Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."