Aşadar se pune întrebarea de unde au început toate acestea? Ceea ce avem astăzi... o lume într-o stare de colaps cumulativ.
Piaţa
Să începem cu John Locke. Care introduce proprietatea. şi are trei condiţii pentru dreptul privat şi proprietate. Iar cele trei condiţii sunt: Trebuie să rămână destul şi pentru alţii şi nu trebuie să laşi nimic să se degradeze şi mai ales trebuie să adaugi forţa ta de muncă în tot. Pare just - dacă munceşti cot la cot cu alţii ai dreptul asupra produsului şi atât timp cât există destule rezerve şi pentru alţii iar acestea nu se strică şi nu faci risipă de nimic, atunci e bine. Şi îşi petrece o lungă perioadă de timp în tratatul său celebru de guvernare care va fi de atunci textul canonic pentru înţelegerea economică, politică şi juridical şi este încă textul clasic după care se studiază. Ei bine, după ce dă condiţiile şi aproape că te gândeşti la un moment dat dacă eşti pentru proprietatea privată sau nu şi a scris foarte plauzibil şi puternic în apărarea proprietăţii private...Ei bine, renunţă la acestea! Pur şi simplu. Într-o singură frază. Spune că "ei bine, atunci când au fost introduşi banii, aceştia au apărut printr-un consimţământ uman, tacit" atunci apare...şi nu spune că toate condiţiile au fost anulate sau şterse - dar asta este ceea ce s-a întâmplat.
Aşadar acum nu mai avem produse sau proprietate câştigată prin muncă proprie - o, nu - acum banii cumpără munca. Nu mai este important dacă a mai rămas destul şi pentru alţii nici dacă produsele se degradează, pentru că, spune el, banii sunt precum argintul şi aurul, iar aurul nu se poate deteriora şi prin urmare, banii nu pot fi răspunzători pentru risipă...ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani şi argint, discutăm despre efectele lor. Sunt "concluzii false", una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitaţie logică pe care el o reuşeşte aici dar care se potriveşte intereselor deţinătorilor de capital.
Apoi, Adam Smith merge mai departe şi ceea ce adaugă el la aceasta este religia...Locke începe cu Dumnezeu, care a făcut totul în acest fel, acesta fiind ordinea lui Dumnezeu şi acum ne pomenim cu Smith spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..." ei bine, în realitate el nu spune asta dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu el spune că "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată..." Aceasta nu mai este acum complet "presupusă" - Este Fixată. Şi că există "investitori pecuniari care cumpără forţa de muncă" - Fixată. Nu există nici o limită, în ce priveşte cu cât pot ei cumpăra forţa de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea - toate acestea sunt acum stabilite. Şi astfel trece el mai departe şi marea lui idee din nou este introdusă doar între paranteze - în treacăt...Ştiţi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alţi oameni le cumpără, avem cererea, şi aşa mai departe; cum trebuie să fie, oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? cum pot ele să ajungă la echilibru? şi astfel, una dintre concepţiile fundamentale din economie este modul în care ele ajung la echilibru...şi el spune: "Mâna Invizibilă a Pieţei" este cea care le aduce la echilibru.
Deci, avem acum că "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape. Numai că El nu a cedat drepturile de proprietate şi nici mijloacele necesare şi nici "drepturile naturale", referitor la ce spunea Locke...acum avem sistemul in sine, drept "Dumnezeu". De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeşte şi trebuie să citeşti întregul „Wealth of Nation” pentru a găsi acest citat. El spune: lipsa mijloacelor de subzistenţă fixează limitele de reproducere a celor săraci iar natura se ocupă de asta în nici un alt mod decât prin eliminarea copiilor lor. Aşadar el a anticipat teoria evoluţionistă în sensul ei cel mai rău...asta a fost cu mult înainte de Darwin. şi prin urmare el îi numeşte „Rasa Muncitorilor”. Aşa că puteţi vedea: era un rasism inerent integrat acolo era o indiferenţă inerentă în privinta uciderii a nenumărați copii şi el gândea: „aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii si cerere pentru bunuri. Aşadar, vedeţi cât de înţelept este „Dumnezeu”?
Aşa că puteţi vedea cât de virulent este realmente, cât de destructiv, către ce genocid ecologic ne îndreptăm acum, într-un fel, înapoi către o „genă a gândirii” a aceluiaşi Smith. Atunci când reflectăm la baza conceptului aşa-numit a al pieţei libere - a sistemului capitalist aşa cum a fost el iniţiat în viziunea economico-filosofică timpurie de economişti cum ar fi Adam Smith putem vedea că la origine, conceptul „pieţei” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente. Adam Smith niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apare în zona tranzacţiilor financiare sau aşa-numitelor investiţii unde banii în sine sunt pur şi simplu obţinuţi prin tranzacţionarea altor bani într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate. Cu toate acestea, dincolo de intenţiile lui Smith uşa către asemenea denaturări incredibil de anormale a fost lăsată larg deschisă de către una dintre primele sale teorii: Banii sunt trataţi ca Bunuri, în sau prin ei înşişi.
Aşadar acum nu mai avem produse sau proprietate câştigată prin muncă proprie - o, nu - acum banii cumpără munca. Nu mai este important dacă a mai rămas destul şi pentru alţii nici dacă produsele se degradează, pentru că, spune el, banii sunt precum argintul şi aurul, iar aurul nu se poate deteriora şi prin urmare, banii nu pot fi răspunzători pentru risipă...ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani şi argint, discutăm despre efectele lor. Sunt "concluzii false", una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitaţie logică pe care el o reuşeşte aici dar care se potriveşte intereselor deţinătorilor de capital.
Apoi, Adam Smith merge mai departe şi ceea ce adaugă el la aceasta este religia...Locke începe cu Dumnezeu, care a făcut totul în acest fel, acesta fiind ordinea lui Dumnezeu şi acum ne pomenim cu Smith spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..." ei bine, în realitate el nu spune asta dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu el spune că "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată..." Aceasta nu mai este acum complet "presupusă" - Este Fixată. Şi că există "investitori pecuniari care cumpără forţa de muncă" - Fixată. Nu există nici o limită, în ce priveşte cu cât pot ei cumpăra forţa de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea - toate acestea sunt acum stabilite. Şi astfel trece el mai departe şi marea lui idee din nou este introdusă doar între paranteze - în treacăt...Ştiţi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alţi oameni le cumpără, avem cererea, şi aşa mai departe; cum trebuie să fie, oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? cum pot ele să ajungă la echilibru? şi astfel, una dintre concepţiile fundamentale din economie este modul în care ele ajung la echilibru...şi el spune: "Mâna Invizibilă a Pieţei" este cea care le aduce la echilibru.
Deci, avem acum că "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape. Numai că El nu a cedat drepturile de proprietate şi nici mijloacele necesare şi nici "drepturile naturale", referitor la ce spunea Locke...acum avem sistemul in sine, drept "Dumnezeu". De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeşte şi trebuie să citeşti întregul „Wealth of Nation” pentru a găsi acest citat. El spune: lipsa mijloacelor de subzistenţă fixează limitele de reproducere a celor săraci iar natura se ocupă de asta în nici un alt mod decât prin eliminarea copiilor lor. Aşadar el a anticipat teoria evoluţionistă în sensul ei cel mai rău...asta a fost cu mult înainte de Darwin. şi prin urmare el îi numeşte „Rasa Muncitorilor”. Aşa că puteţi vedea: era un rasism inerent integrat acolo era o indiferenţă inerentă în privinta uciderii a nenumărați copii şi el gândea: „aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii si cerere pentru bunuri. Aşadar, vedeţi cât de înţelept este „Dumnezeu”?
Aşa că puteţi vedea cât de virulent este realmente, cât de destructiv, către ce genocid ecologic ne îndreptăm acum, într-un fel, înapoi către o „genă a gândirii” a aceluiaşi Smith. Atunci când reflectăm la baza conceptului aşa-numit a al pieţei libere - a sistemului capitalist aşa cum a fost el iniţiat în viziunea economico-filosofică timpurie de economişti cum ar fi Adam Smith putem vedea că la origine, conceptul „pieţei” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente. Adam Smith niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apare în zona tranzacţiilor financiare sau aşa-numitelor investiţii unde banii în sine sunt pur şi simplu obţinuţi prin tranzacţionarea altor bani într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate. Cu toate acestea, dincolo de intenţiile lui Smith uşa către asemenea denaturări incredibil de anormale a fost lăsată larg deschisă de către una dintre primele sale teorii: Banii sunt trataţi ca Bunuri, în sau prin ei înşişi.
Astăzi, în toate economiile din lume în conformitate cu sistemul social asumat, banii sunt urmăriţi doar de dragul banilor, şi pentru nimic altceva. Ideea de bază, care a fost în mod misterios calificată de Adam Smith prin a sa declaraţie religioasă a „Mâinii Invizibile” este că această preocuparea îngustă, auto interesată a acestui produs de ficţiune va manifesta cumva în mod magic bunăstare umană și socială și progres. Realitatea este că stimulentul monetar, sau ceea ce unii au numit "Ordinea Monetară a Valorii" s-a decuplat acum total de la interesul fundamental al vieţii - care ar putea fi denumit drept "Ordinea Valorii Vieţii". Ceea ce s-a întâmplat este că s-a produs o confuzie completă în doctrina economică între aceste două secvenţe. Ei cred că Ordinea Monetară a Valorii are ca rezultat Ordinea Valorii Vieţii şi de aceea afirmă că, cu cât se vând mai multe produse, dacă PIB-ul creşte şi aşa mai departe...vom avea o bunăstare mai crescută şi am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bază pentru sănătatea socială...Iată aşadar confuzia. Vorbim despre Ordinea Monetară a Valorii ce constă în toate încasările şi veniturile care sunt derivate din vânzarea bunurilor şi confundă asta cu reproducerea vieţii Deci, aveţi implementată încă de la început o completă contopire a banilor cu ordinea valorii vieții. Deci, avem de a face cu un tip de iluzie structurată care devine din ce în ce mai mortală cu cât succesiunea banilor se detaşează de la a mai produce orice. Prin urmare este o incoerenţă a sistemului şi această incoerenţă poate fi fatală pentru sistem.
Bun venit în Automatizare
În societatea de astăzi, rareori auzi pe cineva vorbind de progres, de ţara lor, de societate în termeni de bunăstare fizică, de stare de fericire încredere sau stabilitate socială. Mai degrabă, evaluările ni se prezintă prin abstracţii economice. Avem produsul intern brut (PIB), indicele preţurilor de consum, valoarea de piaţă a mărfurilor, ratele de inflaţie ...şi aşa mai departe. Dar toate acestea ne spun ceva de valoarea reală, despre calitatea vieţii oamenilor? NU. Toate acestea au de a face doar cu secvenţa de bani în sine şi nimic mai mult. Spre exemplu, produsul intern brut al unei ţări este o măsură a valorii bunurilor şi serviciilor vândute. Mărimea acestuia se pretinde a corela standardul vieţii oamenilor dintr-o ţară.
În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009 în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite. Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. şi, bazându-ne pe această logică ar fi şi mai bine pentru economia SUA dacă serviciile de sănătate publică ar creşte...probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari din moment ce ar creea o creştere şi mai mare, mai multe locuri de muncă şi spre lauda economiştilor - o creştere a
standardelor de viaţă din ţara lor.
Dar stai... Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine, oameni bolnavi si muribunzi! Exact - cu cât sunt mai mulţi oameni bolnavi în America cu atât e mai bine pentru economie. Şi nu este o exagerare sau o perspectivă cinică. De fapt, dacă ne distanţăm îndeajuns vom realiza că PIB-ul nu numai că nu reflectă sănătatea publică sau socială reală, la orice nivel tangibil ci este în fond mai mult o măsură a ineficienţei industriale şi a degradării sociale, şi cu cât creşte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave în ceea ce priveşte integritatea personală, socială sau de mediu.
În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009 în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite. Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. şi, bazându-ne pe această logică ar fi şi mai bine pentru economia SUA dacă serviciile de sănătate publică ar creşte...probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari din moment ce ar creea o creştere şi mai mare, mai multe locuri de muncă şi spre lauda economiştilor - o creştere a
standardelor de viaţă din ţara lor.
Dar stai... Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine, oameni bolnavi si muribunzi! Exact - cu cât sunt mai mulţi oameni bolnavi în America cu atât e mai bine pentru economie. Şi nu este o exagerare sau o perspectivă cinică. De fapt, dacă ne distanţăm îndeajuns vom realiza că PIB-ul nu numai că nu reflectă sănătatea publică sau socială reală, la orice nivel tangibil ci este în fond mai mult o măsură a ineficienţei industriale şi a degradării sociale, şi cu cât creşte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave în ceea ce priveşte integritatea personală, socială sau de mediu.
Trebuie să creezi probleme pentru a creea profit. şi nu se face nici un profit în paradigma actuală din salvarea vieţii omeneşti, prin menţinerea echilibrului planetar prin justiţie şi pace sau altele asemenea. Pur şi simplu nu iese profit de acolo. Este o vorbă care spune - „emite o lege şi creează o afacere”. De unde se creează o afacere pentru un avocat sau ceva asemănător.
Aşadar, crima creează afaceri tot aşa cum distrugerile creează afaceri în Haiti. Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare în ţara asta (S.U.A) şi multe din închisorile actuale sunt deţinute de corporaţii private: Corrections Corporation of America, Wackenhut, care tranzacţionează acţiuni pe Wall Street acţiuni care depind de câţi oameni sunt în închisori. Asta este o boală. Dar reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.
Aşadar, crima creează afaceri tot aşa cum distrugerile creează afaceri în Haiti. Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare în ţara asta (S.U.A) şi multe din închisorile actuale sunt deţinute de corporaţii private: Corrections Corporation of America, Wackenhut, care tranzacţionează acţiuni pe Wall Street acţiuni care depind de câţi oameni sunt în închisori. Asta este o boală. Dar reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.
Consumul
Sunt trei mari actori principali pe scena economică: angajatul, angajatorul şi consumatorul. Angajatul își vinde munca către angajator pentru bani. Angajatorul vinde produsele şi serviciile sale consumatorului pentru venituri iar consumatorul, fireşte, este un alt rol al angajatorului și al angajatului ce cheltuiește la loc în sistem pentru a permite ciclului de consum să continue.
Cu alte cuvinte, sistemul pieţei globale este bazat pe presupunerea că întotdeauna va fi suficientă cerere pentru produse în societate, pentru a mişca suficienţi bani, la o rată care poate menţine continuu procesul de consum. Şi cu cât este mai rapidă rata de consum cu atât este mai mare aşa numită creştere economică şi aşa funcţionează maşinăria...Dar staţi un pic - credeam că o economie are rolul de a, nu ştiu...De a "Economisi"? Nu ar trebuii ca exact termenul acesta să aibă de a face cu conservarea şi eficienţa şi cu reducerea de risipă?
Deci cum reuşeşte sistemul nostru actual, care are nevoie de consum care cu cât e mai mare, cu atât este mai bine, să conserve eficient, să "economisească"? Ei bine... nu reuşeşte. Intenţia sistemului de piaţă este de fapt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie o economie reală - care este eficientă şi orientează conservator materialele pentru producţie şi distribuţie către bunurile necesare traiului. Trăim pe o planetă finită, cu resurse finite unde, de exemplu, petrolului pe care îl utilizăm i-au trebuit milioane de ani să se formeze...unde mineralelor utilizate le-au trebuit miliarde de ani să se formeze.
Aşadar, având un sistem care promovează în mod deliberat accelerarea consumului pentru binele aşa numitei "creşteri economice" este pur și simplu o nebunie distructivă pură. Absenţa risipei, asta înseamnă eficienţa. Absenţa risipei? Acest sistem este mai risipitor decât toate celelalte sisteme existente din istoria planetei. Fiecare nivel de organizare şi sistem de viaţă este într-o stare de criză şi pericol şi prăbuşire sau colaps. Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani nu vă va spune altceva: decât că fiecare sistem vital este în declin la fel ca şi programele sociale...la fel ca şi accesul nostru la apă. Încercaţi să numiţi orice resursă a vieţii care nu este ameninţată sau pusă în pericol...Nu puteţi. Chiar nu există niciuna şi asta este foarte foarte îngrijorător. Însă nici măcar nu am găsit mecanismul cauzal. Nici măcar nu vrem să ne confruntăm cu acesta. Vrem doar să mergem mai departe. Ştiţi că nebunia apare atunci când continui să faci la nesfârşit aceleaşi lucruri chiar dacă e clar că nu va merge. Aşadar avem de-a face nu cu un sistem economic ci mai degrabă aş spune, cu un sistem anti economic.
(John McMurtry, profesor emerit)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu