Cînd luăm în discuţie Economia Bazată pe Resurse adesea se argumentează cu un număr de argumente nefondate...
Și, dintr-o dată, audiența prinde brusc viață, aruncând un potop de critici naratorului:
- Ei! Întrerupere...
- E! Hei!
- Stai un pic!
- Știu ce e asta. Se numeşte Marxism amice.
- Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...
- Tatăl meu a murit în Gulag!
- Comunistule! Fascistule!
- Dacă nu-ţi place în America ar trebui să pleci!
În regulă, toată lumea, hai să ne calmăm...(naratorul)
- Moarte Noii Ordini Mondiale!
- Moarte Noii Ordini Mondiale!
Şi pe măsură ce audienţa creşte în mod iraţional, şoc şi confuzie: brusc, naratorul suferă un atac de cord. Şi filmul cu aparenţă comunistă încetează să mai existe.
-----------------------------------------------------EROARE DE SISTEM-----------------------------------------------
--------------------------------------------------Revenire Inițiată - Restartat--------------------------------------------
Dar ştiţi, le spun acestui gen de oameni aflaţi în situaţii din astea „think tank”. Ştiţi voi, genul ăla Club of Rome sau asemenea...Ei spun „Marxist”! Ce? Marxist? De unde ai scos asta?
Ei tocmai privesc asta ca pe o icoană la care ţin - e Sfântul lor Graal, şi e unul lejer, ştiţi voi.
“Oamenii întreabă dacă sunt socialist, comunist sau capitalist iar eu le spun că nu sunt nici unul din astea. De ce credeţi că acestea sunt singurele voastre opţiuni? Toate aceste construcţii politice au fost creeate de scriitori care au presupus că trăim pe o planetă cu resurse infinite. Nici unuia din aceşti filosofi politici nici măcar nu i-a trecut prin cap că totul are un sfârşit”.
Cred că comunismul, socialismul, capitalismul si fascismul sunt părţi ale unei evoluţii sociale. Nu poţi face un pas gigantic de la o cultură la alta - sunt o mulţime de paşi intermediari între ele. Înainte ca toate care se termină în „istm” să apară şi viaţa evoluează aşa cum am spus cel mai uşor este să creezi toate condiţiile necesare următoarei etape şi asta implică aerul pe care îl respiri, apa pe care o bei, nevoia de siguranţă, accesul la educaţie - pentru toţi toate aceste lucruri trebuie să le împărţim, să le oferim, altfel, viaţa nu poate exista în nici o cultură. Aşa că trebuie să ne „Începem viaţa de la 0” iar viaţa astfel reîncepută nu are loc în ea pentru nici un „istm”. Este „o viaţă bazată pe analiza valorii”.
Dincolo de Limite
Este o simplă chestiune istorică faptul că ceea ce domină cultura intelectuală în orice societate reflect interesele dominante ale grupului dominant din acea societate. Într-o societate sclavagistă credinţa în drepturile umane şi fiinţele umane şi altele asemenea vor reflecta nevoile stăpânilor de sclavi. Într-o societate, repet, care se bazează pe puterea unor anumiţi oameni de a controla şi profita de vieţile şi munca a milioane de alţi oameni dominanta culturală va reflecta nevoile grupului dominant. Aşadar, dacă aruncăm o privire ideile care prevalează în psihologie şi sociologie şi istorie şi economie politică şi în ştiinţele politice reflectă fără dubiu interesele fundamentale ale elitelor. Iar academicienii care întreabă prea mult sunt trimişi la colţ sau etichetaţi ca „radicali”.
Valorile culturale dominante au tendinţa de a fi susţinute şi perpetuate pentru că acestea sunt recompensate în acea cultură. Şi într-o societate în care succesul şi statutul sunt evaluate în bogăţia materială - nu în contribuţia socială - e uşor de văzut de ce lumea este aşa cum este astăzi.
Ne confruntăm cu o perturbare a sistemului de valori - complet denaturat - în care priorităţile personale şi sănătatea socială sunt în plan secundar şi în detrimentul noţiunilor artificiale de creștere fără limite. Şi asemenea unui virus, perturbarea acum penetrează toate nivelurile de guvernare - ştiri, media,- divertismentul - chiar şi mediul academic. Şi are încorporate în structura sa mecanisme de protecţie faţă de orice ar putea interfera cu ea.
Discipolii religiei Monetarismului de Piaţă - aceşti Autoproclamaţi Gardieni ai Stării de Fapt în mod constant caută căi pentru a împiedica gândirea analitică care ar putea interfera cu credinţele lor. Cele mai obişnuite sunt: Dualităţile Predefinite. Dacă nu eşti Republican, trebuie să fii Democrat. Dacă nu eşti creştin, poate eşti satanist. Şi dacă consideri că societatea poate fi semnificativ îmbunătăţită considerând probabil - n-ai de unde să ştii - oare poţi avea grija tuturor? Eşti doar un „Idealist”.
Şi cel mai infam dintre toate: dacă nu eşti pentru „piaţa liberă” trebuie că eşti împotriva libertăţii însăşi.
De fiecare dată când auzi cuvântul “libertate“ fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul în orice context, asta pe înţelesul tău, înseamnă: blocarea oportunităţilor de a transforma banii în mai mulţi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani. Asta este. Orice altceva îţi spun „avem nevoie de mai mult confort pentru oameni” „oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei” şi aşa mai departe de fiecare dată când auziţi asta puteţi să decodaţi ca mai devreme şi cred că veţi găsi o corelaţie imediată de fiecare dată când faceți asta. Şi asta, într-un sens, s-ar putea numi: o Sintaxă. O sintaxă a înţelegerii şi a valorii. Deci, guvermele îşi reglementează propria recunoaştere şi ar putea spune:„ O dar nu am vrut asta nicidecum”! dar în realitate, exact asta fac. Întocmai cum ai vorbi gramatical şi ar trebui să urmăreşti regulile gramaticale fără să recunoşti care sunt acele reguli...Şi de aceea noi avem ceva care se numeşte „Sintaxa Valorilor de Reglementare” pentru a sublinia asta. Aşadar, de fiecare dată când ei utilizeză aceste cuvinte: „amestec în treburile guvernului”, „lipsa libertăţilor” sau „libertate” sau „progres” sau „dezvoltare” poţi să înţelegi ce vor în realitate să spună.
Bineînţeles, când auzi cuvântul „libertate” există tendinţa de a fi pus în aceeaşi propoziţie cu ceva numit „Democraţie”. Este fascinant să vezi cum oamenii din zilele noastre par să creadă că ei în realitate chiar au o influenţă relevantă în ceea ce face guvernul uitând însăşi natura sistemului nostru în care totul este de vânzare. Singurul vot care realmente contează este votul monetar şi nu are nici o importanţă vreun activist declamând despre etică şi responsabilitate. Într-un sistem de piaţă, fiecare politician, fiecare legislatură - Şi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare.
Şi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraţi băncilor începând cu 2007, acestă grămadă de bani ar fi putut schimba să spunem, infrastructura energetică globală prin trecerea la metode complet regenerabile în loc să fie pompaţi într-o serie de instituţii care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea instituţii care ar fi putut fi desfiinţate mâine fără nici o repercursiune...Condiţionarea oarbă a politicilor şi politicienilor există şi oamenii încă mai cred în bunele lor intenţii. Realitatea este că, politica este o afacere - nu prea diferită de oricare alta într-un sistem de piaţă - şi politicienilor le pasă mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.
“Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acţiunii politice. Cred că acest sistem se contractă şi se dilată după bunul plac. Se adaptează la schimbări. Cred că drepturile civile sunt o convenienţă pentru a legifera drepturile celor care deţin acele ţări. Eu cred că ele rezidă numai în interesul propriu; ei văd un anumit tip de libertăţi ce par bune - o iluzie a libertăţii – date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an pentru ca ei să aibă iluzia că participă la ceva. Alegeri fără sens - aşa ca să putem fi ca sclavii şi să spunem „Oo, am Votat”! Limitele dezbaterilor în această ţară sunt stabilite înainte ca dezbaterile propriu zise să înceapă şi oricine altcineva este marginalizat şi făcut să pară fie comunist, fie un fel de trădător - un ţăcănit - ăsta-i cuvântul...Şi acum îi spun conspiraţie. Vedeţi, asta fac. Ceva ce nu ar trebui să ne amuze nici măcar un moment: acei oameni puternici se strâng împreună şi au un plan!
„Nu se întâmplă asta! Eşti un ţăcănit! Conspiraţia ta e un bluff!”
Şi dintre toate mecanismele care apără acest sistem sunt două care se repetă cu precădere. Primul este această idee că sistemul acesta este „cauza” progresului material pe care l-am văzut pe această planetă. Ei bine... Nu-i.
Sunt două noţiuni de bază care au creeat aşa numita „bogăţie” şi explozia demografică pe care o vedem azi. Prima: avansul exponenţial al tehnologiei productive; prin ingeniozitatea ştiinţifică. şi a doua: descoperirea iniţială a energiei abundente a hidrocarburilor - care este fundaţia curentă a întregului sistem socio-economic.
Piaţa liberă / capitalismul / monetarismul sistemul de piaţă - ori cum vreţi să-l numiţi - care n-a făcut nimic altceva decât să se cocoaţe pe acest avans, distorsionând sistemul de iniţiativă şi defazând în mod grosolan metodele de utilizare şi distribuţia acestor bogăţii. Al doilea mecanism de apărare este împărţirea socială beligerantă generată de ani întregi de propagandă care vede orice alt sistem social ca o cale către ceva numit tiranie împodobită cu nume variate cum ar fi Stalin, Mao, Hitler...şi moartea pe care au generat-o aceştia.
Păi, pe cât de despotici au fost aceştia laolaltă cu abordările sociale pe care ei le-au perpetuat...când vine vorba de jocul morţii, când vine vorba de uciderea în masă sistematică zilnică a fiinţelor umane - NIMIC în istorie nu se compară cu ceea ce avem astăzi.
Foametea - fără precedent în ultimul secol de istorie - nu este cauzată de lipsa hranei. Este cauzată de sărăcia relativă. Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite încât săracii nu aveau suficienţi bani cu care să cumpere mâncarea care ar fi fost disponibilă dacă şi-ar fi permis să plătească. Acesta ar fi un exemplu de Violență Structurală. Alt exemplu: în Africa şi în alte zone - mă voi concentra în mod particular asupra Africii - zeci de milioane de oameni mor de SIDA. Din ce cauză mor aceştia? Nu pentru că nu am şti cum să tratăm SIDA. Sunt milioane de oameni în ţările bogate care trăiesc remarcabil de bine deoarece aceştia au medicamentele care o tratează. Oamenii din Africa, care mor de SIDA nu mor din cauza virusului HIV...Ei mor pentru că nu au banii cu care să plătească pentru medicamentele care să îi ţină în viaţă. Gandhi a văzut asta. A spus: ”Cea mai mortală formă de violenţă este sărăcia.” şi aceasta este absolut adevărat. Sărăcia omoară cu mult mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie; mai mult decât toate crimele din istorie; mai mult decât toate sinuciderile din istorie...nu numai că Violenţa Structurală omoară mai mulţi oameni decât toată violenţa comportamentală la un loc, Violenţa Structurală este principala cauză a violenţei comportamentale.
Dincolo de Limită
Petrolul este fundaţia Şi este prezent peste tot, la baza civilizaţiei umane. Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol si gaz natural - în fiecare calorie de mâncare pe care tu şi eu o mâncăm în lumea industrializată. Fertilizantele sunt produse din gaz natural. Pesticidele sunt făcute din petrol. Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arat - irigat – recoltat - transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol. Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maşină. Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. Şi numai datorită petrolului există 7 miliarde de oameni, sau aproximativ 7 miliarde de oameni pe planetă în acest moment. Apariţia acestei energii ieftine şi uşoare care, apropo, este echivalentă cu miliarde de sclavi care lucrează non-stop a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol şi populaţia a crescut de 10 ori.
Dar, până în 2050, rezervele de petrol pot să susţină mai puţin de jumătate din populaţia actuală a lumii în ceea ce priveşte modul ei de viaţă actual. Deci, scala de adaptare la un trai diferit este pur şi simplu enormă. Lumea foloseşte acum şase de barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Cinci ani în urmă se foloseau doar patru barili de petrol pentru fiecare baril nou. Peste un an începând de acum se vor folosi opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras. Ce e deranjant pentru mine este lipsa de orice efort real al guvernelor din întreaga lume şi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit. Avem aceste, aşa-numite, încercări de a construi mai multe eoliene şi de a face ceva, poate cu mareea...ne-am apucat de încercări pentru a face masinile noastre un pic mai eficiente dar nu e nimic care să arate într-adevăr ca o revoluţie care să amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluţii sunt destul de minore şi asta cred ca este destul de înfricoşător.
Şi guvernele care sunt conduse de aceşti economişti care nu dau doi bani cu adevărat pe ceea ce ne interesează pur şi simplu încearcă să stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecută în speranţa că pot reconstitui trecutul. Ei îşi consumă energia în tipărirea de bani lipsiţi total de orice garanţii. Deci, în cazul în care economia se îmbunătăţeşte şi revine faimoasa creştere economică aceasta va fi doar de scurtă durată, deoarece într-o perioadă scurtă de timp, numărată în luni mai degrabă decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare; va fi un alt preţ plătit - şoc - şi o recesiune şi mai profundă. Aşa că eu cred că vom merge într-o serie de cercuri vicioase. Aşadar avem un grafic de creştere economică - preţuri îngheţate - după care totul se prăbuşeşte. Acesta este nivelul la care suntem acum. Apoi economia începe să îşi revină din nou, dar în acest moment avem această realitate economică ce anulează posibilitatea de a produce energie mai ieftină.
Suntem la punctul culminant - suntem în cădere liberă din punctul de vedere al producţiei de carburant. Nu există o altă cale de a scoate mai mult şi mai repede din pământ asta înseamnă că lucrurile vor încetini, preţul pe carburant va scade uşor cum a făcut la începutul lui 2009...dar apoi va avea o revenire preţul ţiţeiului va începe să îşi revină recent preţul a început să urce chiar şi până la 80$ şi ceea ce vedem este că, deşi pretul este 80$ pe baril acum, adăugând şi colapsul economic, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită să cumpere.
