o crimă.

Deci, ce se întâmplă cu cei 5%? Cu cei realmente violenţi...adesea identificaţi ca fiind violenți de dragul de a fi violent...sunt ei cumva oameni „răi”?

“Motivul pentru care sincer cred că este o pierdere de timp să intri într-o discuţie despre valorile morale referitoare la cauza pentru care sunt violenţi oamenii este că nu am avansat nici o iotă în înţelegerea privind atât cauzele cât şi mijloacele de a preveni comportamentul violent. Oamenii mă întreabă adesea dacă cred în „iertarea” criminalilor. Eu le răspund că: „Nu, nu cred în iertare, în orice caz, nu mai mult decât în condamnare” Numai dacă noi, ca societate, putem lua aceeaşi atitudine în tratarea violenţei ca o problemă asemănătoare medicine preventive şi a sănătăţii publice mai degrabă decât ca un „rău” moral...Numai când noi vom suferi o schimbare în atitudinea noastră şi a responsabilităţii şi valorilor abia atunci vom reuşi realmente să reducem nivelul violenţei mai degrabă decât să o stimulăm - ceea ce din păcate facem acum".

(James Gilligan - Directorul Centrului pentru Studiul Violentei)

Cu cât cauţi mai mult dreptatea, cu atât vei fi mai rănit pentru că nu există lucrul numit dreptate. Este ceea ce este. Asta este. Cu alte cuvinte, oamenii sunt condiţionaţi să fie rasişti, bigoţi - dacă ei sunt prinţi într-un mediu care promovează asta de ce ai învinui o persoană pentru asta?  Ei sunt victime ale subculturii. Mai mult decât atât, ei trebuie ajutaţi. Ideea este că, trebuie să  reproiectăm mediul care produce comportamentul aberant. Asta este problema. Nu să închizi oamenii în închisoare. De aceea judecătorii, avocaţii - „libertatea de a alege” - asemenea concepte sunt periculoase, pentru că te dezinformează. Acea persoană e ”rea”...sau altă persoană e „criminal în serie”. Criminalii în serie sunt făcuți. La fel cum soldaţii devin criminali în serie cu mitralieră. Ei devin maşini de ucis, dar nimeni nu-i priveşte ca asasini sau criminali pentru că asta este „natural”. Aşa că învinuim oamenii. Noi spunem: „Păi, tipul ăsta a fost nazist - el a torturat evrei”. Nu, el a fost obligat să tortureze evrei.




Odată ce accepţi faptul că oamenii au dreptul de a alege şi că sunt liberi să ia aceste decizii... liberi să facă alegeri înseamnă să nu fie influenţaţi nu mai poţi înţelege asta. Toţi suntem imfluenţaţi în alegerile noastre de către cultura care ne-a format, de către părinţi şi de către valorile noastre dominante. Aşadar, suntem influenţaţi - deci nu avem cum să facem „alegeri libere”. Care este cea mai măreaţă ţară din lume? Răspunsul adevărat: Nu aţi fost peste tot în lume şi nu ştiţi suficient de mult despre diferite culturi ca să răspundeţi la această întrebare. Nu ştiu pe nimeni care să răspundă aşa. Ei spun „e vechea şi minunata S.U.A.! Cea mai măreaţă ţară din lume! Nu e nici o introspecţie... „Ai fost în India” - „Nu”. „Ai fost în Anglia? - Nu”. „Ai fost în Franţa? - Nu.” Păi şi atunci de unde știi? Nu pot răspunde la asta - devin furioşi pe tine. Ei spun, „La dracu! cine naiba te crezi de-mi spui mie cum să gândesc?” Ştiţi... Nu uitaţi: aveţi de-a face cu oameni aberanţi. Ei nu sunt responsabili pentru răspunsuri; ei sunt victime ale culturii ceea ce înseamnă că au fost influenţaţi de cultura lor.

Sistemul Monetar - Împrumutul, Datoria și Falimentul

Sistemul Monetar

Ei bine - până acum ne-am concentrat asupra sistemului de piață. Dar acest sistem de fapt reprezintă numai jumătate din paradigma economică globală. Cealaltă jumătate este „Sistemul Monetar”. În timp ce Sistemul de Piaţă are de-a face cu interacţiunea oamenilor în jocul profitului privind întregul spectru al forţei de muncă a producţiei şi distribuţiei, Sistemul Monetar este guvernat de o serie de politici impuse de instituţiile financiare care creează condiţiile pentru funcţionarea sistemului de piaţă, dincolo de orice altceva. Include termeni pe care adesea îi auzim cum ar fi: ratele dobânzilor, împrumuturi, datorii, masa monetară inflaţia, etc. Şi în vreme ce-ți smulgi părul din cap ascultând păsăreasca care vine de la economiştii monetari: „Modeste acţiuni de prevenire care pot evita necesitatea unor acţiuni mai drastice, la o dată ulterioară...” - natura şi efectul acestui sistem este în esenţă chiar simplu:

Economia noastră are...sau economia globală are trei lucruri de bază care o guvernează:

Unul este sistemul fracţional bancar adică băncile care tipăresc bani din nimic. De asemenea are la bază dobânda compusă. Când împrumuţi bani, trebuie să plăteşti mai mult decât ai împrumutat, ceea ce înseamnă că împrumutul tău creează bani din nimic, repet, care sunt folosiţi pentru a creea şi mai mulţi bani. Trăim într-o paradigmă a creşterii infinite. Paradigma economică în care trăim acum este o schemă Ponzi. Nimic nu creşte la infinit. Nu este posibil. Un mare psiholog, James Hillman, scria: „Singurul lucru care creşte necontrolat în corpul uman după o anumită vârstă, este cancerul”. Nu este vorba de o anumită cantitate de bani care trebuie permanent să crească, este vorba de o anumită cantitate de consumatori. Consumatori care să împrumute bani cu dobândă pentru a genera mai mulţi bani, evident, aşa ceva nu este posibil pe o planetă finită. Oamenii sunt la bază doar vehicule de creeat bani care trebuie să creeze şi mai mulţi bani pentru a menține întreaga tărăşenie de la a se prăbuşi ...ceea ce se întâmplă chiar acum.

Sunt numai două lucruri pe care oricine trebuie să le ştie despre sistemul monetar:

- Primul: toţii banii sunt creaţi din datorii. Banii cuantifică datoria indiferent că se materializează sub forma bonurilor de trezorerie a împrumuturilor imobiliare sau a cărţilor de credit. Cu alte cuvinte, dacă toate împrumuturile datorate ar fi returnate în acest moment nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie.

- Şi al doilea lucru: toate împrumuturile sunt purtătoare de dobândă şi banii necesari pentru a da înapoi această dobândă nu au existat şi nu există ca lichidităţi. Numai principalul (capitalul iniţial) este creat de împrumut şi acest principal există sub formă de bani (lichidităţi). Aşadar, dacă toate datoriile ar fi plătite acum, nu doar că nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie dar ar rămâne o cantitate gigantică de bani datoraţi care este literalmente imposibil de returnat, pentru că pur şi simplu NU EXISTĂ.

Consecinţele din toate astea sunt că două lucruri sunt inevitabile: Inflaţia şi Falimentul. În ceea ce priveşte inflaţia, acest lucru poate fi văzut ca o tendinţă istorică în practic fiecare ţară în zilele noastre de creşterea perpetuă a cantităţii de lichidităţi ce sunt necesare pentru a acoperi costurile necesare pentru acoperirea dobânzilor şi a menţine sistemul funcţional. În ceea ce priveşte falimentul, acesta vine sub forma intrării în incapacitate de plată. Această prăbuşire vine inevitabil când o persoană, o afacere sau o ţară urmează un tipar în care plăţile dobânzilor nu mai sunt posibile. Dar există şi o parte luminoasă la toate astea...cel puţin dacă vedem lucrurile în termenii sistemului de piaţă. Pentru că datoria creează presiuni. Datoria creează sclavi plătiţi. O persoană care are datorii este mult mai dispusă să accepte un salariu mic decât o persoană fără datorii devenind astfel o marfă ieftină aşa că este minunat pentru corporaţii să aibă o mulţime de oameni care nu au mobilitate financiară.

Dar hei - aceleaşi idee se aplică deasemenea şi în cazul ţărilor...Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional care cel mai adesea servesc ca un tampon între interesele corporatiste international acordă împrumuturi ţărilor aflate în dificultate la nişte dobânzi foarte ridicate şi apoi, odată ce o ţară este într-o mare gaură de bani şi nu poate plăti sunt aplicate măsuri de austeritate, corporaţiile îşi fac apariţia şi valorifică resursele naturale ale acelei ţări. Asta se numeşte “Eficienţă a economiei de piaţă”.

Dar, aşteptaţi - mai este ceva: vedeţi - este acest unic hibrid al sistemului monetar şi sistemului de piaţă numit Bursa de valori care în loc să - ştiţi voi - producă ceva real, ea doar tranzacţionează banii în sine. Şi când vine vorba de datorii, ştiţi ce fac cu ele? Da - le tranzacţionează şi pe alea. Efectiv cumpără şi vând datorii pentru profit. De la schimburi de credit standard şi obligaţiuni colaterale pentru datoriile consumatorului până la cele mai complexe scheme de derivative folosite pentru a masca datoria unor ţări întregi cum ar fi complicitatea cu bănci de investiţii ca Goldman Sachs sau a Greciei care aproape că a prăbuşit economia întregii Europe. 

Aşadar, când ne referim la Bursa de valori şi la Wall Street avem de-a face cu un nou nivel de nebunie născută din ciclul valorii Circulaţiei Banilor.

Tot ceea ce trebuie să ştiţi despre pieţe a fost scris în editorialul ziarului Wall Street Journal  acum câţiva ani în urmă când era numit "Lecţii ale Investitorului cu Creier Avariat" şi în acest editorial, ei au explicat de ce persoane cu uşoare afecţiuni la cap sunt mai buni ca investitori decât persoanele cu o funcţionare a creierului normală. De ce? Pentru că persoana cu uşoare afecţiuni ale creierului nu are nici o empatie. şi asta este cheia. Dacă nu ai nici un fel de empatie te poţi descurca bine ca investitor aşa că Wall Street recrutează oameni care nu au nici o empatie. Pentru a merge acolo şi a lua decizii şi a face tranzacţii fără nici o remuşcare şi nici un scrupul în legătură cu ceea ce fac şi cum poate afecta asta oamenii de lângă ei. 

Aşa că ei au inventat această rasă de roboţi. Aceşti oameni care nu au suflet şi din moment ce nici nu mai vor să îi plătească pe aceşti oameni - ei creează acum roboţi - roboţi adevăraţi programe de tranzacţionare algoritmică (gen Forex, n.t.). Goldman Sachs într-un scandal de proporţii: au pus un computer în imediata vecinătate a Bursei de valori din New York. Acest computer, acest computer „de proximitate” cum l-au numit: rulează toate tanzacţiile de schimb şi marchează toate schimburile cu volum de ordine mare într-un fel în care „stoarce” fiecare penny sau mărunţiş din toate schimburile. E ca şi cum ar aspira bani pe durata întregii zile. S-au dus cu un sfert anul trecut timp de 30 sau 60 de zile fără nici o înterupere si au făcut milioane de dolari în fiecare zi? Asta este din punct de vedere statistic Imposibil! 

Când lucram pe Wall Street am priceput că poate funcţiona pentru oricine urcă cu un etaj mai sus şi dă mită. Brokerii dau mită directorului directorul dă mită directorului regional de vânzări. Directorul regional de vânzări dă mită Directorului naţional de vânzări. E ceva de la sine înţeles. De Crăciun, cine ia cel mai mare bonus într-o afacere medie de brokeraj? Ofiţerul de serviciu. Ofiţerul de serviciu stă acolo pe parcursul întregii zile: se presupune că ar trebui să asigure că nu se violează nici o lege şi "conformitatea" cu legea. Sigur că da, în măsura în care mituieşti ofiţerul de serviciu bineînţeles, se poate spune că este în conformitate cu legea! Deci, cum pătrunde frauda în sistem? Acesta nu mai este demult un produs secundar. Este integrată în sistem. Este ca în gluma aceea veche a lui Woody Allen. El spune: Domnule doctor, fratele meu se crede găină. Iar doctorul îi spune „să ia o pastilă” şi asta ar trebui să-i rezolve problema. Iar el îi răspunde, nu, domnule doctor, nu aţi înţeles, noi avem nevoie de ouă! OK? 

Aşadar, tranzacţionarea frauduloasă funcţionează între bănci pentru a genera venituri pentru a genera bonusuri şi devine acea creştere a P.I.B., motorul care mişcă economia Statelor Unite chiar dacă acestea sunt în mod esenţial tranzacţii frauduloase pentru care de fapt nu există nici o speranţă că s-ar putea vreodată plăti înapoi. Pur şi simplu se procesează, generează şi re-securizează nimicul. Dacă aş scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi i l-aş vinde lui J.P. Morgan iar J.P. Morgan ar scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi am schimba între noi aceste două cockteiluri la bar şi ne-am plăti amândoura un sfert de 1% dintr-o taxa am avea o groază de bani ca bonus de Crăciun. Fiecare am avea în scriptele noastre un şerveţel de cocktail de 20 de miliarde care nu are nici o valoare reală până la momentul în care sistemul este nu mai este în stare să absoarbă acest fictive şerveţel de cocktail, caz în care mergem la guvern pentru a fi plătiţi pentru el.

(Max Keiser, analist financiar)

Si, pentru că Wall Street şi bursele de valori mondiale deşin în conservare în jur de 700 de trilioane de dolari de revendicări frauduloase - cunoscute ca derivative ne aşteptăm la încă o prăbuşire. O valoare de aproape 10 ori mai mare decât producţia domestică a întregii planete. Şi în vreme ce vedem plătindu-se revendicările corporaţiilor şi băncilor de către guverne...care, bineînţeles, în mod comic sunt ele însele împrumutate, de aici încep banii băncilor să funcţioneze. Acum suntem pe cale de a vedea încercări de a plăti pentru ţări întregi de către conglomerate de alte state prin intermediul consorţiilor bancare internaţionale.

Dar cum plăteşti pentru întreaga planetă? Nu există nici o ţară la momentul actual care să nu fie înglodată în datorii. Cascada de datorii suverane implicite pe care am văzut-o poate fi abia începutul, în cazul în care luăm în considerare calculul matematic. Se estimează că numai în Statele Unite impozitele pe venit trebuie să crească cu 65% doar pentru a acoperi rata dobânzilor, în viitorul apropiat. Economiştii realizează acum, că în câteva decenii 60% din ţările de pe această planetă vor fi falimentare. 

Dar, aşteptaţi - lăsaţi-mă să clarific asta: lumea merge către faliment,  indiferent ce naiba înseamnă asta din cauza ideii numite „datorie” care nici nu există în realitatea fizică! E doar o parte a unui joc pe care noi l-am inventat...şi totuşi, încă avem un miliard de fiinţe omeneşti care nu au nici un viitor. Disponibilizări extreme - oraşe de corturi - sărăcie accelerate măsuri de austeritate impuse - şcoli închise - copii înfometaţi ... şi alte nivele de destrămare familială - toate din cauza acestei fantezii elaborate...Ce naiba, suntem tâmpiţi?!

Sistemul de Sănătate Publică

Acum, luând toate astea în considerare...de la maşina risipei cunoscută ca sistemul de piaţă - până la maşina de îndatorare cunoscută ca sistemul monetar - ceea ce creează paradigma sistemului monetar al pieţei libere care defineşte economia globală în zilele noastre...este o singură consecinţă ce trece prin această întreagă maşinărie: Inegalitatea. 

Fie că este vorba despre sistemul de piaţă care creează o naturală gravitaţie către monopol şi consolidarea puterii în timp ce mai generează şi un mănunchi de industrii bogate care se ridică deasupra celorlalte în ciuda utilităţii cum ar fi faptul că administratorii fondurilor speculative de pe Wall Street acum se duc acasă cu 300 de milioane de dolari pe an pentru o contribuţie literalmente la nimic. Asta în vreme ce un om de ştiinţă care căută leacul pentru o boală încercând să ajute umanitatea poate cel mult să facă 60 de mii de dolari pe an, dacă are noroc. Sau fie că este sistemul monetar care are inechitatea de clasă încorporată chiar în structura sa?!

De exemplu: Dacă am un milion de dolari disponibili şi-i pun într-un depozit bancar pentru o dobândă de 4% voi câştiga 40.000 de dolari pe an. Fără nici o contribuţie socială, nefăcând nimic. Pe de altă parte, dacă sunt o persoană din clasa de jos şi trebuie să fac credite pentru a-mi cumpara o maşină sau casă plătesc dobândă care, prin abstracţie se duce către plata celor 4% dobândă ai milionarului. Acest furt din buzunarul celui sărac pentru a-l plăti pe bogat este un aspect fundamental, încorporat în sistemul monetar şi poate fi etichetat ca „Stratificare de Clasă”. Fireşte, istoriceşte, stratificarea socială a fost mereu proclamată ca incorectă dar a fost evident acceptată în permanenţă aşa că acum 1% din populaţie deţine 40% din bogăţiile planetei. Dar dincolo de corectitudinea materială mai este încă ceva care se petrece dincolo de această inechitate de suprafaţă care cauzează o deteriorare incredibilă întregului sistem de sănătate publică.

Patologia Socială - Piaţa, Profitul şi Consumul

Aşadar se pune întrebarea de unde au început toate acestea? Ceea ce avem astăzi... o lume într-o stare de colaps cumulativ.

Piaţa

Să începem cu John Locke. Care introduce proprietatea. şi are trei condiţii pentru dreptul privat şi proprietate. Iar cele trei condiţii sunt: Trebuie să rămână destul şi pentru alţii şi nu trebuie să laşi nimic să se degradeze şi mai ales trebuie să adaugi forţa ta de muncă în tot. Pare just - dacă munceşti cot la cot cu alţii ai dreptul asupra produsului şi atât timp cât există destule rezerve şi pentru alţii iar acestea nu se strică şi nu faci risipă de nimic, atunci e bine. Şi îşi petrece o lungă perioadă de timp în tratatul său celebru de guvernare care va fi de atunci textul canonic pentru înţelegerea economică, politică şi juridical şi este încă textul clasic după care se studiază. Ei bine, după ce dă condiţiile şi aproape că te gândeşti la un moment dat dacă eşti pentru proprietatea privată sau nu şi a scris foarte plauzibil şi puternic în apărarea proprietăţii private...Ei bine, renunţă la acestea! Pur şi simplu. Într-o singură frază. Spune că "ei bine, atunci când au fost introduşi banii, aceştia au apărut printr-un consimţământ uman, tacit" atunci apare...şi nu spune că toate condiţiile au fost anulate sau şterse - dar asta este ceea ce s-a întâmplat. 


Aşadar acum nu mai avem produse sau proprietate câştigată prin muncă proprie - o, nu - acum banii cumpără munca. Nu mai este important dacă a mai rămas destul şi pentru alţii nici dacă produsele se degradează, pentru că, spune el, banii sunt precum argintul şi aurul, iar aurul nu se poate deteriora şi prin urmare, banii nu pot fi răspunzători pentru risipă...ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani şi argint, discutăm despre efectele lor. Sunt "concluzii false", una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitaţie logică pe care el o reuşeşte aici dar care se potriveşte intereselor deţinătorilor de capital. 


Apoi, Adam Smith merge mai departe şi ceea ce adaugă el la aceasta este religia...Locke începe cu Dumnezeu, care a făcut totul în acest fel, acesta fiind ordinea lui Dumnezeu şi acum ne pomenim cu Smith spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..." ei bine, în realitate el nu spune asta dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu el spune că "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată..." Aceasta nu mai este acum complet "presupusă" - Este Fixată. Şi că există "investitori pecuniari care cumpără forţa de muncă" - Fixată. Nu există nici o limită, în ce priveşte cu cât pot ei cumpăra forţa de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea - toate acestea sunt acum stabilite. Şi astfel trece el mai departe şi marea lui idee din nou este introdusă doar între paranteze - în treacăt...Ştiţi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alţi oameni le cumpără, avem cererea, şi aşa mai departe; cum trebuie să fie, oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? cum pot ele să ajungă la echilibru? şi astfel, una dintre concepţiile fundamentale din economie este modul în care ele ajung la echilibru...şi el spune: "Mâna Invizibilă a Pieţei" este cea care le aduce la echilibru. 


Deci, avem acum că "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape. Numai că El nu a cedat drepturile de proprietate şi nici mijloacele necesare şi nici "drepturile naturale", referitor la ce spunea Locke...acum avem sistemul in sine, drept "Dumnezeu". De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeşte şi trebuie să citeşti întregul „Wealth of Nation” pentru a găsi acest citat. El spune: lipsa mijloacelor de subzistenţă fixează limitele de reproducere a celor săraci iar natura se ocupă de asta în nici un alt mod decât prin eliminarea copiilor lor. Aşadar el a anticipat teoria evoluţionistă în sensul ei cel mai rău...asta a fost cu mult înainte de Darwin. şi prin urmare el îi numeşte „Rasa Muncitorilor”. Aşa că puteţi vedea: era un rasism inerent integrat acolo era o indiferenţă inerentă în privinta uciderii a nenumărați copii şi el gândea: „aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii si cerere pentru bunuri. Aşadar, vedeţi cât de înţelept este „Dumnezeu”? 


Aşa că puteţi vedea cât de virulent este realmente, cât de destructiv, către ce genocid ecologic ne îndreptăm acum, într-un fel, înapoi către o „genă a gândirii” a aceluiaşi Smith. Atunci când reflectăm la baza conceptului aşa-numit a al pieţei libere - a sistemului capitalist aşa cum a fost el iniţiat în viziunea economico-filosofică timpurie de economişti cum ar fi Adam Smith putem vedea că la origine, conceptul „pieţei” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente. Adam Smith niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apare în zona tranzacţiilor financiare sau aşa-numitelor investiţii unde banii în sine sunt pur şi simplu obţinuţi prin tranzacţionarea altor bani într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate. Cu toate acestea, dincolo de intenţiile lui Smith uşa către asemenea denaturări incredibil de anormale a fost lăsată larg deschisă de către una dintre primele sale teorii: Banii sunt trataţi ca Bunuri, în sau prin ei înşişi.

Astăzi, în toate economiile din lume în conformitate cu sistemul social asumat, banii sunt urmăriţi doar de dragul banilor, şi pentru nimic altceva. Ideea de bază, care a fost în mod misterios calificată de Adam Smith prin a sa declaraţie religioasă a „Mâinii Invizibile” este că această preocuparea îngustă, auto interesată a acestui produs de ficţiune va manifesta cumva în mod magic bunăstare umană și socială și progres. Realitatea este că stimulentul monetar, sau ceea ce unii au numit "Ordinea Monetară a Valorii" s-a decuplat acum total de la interesul fundamental al vieţii - care ar putea fi denumit drept "Ordinea Valorii Vieţii". Ceea ce s-a întâmplat este că s-a produs o confuzie completă în doctrina economică între aceste două secvenţe. Ei cred că Ordinea Monetară a Valorii are ca rezultat Ordinea Valorii Vieţii şi de aceea afirmă că, cu cât se vând mai multe produse, dacă PIB-ul creşte şi aşa mai departe...vom avea o bunăstare mai crescută şi am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bază pentru sănătatea socială...Iată aşadar confuzia. Vorbim despre Ordinea Monetară a Valorii ce constă în toate încasările şi veniturile care sunt derivate din vânzarea bunurilor şi confundă asta cu reproducerea vieţii Deci, aveţi implementată încă de la început o completă contopire a banilor cu ordinea valorii vieții. Deci, avem de a face cu un tip de iluzie structurată care devine din ce în ce mai mortală cu cât succesiunea banilor se detaşează de la a mai produce orice. Prin urmare este o incoerenţă a sistemului şi această incoerenţă poate fi fatală pentru sistem.

Bun venit în Automatizare

În societatea de astăzi, rareori auzi pe cineva vorbind de progres, de ţara lor, de societate în termeni de bunăstare fizică, de stare de fericire încredere sau stabilitate socială. Mai degrabă, evaluările ni se prezintă prin abstracţii economice. Avem produsul intern brut (PIB), indicele preţurilor de consum, valoarea de piaţă a mărfurilor, ratele de inflaţie ...şi aşa mai departe. Dar toate acestea ne spun ceva de valoarea reală, despre calitatea vieţii oamenilor? NU. Toate acestea au de a face doar cu secvenţa de bani în sine şi nimic mai mult. Spre exemplu, produsul intern brut al unei ţări este o măsură a valorii bunurilor şi serviciilor vândute. Mărimea acestuia se pretinde a corela standardul vieţii oamenilor dintr-o ţară.
În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009 în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite. Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. şi, bazându-ne pe această logică ar fi şi mai bine pentru economia SUA dacă serviciile de sănătate publică ar creşte...probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari din moment ce ar creea o creştere şi mai mare, mai multe locuri de muncă şi spre lauda economiştilor - o creştere a 
standardelor de viaţă din ţara lor. 


Dar stai... Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine, oameni bolnavi si muribunzi! Exact - cu cât sunt mai mulţi oameni bolnavi în America cu atât e mai bine pentru economie. Şi nu este o exagerare sau o perspectivă cinică. De fapt, dacă ne distanţăm îndeajuns vom realiza că PIB-ul nu numai că nu reflectă sănătatea publică sau socială reală, la orice nivel tangibil ci este în fond mai mult o măsură a ineficienţei industriale şi a degradării sociale, şi cu cât creşte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave în ceea ce priveşte integritatea personală, socială sau de mediu.

Trebuie să creezi probleme pentru a creea profit. şi nu se face nici un profit în paradigma actuală din salvarea vieţii omeneşti, prin menţinerea echilibrului planetar prin justiţie şi pace sau altele asemenea. Pur şi simplu nu iese profit de acolo. Este o vorbă care spune - „emite o lege şi creează o afacere”. De unde se creează o afacere pentru un avocat sau ceva asemănător. 
Aşadar, crima creează afaceri tot aşa cum distrugerile creează afaceri în Haiti. Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare în ţara asta (S.U.A) şi multe din închisorile actuale sunt deţinute de corporaţii private: Corrections Corporation of America, Wackenhut, care tranzacţionează acţiuni pe Wall Street acţiuni care depind de câţi oameni sunt în închisori. Asta este o boală. Dar reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.

Consumul

Aşadar, ce anume menține această paradigmă economică? Ce anume menţine în funcţiune sistemul nostru economic? Consumul. Sau mai precis - Consumul Ciclic. Când pătrundem către temelia economiei de piaţă clasice rămânem cu un model în care schimbul monetar pur şi simplu nu poate fi lăsat să se oprească sau nici măcar să se încetinească dacă vrem ca societatea aşa cum o ştim noi să rămână operaţională. 


Sunt trei mari actori principali pe scena economică: angajatul, angajatorul şi consumatorul. Angajatul își vinde munca către angajator pentru bani. Angajatorul vinde produsele şi serviciile sale consumatorului pentru venituri iar consumatorul, fireşte, este un alt rol al angajatorului și al angajatului ce cheltuiește la loc în sistem pentru a permite ciclului de consum să continue. 


Cu alte cuvinte, sistemul pieţei globale este bazat pe presupunerea că întotdeauna va fi suficientă cerere pentru produse în societate, pentru a mişca suficienţi bani, la o rată care poate menţine continuu procesul de consum. Şi cu cât este mai rapidă rata de consum cu atât este mai mare aşa numită creştere economică şi aşa  funcţionează maşinăria...Dar staţi un pic - credeam că o economie are rolul de a, nu ştiu...De a "Economisi"? Nu ar trebuii ca exact termenul acesta să aibă de a face cu conservarea şi eficienţa şi cu reducerea de risipă? 


Deci cum reuşeşte sistemul nostru actual, care are nevoie de consum care cu cât e mai mare, cu atât este mai bine, să conserve eficient, să "economisească"? Ei bine... nu reuşeşte. Intenţia sistemului de piaţă este de fapt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie o economie reală - care este eficientă şi orientează conservator materialele pentru producţie şi distribuţie către bunurile necesare traiului. Trăim pe o planetă finită, cu resurse finite unde, de exemplu, petrolului pe care îl utilizăm i-au trebuit milioane de ani să se formeze...unde mineralelor utilizate le-au trebuit miliarde de ani să se formeze. 


Aşadar, având un sistem care promovează în mod deliberat accelerarea consumului pentru binele aşa numitei "creşteri economice" este pur și simplu o nebunie distructivă pură. Absenţa risipei, asta înseamnă eficienţa. Absenţa risipei? Acest sistem este mai risipitor decât toate celelalte sisteme existente din istoria planetei. Fiecare nivel de organizare şi sistem de viaţă este într-o stare de criză şi pericol şi prăbuşire sau colaps. Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani nu vă va spune altceva: decât că fiecare sistem vital este în declin la fel ca şi programele sociale...la fel ca şi accesul nostru la apă. Încercaţi să numiţi orice resursă a vieţii care nu este ameninţată sau pusă în pericol...Nu puteţi. Chiar nu există niciuna şi asta este foarte foarte îngrijorător. Însă nici măcar nu am găsit mecanismul cauzal. Nici măcar nu vrem să ne confruntăm cu acesta. Vrem doar să mergem mai departe. Ştiţi că nebunia apare atunci când continui să faci la nesfârşit aceleaşi lucruri chiar dacă e clar că nu va merge. Aşadar avem de-a face nu cu un sistem economic ci mai degrabă aş spune, cu un sistem anti economic. 

(John McMurtry, profesor emerit)

Interviu cu Peter Joseph la Russia Today

Peter Joseph, fondatorul Miscarii Zeitgeist, acorda un interviu postului de televiziune "Russia Today", in care isi sustine teoria potrivit careia toate problemele prezente astazi in sistemul actual pornesc de la existenta banilor, a sistemului monetar.
Acest lucru conduce la un sistem economic mafiot, in care o elita de 1% din populatia globului controleaza majoritatea resurselor si impune majoritatii populatiei un sistem bazat pe profit ce creeaza permanent o nesfarsita lupta absurda intre grupuri de interese care nu au cum sa duca la un bine general valabil pentru toata populatia lumii, acesta fiind iluzoriu.
Peter sustine ca este nevoie urgenta de reorganizarea din temelii a structurii economice actuale, schimbata cu una bazata pe resurse, care ar putea hrani fara probleme intreaga populatie a planetei, si care sa fie axata pe satisfacerea tuturor nevoilor  intregii umanitati.

Dezvaluiri cutremuratoare. Un interviu cu Aaron Russo

Cinste regretatului Aaron Russo pentru demnitatea ca, desi evreu fiind, sa renunte la a fi un pion in randul ELITELOR, ba mai mult, sa aiba curajul de a le dezvalui activitatea diabolica.

Aaron Russo (1943-2007)

Aaron Russo a fost nascut intr-o familie de evrei sefarzi din New York, si a fost regizor de film american care, dupa o incercare de recrutare din partea lui Nicholas Rockefeller, a luptat sa arate adevarul despre planurile diabolice de inrobire a lumii ale bancherilor internationali.


Interviul este luat la inceputul anului 2007 de catre Alex Jones, un luptator antisistem care din pacate vine doar cu solutii lumesti impotriva Noii Ordini Mondiale.
Interviul a fost dat de Aaaron Russo pentru informarea oamenilor despre planurile ascunse ale ocultei mondiale. In acest interviu sunt detaliate aspecte din Agenda finala a Noii Ordini Mondiale, pe care crestinii o stiu prea bine ca fiind imparatia lui antichrist.
Aaron Russo a fost fondatorul unei miscari la nivel national pentru a pune capat Rezervei Federale.


"Au toti banii pe care ii vor. Pot face toti banii pe care ii vor. Ei au masinile cu care pot face toti banii. Nu e vorba despre bani. Totul tine de control, despre viziunea lor cum vor sa vada lumea. Intregul plan este sa creeze un singur Guvern Mondial in care fiecare sa aiba un cip RFID implantat in el, toti banii vor fi in acele cipuri, si asta vine de la insusi Rockefeller, asta vor ei sa realizeze. Rezerva federala este otrava pentru tara noastra (America, n.a.). Ei fac tot ce vor sa faca, ceea ce vrem noi nu mai conteaza de acum inainte. Agenda lor, planurile lor sunt cele care conteaza. Ce s-a intamplat in 11 septembrie e o scamatorie si nu am aflat niciodata adevarul despre 11 septembrie. Il auzim pe George Bush spunand:Democratia inseamna libertate. Bineinteles, asa-zisa democratie care vor ei s-o vedem. Nu! Democratie = Noua Ordine Mondiala!"

 

Aaron Russo, 2007

Acesta a fost ultimul interviu video inregistrat al lui Aaron Russo

Descarca interviu

(490 MB)