Sistemul Economic Monetar - Consecințe și concluzii

Ştiţi, cred că oamenii sunt cel mai adesea dezorientaţi de contrastul dintre succesul material în societatea noastră - nivele de bogăție fără precedent - şi multele eşecuri sociale. Dacă vă uitaţi la statistica privind consumul de droguri sau privind criminalitatea sau sinuciderile printre copii sau a evoluţiei ratei de creştere a bolilor mentale devine clar că ceva merge extrem de rău în societatea noastră. Datele pe care vi le-am prezentat arată pur şi simplu într-un mod intuitiv faptul că oamenii au fost expuşi timp de sute de ani la inegalitate si dezbinare şi degradare socială. Dar, această intuiţie este mai adevărată decât ne-am putea imagina. Sunt efecte sociale şi psihologice foarte profunde datorate inegalităţii. Mai mult decât presupune sentimentul de superioritate sau de inferioritate. 

Acest tip de divizare - şi poate putem merge mai departe până la respect sau lipsă de respect - face ca oamenii să se simtă priviţi de sus, ca şi cum ar fi ultimii oameni. Care este şi motivul, apropo, pentru care violenţa este mai mare în societăţile mai inegale. Declanșatorul pentru violenţă este adesea atunci când oamenii sunt priviţi de sus şi trataţi fără respect. Dacă este un principiu pe care l-aş putea sublinia acesta ar fi cel mai important principiu de la baza prevenirii comportamentului violent acesta ar fi „Egalitatea”. Singurul factor realmente semnificativ care afectează rata violenţei este gradul de egalitate versus gradul de inegalitate în acea societate. 

(James Gilligan, psihiatru)

Deci, ceea ce vedem este un fel de disfuncţie socială generală. Nu este doar unul sau două lucruri care merg rău pe pe măsură ce inegalitatea creşte se pare că totul creşte, fie că vorbim despre infracţionalitate sau sănătate sau bolile mintale sau orice altceva. Unul dintre lucrurile realmente deranjant care poate fi găsit în sistemul de sănătate publică este că nu trebuie niciodată să faci greșeala de a fi sărac. Sau să te naști sărac. Sănătatea ta plăteşte pentru asta printr-o nesfârşită pleiadă de metode: ceva cunoscut drept „gradientul socio-economic al sănătăţii”. Pe măsură ce te deplasezi în jos pe acest grafic, de la cel mai înalt punct de statut social, în termeni socio-economici, cu fiecare pas în jos, sănătatea subiecţilor se înrăutăţeşte prin diversificarea numărului de boli. 

Speranţa de viaţă se prezintă încă şi mai rău. Rata mortalităţii infantile vorbeşte de la sine. Deci o problemă uriaşă a fost, de ce există acest gradient. Un răspuns simplu, evident, este că, 'dacă eşti bolnav cronic, nu vei fi prea productiv aşa că sănătatea creează situaţii socio-economice diferite.' Nici măcar în cea mai mică măsură - la un nivel atât de simplu poţi privi statutul socio-economic al unui copil de 10 ani şi aceasta va prezice ceva despre sănătatea lui câteva decade mai târziu. Aşadar, aceasta este direcția dată de cauzalitate. Următoarea - e „absolut evidentă” săracii nu-şi permit să meargă la doctor...Este accesul la sănătate. Nu are nimic de-a face cu asta pentru că vedeţi acelaşi gradient în ţări cu acces universal la sistemul medical şi medicină socializată. Bine - următoarea "explicaţie simplă": Ah - în general - cu cât eşti mai sărac cu atât este mai posibil să fumezi şi să bei şi toate tipurile de moduri de viaţă riscante. Da, acestea contribuie dar studii aprofundate au demonstrate că aceasta explică poate o treime din variabilitate. 

Deci ce rămâne? Ce rămâne este faptul că ai o groază de probleme cauzate de stresul sărăciei. Deci, cu cât eşti mai sărac, excepţie fiind persoana care este cu un dolar în urma la venit, în spatele lui Bill Gates...cu cât eşti mai sărac în ţara asta în general, cu atât mai rău stai cu sănătatea ta. Acest lucru ne spune ceva foarte important: Legătura dintre sănătate şi sărăcie nu se referă la a fi sărac, este despre a te simţi sărac. Din ce în ce mai mult realizăm că stresul cronic are o influenţă importantă asupra sănătăţii dar cele mai importante surse de stres sunt calitatea relaţiilor sociale, şi dacă este ceva care diminuează calitatea relaţiilor sociale este stratificarea socio-economică a societăţii. 

Ceea ce a arătat ştiinţa acum este că indiferent de bunăstarea materială, stresul de a trăi pur şi simplu într-o societate stratificată conduce la un larg domeniu de probleme publice de sănătate şi cu cât este mai mare inegalitatea, cu atât mai grave devin acestea. Speranţa de viaţă: mai mare în ţările mai egale. Abuz de droguri: mai mic în ţările mai egale. Boli mintale: mai puţine în ţări mai egale. Capital social – însemnând abilitatea oamenilor de a avea încredere unul în celălalt. Din punct de vedere natural, acesta este mai mare în ţările egale. Media Educaţională: mai mare în ţările mai egale. Rata crimelor: mai mică în ţările mai egale. Infracţionalitatea şi rata încarcerării: mai mică în ţările mai egale. Se repetă la nesfârşit: Mortalitatea infantilă - obezitatea - rata natalităţii juvenile: Mai mică în ţări cu venituri egale. Şi probabil cel mai interesant Inovaţia: mai mare în ţările mai egale. Ceea ce pune în discuţie străvechea noţiune cum că o societate competitivă stratificată este întrucâtva mai creativă şi mai inventivă. 

Mai mult, un studiu efectuat în Marea Britanie numit "WhiteHall Study" a confirmat că există o distribuţie socială a bolilor dacă o iei de sus în jos pe scara socio-economică. De exemplu, s-a descoperit că cele mai de jos trepte ale ierarhiei au avut o creştere de 4 ori a mortalităţii cauzate de boli de inimă, comparativ cu treptele de sus. Iar acest model există, indiferent de accesul la asistenţă medicală. Prin urmare - cu cât statutul financiar al unei persoane este mai precar, cu atât mai rea este şi starea acesteia de sănătate. Acest fenomen îşi are rădăcinile în ceea ce am putea numi "Stres Psihosocial" şi este temelia celor mai mari distorsiuni sociale care ne afectează astăzi societatea.

Cauza? Sistemul Monetar de Piaţă.

Fără îndoială: Cel mai mare distrugător al ecologiei...cea mai mare sursă de risipă, de epuizare şi poluare...cel mai mare alimentator de violenţă - războaie, crime, sărăcie, abuz asupra animalelor şi lipsă de umanitate..cel mai mare generator de nevroze sociale şi personale...de boli mintale - depresia, anxietatea...Fără să mai menţionăm de cea mai mare sursă de paralizie socială care ne opreşte de a evolua la noi metodologii pentru sănătate personală, sustenabilitate globală şi progres pe această planetă - nu este vreun guvern sau vreo legislaţie coruptă…nu este vreo corporaţie sau un cartel bancar...sau vreun defect al rasei umane...Şi nici vreun secret ascuns cabalistic, care controlează lumea. 

Este, de fapt Sistemul socio-economic însuşi baza tuturor problemelor.

Economia Bazată pe Resurse

Acest model economic a fost prezentat totuşi doar ca o generalizare...Această abordare responsabilă a sistemelor pământului, a managementului Resurselor şi Proceselor proiectate pentru nimic altceva decât grija pentru întreaga umanitate în cel mai eficient şi inteligent mod poate fi definit ca:

„O ECONOMIE BAZATĂ PE RESURSE”

Ideea a prins contur în 1970 prin intermediul inginerului structural Jacque Fresco. El a realizat că societatea se afla pe un curs de coliziune cu ea însăşi şi cu natura - nesustenabile pe fiecare nivel şi dacă lucrurile nu se vor schimba ne vom distruge într-un fel sau altul.

“Există posibilitatea ca toate aceste lucruri de care vorbeşti Jacque...să fie puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi? Sau numai presupui...bazându-te pe ceea ce se ştie astăzi?

- Nu presupun, ci toate aceste lucruri pot fi puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi. Ar putea dura 10 ani pentru a schimba felul în care arată pământul. Pentru a reconstrui lumea ca o a doua Grădină a Edenului. Alegerea depinde numai de voi. Stupiditatea rasei care construieşte arme nucleare...care proliferează armele...care încearcă să rezolve problemele voastre în mod politic alegând între un partid politic sau altul...tot acest sistem politic este fundamental corupt. Lăsaţi-mă să o spun din nou: Comunismul, Socialismul, Fascismul, Democraţii, Liberalii - vor doar să pună stăpânire pe ființele umane. Toate organizaţiile care cred că este posibilă o viaţă mai bună pentru om: nu există problema negrilor, sau problema polonezilor, evreilor sau grecilor, ori a femeilor, toate acestea sunt probleme umane! Nu-mi este teamă de nimeni; Nu lucrez pentru nimeni; nimeni nu mă poate concedia. Nu am şefi. Mi-e teamă să trăiesc în societatea de astăzi. Societatea noastră nu poate fi menținută prin acest tip de incompetenţă. Era minunat - sistemul pieței libere - în urmă cu 35 de ani. Atunci încă mai era util. Acum, dacă nu ne vom schimba modul de gândire, vom pieri”.

(Jacques Fresco în emisiunea "Larry King Show" din 1974)

Ceea ce vedem în filmele horror SF va fi viitorul societății noastre. Modul în care nu se mai poate continua şi politica...sunt părţi ale acestui film horror. Vedeţi dumneavoastră, o mulţime de oameni folosesc azi termenul de „ştiinţa fără suflet” pentru că ştiinţa este analitică, şi ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă analitic. 

Ştiinţa înseamnă: aproximări cât mai exacte a modului în care realmente operează natura. Aşadar, să spunem adevărul - este ceea ce este. Un om de ştiinţă nu încercă să se înţeleagă cu oamenii. Oamenii de ştiinţă ne spun numai ceea ce au descoperit. Ei trebuie în permanenţă să se întrebe în privinţa naturii lucrurilor şi dacă câţiva oameni de ştiință vin cu un experiment în care se arată că anumite materiale au anumite proprietăţi alţi oameni de ştiinţă mai apoi trebuie să poată reproduce acel experiment şi să obţină aceleaşi rezultate. Chiar dacă un om de ştiinţă crede că un tip de aripă de avion în conformitate cu calculele matematice poate să suporte o anumită greutate el totuşi pune acea greutate pe aripă pentru a vedea când se rupe şi apoi spune: „ştii calculele mele au fost corecte sau acestea nu sunt corecte”. 

Iubesc acest sistem pentru că este nepărtinitor şi liber de prejudecata că matematica poate rezolva toate problemele. Trebuie să vă supuneţi de asemenea şi matematica la un test. Cred că fiecare sistem care poate fi supus testelor, ar trebui să fie testat. Şi că toate deciziile ar trebui bazate doar pe cercetare.

(Jacques Fresco, Proiectant Industrial și fondatorul Proiectului Venus)

O Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât metoda ştiinţifică aplicată problemelor sociale, un concept aproape inexistent în lumea de azi.

Societatea este o invenţie tehnică. Şi cele mai eficiente metode de optimizare a sistemului de sănătate, a producţiei de bunuri, a distribuţiei, a infrastructurii oraşelor şi altele asemenea se află în raza preocupărilor ştiinţifice şi tehnologice - nu a politicii sau a sistemului economic monetar. Funcţionează în acelaşi mod sistematic în care să spunem, funcţionează un avion şi nu există o cale republicană sau liberală pentru a construi un avion. 

De altminteri, natura însăşi este referinţa fizică pe care o utilizăm să ne demonstrăm ştiinţa şi este un sistem predefinit - care este emergent pe măsură ce începem să-l înţelegem. De fapt, nu există nici un motiv pentru care să crezi în mod subiectiv că ceva este adevărat. Mai degrabă, se prezintă ca o opţiune: poţi învăţa să te aliniezi cu legile naturale şi să te comporţi în conformitate cu ele creând invariabil durabilitate şi armonie sau poţi merge împotriva curentului - fără nici un folos. Nu contează cât de mult crezi tu că poţi să te ridici şi să mergi drept pe zidul de lângă tine de vreme ce legea gravitaţiei nu îţi va permite. Dacă nu mănânci - vei muri. Dacă vei fi atins atunci când ești nou-născut - vei muri. 

Oricât de urât ar suna, natura este un dictator şi fie o ascultăm şi venim în armonie cu ea fie suferim consecinţe nefaste inevitabile. 

Aşadar, o Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât un set predefinit, bazat pe înţelegerea mecanismelor vieţii unde toate deciziile au la bază optimizarea vieţii umane şi a mediului într-un mod sustenabil. Ia în calcul empiricul „Teren al Vieții” în care fiecare fiinţă umană împarte, deorece este necesar, tot ceea ce are, repet, dincolo de filosofia sa politică sau religioasă. Nu este nici un relativism cultural în această abordare. Nu are nici o importanţă opinia. Nevoile umane sunt nevoi umane şi necesităţile vieţii, cum sunt aerul curat, hrana sănătoasă şi apa potabilă deopotrivă cu cultivarea unui mediu pozitiv, stabil, non-violent, este necesară pentru sănătatea noastră fizică şi mentală pentru a se potrivi evoluţiei noastre şi mai mult chiar, supravieţuirii speciei în sine. 

O Economie Bazată pe Resurse ar trebui să aibă drept fundament resursele disponibile. Nu poţi pur şi simplu să aduni o mulţime de oameni pe o insula sau să construieşti un oraş cu 50.000 de oameni fără să ai acces la cele necesare vieţii. Aşa că, atunci când utilizez termenul de „abordare comprehensivă a sistemelor” mă refer la a face mai întâi inventarierea resurselor zonale şi a determina ce poate oferi acel areal - nu doar o abordare arhitecturală - nu doar o decizie de design - ci o decizie bazată pe tot ceea ce este necesar pentru susţinerea vieţii umane. Şi asta este ceea ce înţeleg printr-un mod de gândire integrat. Hrană, Adăpost, Căldură, Dragoste - toate aceste lucruri sunt necesare şi dacă deposedezi oamenii de ele ai un om mai dezumanizat, mai puţin funcţional. 

Aşa cum am subliniat, Economia Bazată pe Resurse se dezvoltă global, abordând sistemele de la extracţie, producţie şi distribuţie care sunt bazate pe un set de mecanisme economice realiste, sau strategii care garantează eficienţa şi durabilitatea în fiecare ramură a economiei. Deci, continuând şirul ideilor privitoare la design-ul local ce urmează în ecuaţia noastră? Unde se vor materializa toate acestea?

În Oraşe. Evoluţia oraşelor este cea care defineşte civilizaţia modernă. Rolul lor este acela de a facilita un acces optim la necesităţile vieţii deopotrivă cu un suport mărit pentru interacţiunea socială şi comunitară. Aşadar cum am putea descrie proiectarea unui oraş ideal? Ce formă ar trebui să aibă? Dreptunghiulară? Trapezoidală? Păi, având în vedere că vom fi în mişcare în jurul lucrurilor ar trebui să-l facem cât mai echidistant posibil, cât mai accesibil deci, un cerc. 

Ce ar trebui să conţină oraşul? Păi, în mod natural, avem nevoie de o zonă rezidențială, o zonă industrială, o zonă energetică, o zonă agricolă. Dar noi deasemenea, suntem fiinţe cu aspiraţii, prin cultură, natură, recreere şi educaţie. Aşa că trebuie să includem un minunat parc în aer liber un centru cultural/artistic şi pentru socializare centre de educaţie şi laboratoare de cercetare. Şi, din moment ce lucrăm cu un cerc pare să fie raţional să amplasăm aceste facilităţi în Segmente având la origine o suprafaţă de teren conformă fiecărei destinaţii în parte la un loc cu un acces facil. Foarte bine.

Acum, să trecem la lucruri mult mai specifice: Prima oară va trebui să luăm în considerare nucleul - infrastructura sau intestinele organismului urban. Acestea ar fi distribuţia apei, bunurilor, evacuarea deşeurilor, reţeaua energetică şi canalizarea. Întocmai cum în zilele noastre avem distribuţia apei şi canalizarea în subteran vom extinde acest concept şi pentru sistemul integrat de reciclare şi colectare a deşeurilor. Nu mai avem nevoie de poştaşi sau gunoieri. Aceste servicii sunt încorporate în arhitectura oraşului. Putem chiar folosi automate de tuburi pneumatice şi alte tehnologii similare. 

Câte ceva despre transport. Este necesar să fie strategic integrat şi proiectat pentru a reduce sau chiar înlătura nevoia de automobile independente, ineficiente. Tramvaie electrice, benzi transportoare scări rulante şi trenuri maglev care te pot duce practic oriunde în oraş, chiar şi pe verticală precum şi între oraşe diferite. Şi, bineînţeles, în eventualitatea că este necesar un automobil, acesta este complet automatizat, pentru siguranţă şi integritate. De fapt, această tehnologie de automatizare operează încă de acum. În accidentele de automobil îşi pierd viaţa în jur de 1,2 milioane de oameni anual; alte 50 de milioane sunt grav răniţi. Este absurd şi nu trebuie să se mai întâmple. Maşinile fără şofer laolaltă cu proiectarea inteligentă a oraşelor pot aproape elimina aceste accidente.

Agricultura. Astăzi, din nefericire, utilizând tehnologii industriale ieftine, utilizând pesticide, fertilizatori în exces şi alte metode am reuşit să distrugem cu succes majoritatea terenului arabil pe această planetă ca să nu menţionăm că ne otrăvim intens organismele proprii. De fapt, toxinele chimice industriale şi agricole sunt prezente în aproape oricare fiinţă umană testată, incluzând sugarii. Din fericire, există o alternativă viabilă - culturile în sere hidroponice şi aeroponice care de asemenea reduc necesarul de nutrienţi şi apă cu până la 75% din ceea ce utilizăm acum. Hrana poate fi acum obţinută la scară industrial în sere ermetice verticale. Ar fi o nimica toată înlocuirea producţiei a 50 de acri de teren arabil practic eliminând nevoia de a utiliza pesticidele şi hidrocarburile în general. Acesta este viitorul industriei alimentare. Eficient, curat şi abundent. Aşadar, un sistem aşa de avansat ar fi, cel puţin partial ceea ce este nevoie pentru a reduce dimensiunea centurii agricole şi ar produce tot ce este nevoie pentru întreaga populaţie a oraşului fără a fi nevoie să se importe nimic din altă parte economisind timp, materiale şi energie.

Dacă tot a venit vorba de energie - Centura Energetică va trebui să lucreze într-o abordare sistemică care să extragă energia din medii regenerabile şi abundente cum ar fi eoliană, solară, geotermală şi prin temperatura diferenţială şi dacă prin zonă sunt posibilităţi hidro - energia valurilor sau mareică. Pentru a evita intermitenţele şi a asigura un surplus energetic aceste metode vor fi îmbinate într-un sistem integrat completându-se reciproc la nevoie concomitent cu stocarea energiei în surplus în uriaşe baterii în subsol în aşa fel încât nimic să nu se piardă. Şi nu doar oraşul în sine îşi va produce energia, ci clădirile îşi vor produce independent energia necesară şi vor genera electricitate prin intermediul vopselei fotoelectrice, a traductoarelor de presiune, a efectului termoelectric, şi a altor tehnologii curente dar utilizate insuficient momentan. Dar, fireşte, aceasta ne conduce către întrebarea: Cum va fi posibilă crearea în primul rând a acestor tehnologii şi bunuri?

Asta ne trimite către Producţie: Centura Industrială, dincolo de a conţine spitale şi altele asemenea ar trebui să fie un conglomerat de fabrici. Integrate pretutindeni, ar putea, fireşte, să obţină materiile prime pe calea sistemului de management global al resurselor, despre care am mai vorbit - cu cererea generată de populaţia oraşului însuşi. Dincolo de producţia de utilaje, trebuie să luăm în discuţie un nou, puternic fenomen care doar ce a apărut în istoria recentă a umanităţii dar este pe cale să schimbe totul.

Se numeşte Robotizare sau Automatizarea Muncii.

Deci, dacă vă uitaţi în jur veţi observa că aproape tot ceea ce folosim astăzi este automatizat. Încălţămintea, hainele, consumabilele, automobilul şi multe altele...sunt fabricate de maşini într-un mod robotizat. Putem oare spune că societatea noastră nu a fost influenţată de acest extraordinar avans tehnologic? Bineînţeles că nu! Aceste sisteme vor trasa noile structuri şi noile nevoi vor face ca multe din nevoile actuale să fie depăşite. Deci, va trebui să dezvoltăm şi să utilizăm tehnologia într-un mod  exponenţial. Aşadar, în mod sigur automatizarea va continua. Nu putem opri tehnologiile care au sens.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale)

Automatizarea muncii prin tehnologie este doar începutul transformărilor sociale majore din istoria umanităţii. De la revoluţia agricolă şi inventarea plugului şi până la revoluţia industrială şi inventarea motorului cu aburi mergând până la era informaţională pe care o traversăm acum ceea ce este esenţial este avansul electronicii şi computerelor, şi graţie avansului metodelor de producţie actuale robotizarea evoluează de la sine. Depășirea metodei tradiţionale de asamblare a subansamblelor într-o configuraţie - duce către o metodă avansată de creare a unui produs printr-un singur proces.

Patologia Socială - Piaţa, Profitul şi Consumul

Aşadar se pune întrebarea de unde au început toate acestea? Ceea ce avem astăzi... o lume într-o stare de colaps cumulativ.

Piaţa

Să începem cu John Locke. Care introduce proprietatea. şi are trei condiţii pentru dreptul privat şi proprietate. Iar cele trei condiţii sunt: Trebuie să rămână destul şi pentru alţii şi nu trebuie să laşi nimic să se degradeze şi mai ales trebuie să adaugi forţa ta de muncă în tot. Pare just - dacă munceşti cot la cot cu alţii ai dreptul asupra produsului şi atât timp cât există destule rezerve şi pentru alţii iar acestea nu se strică şi nu faci risipă de nimic, atunci e bine. Şi îşi petrece o lungă perioadă de timp în tratatul său celebru de guvernare care va fi de atunci textul canonic pentru înţelegerea economică, politică şi juridical şi este încă textul clasic după care se studiază. Ei bine, după ce dă condiţiile şi aproape că te gândeşti la un moment dat dacă eşti pentru proprietatea privată sau nu şi a scris foarte plauzibil şi puternic în apărarea proprietăţii private...Ei bine, renunţă la acestea! Pur şi simplu. Într-o singură frază. Spune că "ei bine, atunci când au fost introduşi banii, aceştia au apărut printr-un consimţământ uman, tacit" atunci apare...şi nu spune că toate condiţiile au fost anulate sau şterse - dar asta este ceea ce s-a întâmplat. 


Aşadar acum nu mai avem produse sau proprietate câştigată prin muncă proprie - o, nu - acum banii cumpără munca. Nu mai este important dacă a mai rămas destul şi pentru alţii nici dacă produsele se degradează, pentru că, spune el, banii sunt precum argintul şi aurul, iar aurul nu se poate deteriora şi prin urmare, banii nu pot fi răspunzători pentru risipă...ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani şi argint, discutăm despre efectele lor. Sunt "concluzii false", una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitaţie logică pe care el o reuşeşte aici dar care se potriveşte intereselor deţinătorilor de capital. 


Apoi, Adam Smith merge mai departe şi ceea ce adaugă el la aceasta este religia...Locke începe cu Dumnezeu, care a făcut totul în acest fel, acesta fiind ordinea lui Dumnezeu şi acum ne pomenim cu Smith spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..." ei bine, în realitate el nu spune asta dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu el spune că "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată..." Aceasta nu mai este acum complet "presupusă" - Este Fixată. Şi că există "investitori pecuniari care cumpără forţa de muncă" - Fixată. Nu există nici o limită, în ce priveşte cu cât pot ei cumpăra forţa de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea - toate acestea sunt acum stabilite. Şi astfel trece el mai departe şi marea lui idee din nou este introdusă doar între paranteze - în treacăt...Ştiţi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alţi oameni le cumpără, avem cererea, şi aşa mai departe; cum trebuie să fie, oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? cum pot ele să ajungă la echilibru? şi astfel, una dintre concepţiile fundamentale din economie este modul în care ele ajung la echilibru...şi el spune: "Mâna Invizibilă a Pieţei" este cea care le aduce la echilibru. 


Deci, avem acum că "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape. Numai că El nu a cedat drepturile de proprietate şi nici mijloacele necesare şi nici "drepturile naturale", referitor la ce spunea Locke...acum avem sistemul in sine, drept "Dumnezeu". De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeşte şi trebuie să citeşti întregul „Wealth of Nation” pentru a găsi acest citat. El spune: lipsa mijloacelor de subzistenţă fixează limitele de reproducere a celor săraci iar natura se ocupă de asta în nici un alt mod decât prin eliminarea copiilor lor. Aşadar el a anticipat teoria evoluţionistă în sensul ei cel mai rău...asta a fost cu mult înainte de Darwin. şi prin urmare el îi numeşte „Rasa Muncitorilor”. Aşa că puteţi vedea: era un rasism inerent integrat acolo era o indiferenţă inerentă în privinta uciderii a nenumărați copii şi el gândea: „aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii si cerere pentru bunuri. Aşadar, vedeţi cât de înţelept este „Dumnezeu”? 


Aşa că puteţi vedea cât de virulent este realmente, cât de destructiv, către ce genocid ecologic ne îndreptăm acum, într-un fel, înapoi către o „genă a gândirii” a aceluiaşi Smith. Atunci când reflectăm la baza conceptului aşa-numit a al pieţei libere - a sistemului capitalist aşa cum a fost el iniţiat în viziunea economico-filosofică timpurie de economişti cum ar fi Adam Smith putem vedea că la origine, conceptul „pieţei” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente. Adam Smith niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apare în zona tranzacţiilor financiare sau aşa-numitelor investiţii unde banii în sine sunt pur şi simplu obţinuţi prin tranzacţionarea altor bani într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate. Cu toate acestea, dincolo de intenţiile lui Smith uşa către asemenea denaturări incredibil de anormale a fost lăsată larg deschisă de către una dintre primele sale teorii: Banii sunt trataţi ca Bunuri, în sau prin ei înşişi.

Astăzi, în toate economiile din lume în conformitate cu sistemul social asumat, banii sunt urmăriţi doar de dragul banilor, şi pentru nimic altceva. Ideea de bază, care a fost în mod misterios calificată de Adam Smith prin a sa declaraţie religioasă a „Mâinii Invizibile” este că această preocuparea îngustă, auto interesată a acestui produs de ficţiune va manifesta cumva în mod magic bunăstare umană și socială și progres. Realitatea este că stimulentul monetar, sau ceea ce unii au numit "Ordinea Monetară a Valorii" s-a decuplat acum total de la interesul fundamental al vieţii - care ar putea fi denumit drept "Ordinea Valorii Vieţii". Ceea ce s-a întâmplat este că s-a produs o confuzie completă în doctrina economică între aceste două secvenţe. Ei cred că Ordinea Monetară a Valorii are ca rezultat Ordinea Valorii Vieţii şi de aceea afirmă că, cu cât se vând mai multe produse, dacă PIB-ul creşte şi aşa mai departe...vom avea o bunăstare mai crescută şi am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bază pentru sănătatea socială...Iată aşadar confuzia. Vorbim despre Ordinea Monetară a Valorii ce constă în toate încasările şi veniturile care sunt derivate din vânzarea bunurilor şi confundă asta cu reproducerea vieţii Deci, aveţi implementată încă de la început o completă contopire a banilor cu ordinea valorii vieții. Deci, avem de a face cu un tip de iluzie structurată care devine din ce în ce mai mortală cu cât succesiunea banilor se detaşează de la a mai produce orice. Prin urmare este o incoerenţă a sistemului şi această incoerenţă poate fi fatală pentru sistem.

Bun venit în Automatizare

În societatea de astăzi, rareori auzi pe cineva vorbind de progres, de ţara lor, de societate în termeni de bunăstare fizică, de stare de fericire încredere sau stabilitate socială. Mai degrabă, evaluările ni se prezintă prin abstracţii economice. Avem produsul intern brut (PIB), indicele preţurilor de consum, valoarea de piaţă a mărfurilor, ratele de inflaţie ...şi aşa mai departe. Dar toate acestea ne spun ceva de valoarea reală, despre calitatea vieţii oamenilor? NU. Toate acestea au de a face doar cu secvenţa de bani în sine şi nimic mai mult. Spre exemplu, produsul intern brut al unei ţări este o măsură a valorii bunurilor şi serviciilor vândute. Mărimea acestuia se pretinde a corela standardul vieţii oamenilor dintr-o ţară.
În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009 în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite. Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. şi, bazându-ne pe această logică ar fi şi mai bine pentru economia SUA dacă serviciile de sănătate publică ar creşte...probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari din moment ce ar creea o creştere şi mai mare, mai multe locuri de muncă şi spre lauda economiştilor - o creştere a 
standardelor de viaţă din ţara lor. 


Dar stai... Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine, oameni bolnavi si muribunzi! Exact - cu cât sunt mai mulţi oameni bolnavi în America cu atât e mai bine pentru economie. Şi nu este o exagerare sau o perspectivă cinică. De fapt, dacă ne distanţăm îndeajuns vom realiza că PIB-ul nu numai că nu reflectă sănătatea publică sau socială reală, la orice nivel tangibil ci este în fond mai mult o măsură a ineficienţei industriale şi a degradării sociale, şi cu cât creşte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave în ceea ce priveşte integritatea personală, socială sau de mediu.

Trebuie să creezi probleme pentru a creea profit. şi nu se face nici un profit în paradigma actuală din salvarea vieţii omeneşti, prin menţinerea echilibrului planetar prin justiţie şi pace sau altele asemenea. Pur şi simplu nu iese profit de acolo. Este o vorbă care spune - „emite o lege şi creează o afacere”. De unde se creează o afacere pentru un avocat sau ceva asemănător. 
Aşadar, crima creează afaceri tot aşa cum distrugerile creează afaceri în Haiti. Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare în ţara asta (S.U.A) şi multe din închisorile actuale sunt deţinute de corporaţii private: Corrections Corporation of America, Wackenhut, care tranzacţionează acţiuni pe Wall Street acţiuni care depind de câţi oameni sunt în închisori. Asta este o boală. Dar reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.

Consumul

Aşadar, ce anume menține această paradigmă economică? Ce anume menţine în funcţiune sistemul nostru economic? Consumul. Sau mai precis - Consumul Ciclic. Când pătrundem către temelia economiei de piaţă clasice rămânem cu un model în care schimbul monetar pur şi simplu nu poate fi lăsat să se oprească sau nici măcar să se încetinească dacă vrem ca societatea aşa cum o ştim noi să rămână operaţională. 


Sunt trei mari actori principali pe scena economică: angajatul, angajatorul şi consumatorul. Angajatul își vinde munca către angajator pentru bani. Angajatorul vinde produsele şi serviciile sale consumatorului pentru venituri iar consumatorul, fireşte, este un alt rol al angajatorului și al angajatului ce cheltuiește la loc în sistem pentru a permite ciclului de consum să continue. 


Cu alte cuvinte, sistemul pieţei globale este bazat pe presupunerea că întotdeauna va fi suficientă cerere pentru produse în societate, pentru a mişca suficienţi bani, la o rată care poate menţine continuu procesul de consum. Şi cu cât este mai rapidă rata de consum cu atât este mai mare aşa numită creştere economică şi aşa  funcţionează maşinăria...Dar staţi un pic - credeam că o economie are rolul de a, nu ştiu...De a "Economisi"? Nu ar trebuii ca exact termenul acesta să aibă de a face cu conservarea şi eficienţa şi cu reducerea de risipă? 


Deci cum reuşeşte sistemul nostru actual, care are nevoie de consum care cu cât e mai mare, cu atât este mai bine, să conserve eficient, să "economisească"? Ei bine... nu reuşeşte. Intenţia sistemului de piaţă este de fapt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie o economie reală - care este eficientă şi orientează conservator materialele pentru producţie şi distribuţie către bunurile necesare traiului. Trăim pe o planetă finită, cu resurse finite unde, de exemplu, petrolului pe care îl utilizăm i-au trebuit milioane de ani să se formeze...unde mineralelor utilizate le-au trebuit miliarde de ani să se formeze. 


Aşadar, având un sistem care promovează în mod deliberat accelerarea consumului pentru binele aşa numitei "creşteri economice" este pur și simplu o nebunie distructivă pură. Absenţa risipei, asta înseamnă eficienţa. Absenţa risipei? Acest sistem este mai risipitor decât toate celelalte sisteme existente din istoria planetei. Fiecare nivel de organizare şi sistem de viaţă este într-o stare de criză şi pericol şi prăbuşire sau colaps. Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani nu vă va spune altceva: decât că fiecare sistem vital este în declin la fel ca şi programele sociale...la fel ca şi accesul nostru la apă. Încercaţi să numiţi orice resursă a vieţii care nu este ameninţată sau pusă în pericol...Nu puteţi. Chiar nu există niciuna şi asta este foarte foarte îngrijorător. Însă nici măcar nu am găsit mecanismul cauzal. Nici măcar nu vrem să ne confruntăm cu acesta. Vrem doar să mergem mai departe. Ştiţi că nebunia apare atunci când continui să faci la nesfârşit aceleaşi lucruri chiar dacă e clar că nu va merge. Aşadar avem de-a face nu cu un sistem economic ci mai degrabă aş spune, cu un sistem anti economic. 

(John McMurtry, profesor emerit)

Natura Umana - Dependenta, Copilaria si Mediul [Partea a doua]

Iată un bun exemplu al modului în care genele nu sunt "cauza tuturor relelor". Un procedeu tehnic imaginar prin care puteţi extrage o anumită genă dintr-un şoarece iar acel şoarece şi descendenţii săi nu vor mai avea acea genă. Aţi "suprimat" acea genă. Prin urmare, există o genă care codifică pentru o proteină ceva ce are cumva de a face cu învăţarea şi memoria şi prin această demonstraţie imaginară - aţi "suprimat" acea genă şi aveţi acum un şoarece care nu mai învaţă la fel de bine. Ah! Un fundament genetic pentru inteligenţă!" Ceea ce a fost mult mai puţin remarcat în acest studiu de referinţă ce a fost popularizat prin mass-media în stânga şi în dreapta a fost faptul că acei şoareci alteraţi genetic, luaţi şi crescuţi într-un mediu stimulativ mult mai bogat decât şoarecii voştri normali dintr-o cuşcă de laborator, şi-au depăşit complet handicapul. Prin urmare, atunci când se spune dintr-un punct de vedere modern că "acest comportament este determinat genetic" în măsura în care acest mod de exprimare poate fi valabil, ceea ce spuneţi este că: există o contribuţie genetică la modul în care acest organism răspunde la mediu; genele pot influenţa gradul de pregătire cu care un organism va trata o anumită provocare a mediului. Ştiţi, nu aceasta este versiunea pe care majoritatea oamenilor o au în minte iar dacă mergem înainte cu vechea versiune a "moştenirii ereditare" şi nu ajungem chiar atât de departe de istoria eugeniei şi altele asemănătoare. Este o concepţie greşită, larg răspândită şi este una potenţial destul de periculoasă. Un motiv privind explicaţia biologică pentru violenţă...şi un motiv că această ipoteză este potenţial periculoasă, nu e numai falsă dar poate face şi rău...este că ai putea spune foarte uşor: "ei bine, nu mai putem face nimic" pentru a schimba predispoziţia oamenilor de a deveni violenţi; tot ce putem face este să-i pedepsim, să-i închidem sau să-i executăm, în schimb nu ne preocupăm cu schimbarea mediului social sau de premizele sociale care pot face ca oamenii să devină violenţi pentru că acest lucru "este irelevant". Argumentul genetic ne acordă luxul ignorării factorilor istorici şi sociali, din trecut şi viitor şi, în cuvintele lui Louis Menand care a scris în New Yorker Cu mare abilitate, a spus: "totul se află în gene... o explicaţie pentru cum stau lucrurile, care nu pune în pericol felul în care sunt. De ce s-ar simţi cineva nefericit sau ar avea un comportament antisocial când acea persoană trăieşte într-una dintre cele mai libere şi mai prospere naţiuni de pe pământ. Nu poate fi sistemul. „Trebuie să fie o greşeală prin gene pe undeva". Ceea ce e un mod bun de abordare. Aşadar, argumentul genetic este nepăsarea care ne dă dreptul să ignorăm factorii sociali, economici şi politici care de fapt stau la baza multor probleme comportamentale.

Studiu de caz: Dependenţa

Dependenţa este de obicei considerată a fi o problema legată de droguri dar, dacă o privim în linii mari, aş defini dependenţa ca pe orice comportament care este asociat cu lăcomia, cu o uşurare temporară şi cu consecinţe negative pe termen lung, împreună cu un control insuficient asupra acesteia, astfel încât acea persoană îşi doreşte să renunţe sau promite să o facă dar nu poate şi când veţi înţelege asta, veţi vedea că există mult mai multe dependenţe decât pur şi simplu cele legate de droguri. Există dependenţa de muncă; dependenţa de cumpărături; de internet, de jocuri video...Există dependenţa de putere. Oamenii care au puterea, dar vor mai mult şi mai mult; nimic nu le este de ajuns vreodată. Achiziţiile. Corporaţiile care TREBUIE să acumuleze din ce în ce mai mult. Dependenţa de petrol sau cel puţin de bogăţia şi de produsele care ne sunt accesibile datorită petrolului. Uitaţi-vă la consecinţele negative asupra mediului. Noi distrugem însuşi pământul pe care locuim, de dragul acestei dependenţe. Acum, aceste dependenţe sunt mult mai devastatoare în consecinţele sociale pe care le au, decât obiceiul de a consuma cocaină sau heroină al pacienţilor mei din cartierul de Est. Totuşi, sunt răsplătiţi şi consideraţi persoane respectabile. Directorul companiei de tutun care obţine un profit mai mare va primi o recompensă pe măsură. El nu va suporta nici o consecinţă negativă legală sau de altă natură. De fapt el este un respectat membru în staff-ul de conducere al mai multor corporaţii. Dar bolile asociate fumatului omoară 5 milioane şi jumătate de oameni în lume în fiecare an. În Statele Unite fumatul ucide 400 000 de oameni pe an; şi aceşti oameni sunt dependenţi de ce? De profit. La un asemenea grad de dependenţă au ajuns încât sunt în faza de negare referitor la impactul activităţii lor, negare care este tipică persoanelor dependente. Iar aceasta este una respectabilă. Este respectabil să fii dependent de profit, indiferent de cost. Deci ceea ce este acceptabil şi ce este respectabil este un fenomen arbitrar extrem în societatea noastră şi se pare că cu cât răul este mai mare cu atît mai respectabilă este dependenţa.

Mitul

Există un mit general, că drogurile în sine produc dependenţa. De fapt, războiul privind drogurile se întemeiază pe ideea că dacă interzici sursa drogurilor poţi astfel trata dependenţa. Acum, dacă înţelegem dependenţa într-un sens mai larg vedem că nimic în sine nu dă dependenţă. Nici o substanţă, nici un drog nu este de la sine creator de dependenţă şi nici un comportament nu este de la sine creator de dependenţă. Multe persoane pot merge la cumpărături fără să devină dependente de asta. Nu oricine devine dependent de mâncare, Nu toţi cei care beau un pahar de vin devin alcoolici. Deci problema principală este ce anume face oamenii predispuşi, deoarece este o combinaţie între un individ predispus şi substanţa potenţial creatoare de dependenţă sau comportamentul care face să înflorească din plin dependenţa. Pe scurt, nu drogul crează dependenţa, ci predispoziţia individului de a deveni dependent de o substanţă sau de un comportament.

Mediul

Dacă vrem să înţelegem ce anume îi face pe unii predispuşi trebuie să ne uităm la experienţa de viaţă. Vechea idee, care chiar dacă e veche este încă susţinută în linii mari, cum că dependenţa este cauzată genetic este pur si simplu nesusţinută ştiinţific. Cauza de fapt este că anumite experienţe de viaţă fac oamenii să devină predispuşi. Experienţele vieţii nu formează doar personalitatea şi nevoile psihologice ale persoanei, ci şi gândirea în anumite moduri. Iar acest proces începe în uter.

Prenatalitatea

S-a arătat, de exemplu că dacă mamele sunt supuse unor factori de stres în timpul sarcinii copiii lor au mai multe şanse să dezvolte trăsături care să-i predispună la vicii şi asta pentru că dezvoltarea este modelată de către mediul social şi psihologic în care se formează. Aşadar, biologia umană este foarte mult influenţată şi programată de către experienţele de viaţă care încep încă din uter. Mediul tău înconjurător nu începe de la naştere. Mediul începe de îndată ce ai un nucleu, de îndată ce eşti un fetus, eşti supus oricărei influenţe informaţionale care vine prin intermediul sistemului circulator al mamei, al hormonilor, al nivelului de nutrienţi...Un exemplu de referinţă a acestui fapt - este ceea ce s-a numit Iarna Foametei Olandeze. În 1944, naziştii ocupaseră Olanda şi pentru varii motive au decis să ia toată hrana disponibilă şi să o trimită în Germania; timp de trei luni toată lumea era înfometată iar zeci de mii de oameni au murit de foame. Ceea ce este cunoscut ca efectul Iernii Foametei Olandeze se manifestă aşa: dacă erai un fetus în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, în timpul foametei, corpul tău a ”învăţat” ceva unic în acel timp. După cum s-a dovedit, în al doilea şi al treilea trimestru corpul tău încearcă să înveţe ceva despre mediul înconjurător cum ar fi: Cât de amenintător este mediul de afară? Cât de abundent este? Cât de mulţi nutrienţi voi primi prin internediul sistemului circulator al mamei? Fiind un fetus care a suferit de foame în această perioadă, corpul tău va fi programat ca întotdeauna să fie foarte, foarte zgârcit cu zahărul şi grăsimile şi ceea ce va face va fi să înmagazineze fiecare picătură din acestea. Fiind un fetus care a suferit de Iarna Foametei Olandeze, după o jumătate de secol mai târziu când totul se găsea din abundență, aveai o mare probabilitate de a suferi de o presiune arterială mare, obezitate sau sindrom metabolic. Acesta este unul din modurile în care mediul intervine într-un mod foarte neaşteptat. Poţi stresa animalele în laborator când sunt gestante şi progeniturile lor vor fi mult mai predispuse să consume cocaină şi alcool când vor deveni adulţi. Puteţi stresa mamele, de exemplu într-un studiu britanic femeile care au fost agresate în timpul sarcinii vor avea nivele mai ridicate de cortizol, hormonul stresului, în placenta lor la naştere, iar copiii lor vor fi mult mai susceptibili la situaţii ce îi predispun la dependenţe, la vârste cuprinse între 7 şi 8 ani. Astfel, stresul pregăteşte încă din uter arma pentru tot felul de probleme de sănătate mintală. Un studiu israelian efectuat pe copii născuţi de mame care erau gravide înainte de declanşarea războiului din 1967...Acele femei erau desigur extrem de stresate şi urmaşii lor au o incidenţă mai ridicată a schizofreniei decât media. Aşadar, există o mulţime de dovezi acum că efectele prenatale au un impact enorm asupra dezvoltării fiinţei umane.

Copilăria [ | ]

Principiul de bază în ce priveşte dezvoltarea fiinţei umane şi în special dezvoltarea creierului uman este acela că aceasta intervine de obicei sub impactul mediului şi de cele mai multe ori după naştere. Acum, dacă ne comparăm cu un cal care poate alerga din prima zi de viaţă vedem că suntem complet nedezvoltaţi. Nu ne putem mobiliza deplin echilibrul coordonării neurologice, forţa musculară, acuitatea vizuală, până la vârsta de un an şi jumătate, doi ani. Aceasta se întâmplă deoarece dezvoltarea creierului la cal se produce în siguranţă în uter în timp ce la fiinţa umană trebuie să se producă după naştere şi are de a face cu o logică evolutivă simplă după care capul creşte mai mare, ceea ce ne transformă în fiinţe umane dezvoltarea lobului frontal fiind de fapt ceea ce defineşte specia umană. În acelaşi timp, mergem în două picioare, astfel încât pelvisul nostru se îngustează pentru a permite acest lucru. Aşadar acum avem un pelvis mai îngust, un cap mai mare bingo: trebuie să ne fii născut prematur. Şi asta înseamnă că dezvoltarea creierului, care la animale se produce în uter, la noi are loc după naştere şi în mare măsură sub impactul mediului. Conceptul Darwinismului neural înseamnă simplu, că circuitele care vor primi un semnal corespunzător de la mediu se vor dezvolta optim, iar cele care nu, ori nu se vor dezvolta optim, ori probabil, deloc. Dacă iei un copil cu o vedere foarte bună la naştere şi îl laşi într-o cameră întunecată vreme de 5 ani va deveni orb pentru tot restul vieţii, deoarce circuitele vederii au nevoie de unde de lumină pentru a se dezvolta iar fără acestea, chiar şi circuitele rudimentare, prezente la naştere se vor atrofia şi vor muri, iar altele noi nu se vor mai dezvolta.

Memoria

Există un mod semnificativ în care experienţele primilor ani de viaţă influenţează comportamentul adultului chiar şi experienţele foarte timpurii de care nu-ţi mai aminteşti. S-a descoperit că există două tipuri de memorie: cea explicită, pe care ţi-o poţi aminti, când poţi să îţi aminteşti faptele, detaliile, episoadele, circumstanţele. Dar structura din creier numită hipotalamus care codează amintirile nici măcar nu începe să se dezvolte pe deplin până la un an şi jumătate şi nu e pe deplin dezvoltată până mult mai târziu. De aceea cu greu, poţi avea amintiri de dinainte de a împlini 18 luni. Dar mai există şi un alt tip de memorie, numită memorie implicită care e de fapt o memorie emoţională în care impactul emoţional şi interpretarea făcută de copil a experienţelor emoţionale, este impregnată în creier în forma unor circuite neuronale gata să reacţioneze, fără nişte amintiri specifice. Aşa că, pentru a vă da un exemplu clar, cei care au fost adoptaţi, trăiesc mereu sentimentul de respingere. Nu-şi pot aminti adopţia. Nu-şi pot aminti separarea de mama naturală pentru că nu e nimic acolo care să-i ajute să-şi amintească. Însă memoria emoţională a separării şi respingerii este adânc întipărită în creierele lor. Aşadar, aceștia sunt mult mai predispuşi decât alţi oameni, să experimenteze un sentiment de respingere şi tulburări emoţionale, atunci când se simt respinşi. Acest sentiment nu este unic pentru cei adoptaţi, dar este foarte pronunţat în cazul lor din cauza memoriei implicite. Persoanele dependente, având în vedere toată literatura de specialitate şi din experienţa mea, cei mai mari dependenţi au fost cu toţii abuzaţi în mod semnificativ în copilărie sau au suferit pierderi emoţionale. Memoria lor emoţională sau implicită este cea a unei lumi nesigure şi neajutorate; protectorii lor în care nu puteau avea încredere şi relaţiile interumane care nu erau destul de sigure ca să lase loc vulnerabilităţii și să dea naștere unor răspunsuri, tind să-i ţină departe de relaţii intime adevărate; încep să nu mai aibă încredere în cei care îi îngrijesc, doctori şi alţi oameni care încearcă să-i ajute şi în general văd lumea ca pe un loc nesigur...iar acest lucru este strict o funcţie a memoriei implicite care uneori are ca şi cauză incidente pe care nici măcar nu şi le mai amintesc.

Atingerea

Copiii născuţi prematur sau care au stat în incubatoare şi în tot felul de dispozitive şi maşinării, vreme de săptămâni sau luni, este cunoscut faptul, că dacă aceşti copii sunt atinşi şi mângâiaţi pe spate pentru doar 10 minute pe zi, acest lucru ajută la dezvoltarea creierului. Aşadar, atingerea umană este esenţială pentru dezvoltare şi, de fapt, copiii care nu au fost niciodată ţinuţi în braţe, mor. Atât de fundamentală este atingerea pentru fiinţa umană. În societatea noastră există o regretabilă tendinţă de a spune părinţilor să nu-şi ia în braţe copiii, nici să-i ţină pe cei care plâng, de frică să nu-i răsfeţe sau pentru a-i încuraja să doarmă noaptea nu-i ţii în braţe...ceea ce este opusul a ceea ce are nevoie copilul iar aceştia adorm la loc pentru că se lasă păgubaşi iar creieraşul lor încetează să mai lupte, ca un mod de a se apăra împotriva vulnerabilităţii de a fi abandonaţi de către părinţi însă memoria lor implicită va fi cea a unei lumi care nu dă 2 bani pe ei.

Copilăria [ || ]

Multe dintre aceste diferenţe sunt structurate foarte devreme în viaţă. Într-un fel, experienţa adversităţii părinţilor, a cât de dură sau uşoară este viaţa este transmisă copiilor fie prin depresia maternală sau a faptului că părinţii sunt nervoşi cu copiii lor, din cauză c-au avut o zi proastă sau pentru că la sfârşitul zilei sunt prea obosiţi...iar efectele sunt foarte puternice asupra dezvoltării ulterioare a copiilor, lucru despre care ştim acum mai multe însă această sensibilitate timpurie nu este doar o greşeală evolutivă. Există la multe specii diferite. Chiar şi în cazul răsadurilor există un proces de adaptare timpuriu la tipul de mediu în care cresc, dar pentru oameni, adaptarea stă în calitatea relaţiilor sociale, şi astfel, de timpuriu în viaţă cât de protejat eşti, câte conflicte, câtă atenţie primeşti sunt semne ale tipului de univers în care vei putea creşte. Dacă vei creşte într-o lume în care trebuie să te lupţi pentru a obţine orice; să-ţi aperi spatele, să te aperi, să nu ai încredere în nimeni...sau creşti într-o societate în care depinzi de reciprocitate, mutualitate, cooperare, în care empatia este importantă în care securitatea depinde de bunele relații cu alții...iar pentru asta este necesară o dezvoltare cognitivă şi emoţională, foarte diferită şi despre asta este vorba în cazul sensibilităţii timpurii iar a creşte un copil este aproape inconştient, un sistem de a transmite această experienţă copiilor...a tipului de lume în care există.

D.W. Winnicott, marele psihiatru britanic în psihiatrie juvenilă, spunea că în mod fundamental, două lucruri pot merge prost în copilărie. Unul este când se întâmplă ceva ce nu trebuia să se întâmple iar celălalt este când nu se întâmplă ceva ce trebuia să se întâmple. În prima categorie, sunt experienţele dramatice, abusive şi de abandon, la care au fost supuşi pacienţii din ghetoul Eastside şi alţii. Acestea sunt din cauza lucrurilor care nu trebuiau să se întâmple dar s-au întâmplat. Dar apoi mai e vorba şi de atitudinea degajată şi atenţia părintelui, de care are nevoie orice copil dar pe care foarte adesea nu o primeşte. Ei nu sunt abuzaţi. Ei nu sunt neglijaţi şi nu sunt traumatizaţi dar ceea ce ar trebui să se întâmple, prezenţa emoţională a părinţilor care îl cresc nu le este disponibilă din cauza stresului provocat de societate şi de mediul parental. Psihologul Allan Schore numeşte asta „Abandonul Proximal” în care părintele este prezent fizic dar emoţional lipseşte cu desăvârşire.

"Mi-am petrecut...aproape 40 de ani din viaţă lucrând cu cei mai violenţi oameni pe care-i poate produce societatea noastră: criminali, violatori şi aşa mai departe. În încercarea de a înţelege cauzele acestor violenţe, am descoperit că cei mai violenţi dintre criminalii din închisorile noastre au fost ei înşişi victime ale unui grad de abuz în copilărie care a fost departe de ceea ce mi-aş putea imagina referitor la termenul de abuz asupra copiilor. Habar n-am avut de profunzimea depravării la care sunt supuşi adesea copiii în societatea noastră. Cei mai violenţi oameni pe care i-am văzut eu erau ei înşişi supravieţuitori ale încercărilor de a-i ucide ai propriilor lor părinţi sau al altor oameni din mediul lor social sau erau  supravieţuitorii unor rude care au fost ucise de către alţi oameni. "

(James Gilligan - Directorul Centrului pentru studiul violentei)

Buddha argumenta că orice lucru depinde de toate celelalte. El spune: "unul conţine mulţimea şi mulţimea conţine unul". De aceea nu puteţi înţelege ceva care este izolat de mediul său. Evident, frunza conţine soarele, cerul şi pământul. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat, desigur tot timpul şi în special când vine vorba de evoluţia umană. Termenul ştiinţific modern pentru aceasta este natura "bio-psiho-socială" a dezvoltării umane care spune că biologia fiinţelor umane depinde într-o foarte mare măsură de interacţiunea lor cu mediul social şi psihologic. Concret, psihiatrul şi cercetătorul Daniel Siegel de la Universitatea din California, Los Angeles, UCLA, a inventat expresia "Neurobiologie Interpersonală" care vrea să spună că modul în care sistemul nostru funcţionează depinde foarte mult de relaţiile noastre interumane. În primul rând de părinţii care ne-au purtat de grijă, în al doilea rând de alte personalităţi de care ne-am ataşat de-a lungul vieţii noastre şi în al treilea rând, de întreaga noastră cultură. Astfel că nu puteţi separa funcţionarea neurologică a fiinţei umane de mediul în care el sau ea a crescut şi în care continuă să existe iar acest lucru este adevărat de-a lungul întregului ciclu de viaţă. Este adevărat îndeosebi când sunteţi dependenţi şi lipsiţi de putere, atunci când creierul vostru se dezvoltă, dar este adevărat şi la maturitate şi chiar la sfârşitul vieţii.

Cultura

Fiinţele umane au trăit în aproape orice tip de societate. De la cele mai egalitare... societăţi de vânători şi culegători ce par să fi fost extrem de egalitare de exemplu, bazate pe împărţirea hranei, schimbul de daruri...Grupuri mici de oameni trăind preponderent din căutarea hranei dar şi puţin din vânat preponderent printre oameni pe care cel puţin i-aţi cunoscut o viaţă întreagă dacă nu eraţi înconjuraţi de rude de gradul trei sau mai apropiate, într-o lume în care exista o foarte mare fluiditate între diferitele grupuri; într-o lume în care nu existau multe lucruri, în termeni de cultură materială...acesta este modul în care oamenii au petrecut cea mai mare parte a istoriei lor hominide. Nu e surprinzător că asta contribuie la o lume total diferită. Unul dintre lucrurile obţinute ca rezultat este că e mult mai puţină violenţă. Violenţa grupurilor organizate nu este ceva ce a apărut în acea perioadă în istoria umanităţii, iar aceasta este destul de clar, Aşadar unde am greşit? Violenţa nu este universală. Nu este ceva distribuit simetric la rasa umană. Există o imensă variaţie în cuantumul violenţei din diferite societăţi. Sunt câteva societăţi care nu au, aproape nici un fel de violenţă. Altele se distrug singure. Unele dintre grupările religioase anabaptiste, care sunt complet pacifiste cum ar fi Amish, Menoniţii, Hutterienii...în rândul unora dintre aceste grupări, Hutterienii nu există cazuri înregistrate de omucidere. În timpul marilor noastre războaie, cum ar fi al 2-lea Război Mondial în care oamenii au fost recrutaţi ei au refuzat să intre în armată. Mai degrabă ar fi făcut închisoare decât să se înroleze. În chibuţurile israeliene nivelul violenţei este atât de scăzut încât tribunalurile de acolo vor trimite adesea oameni violenţi, care au comis crime să trăiască în chibuţuri pentru a învăţa cum este fără violenţă...deoarece aşa trăiesc cei de acolo. Aşa că suntem amplu modelaţi de către societate. Societăţile, în sensul larg, incluzând influenţele noastre teologice, metafizice, lingvistice, etc. societăţile ajută la formarea a ceea ce credem despre viață dacă în principiu viața este despre păcat, sau despre frumuseţe, dacă în viaţa de apoi vom plăti pentru cum am trăit aici sau dacă este irelevant. Într-o manieră largă, multe societăţi mari ar putea fi denumite ca individualiste sau colective şi găseşti oameni foarte diferiţi şi diferite feluri de a gândi şi, bănuiesc, un creier diferit dezvoltat odată cu acestea. Noi în America suntem în una dintre cele mai individualiste societăţi şi capitalismul fiind un sistem care îţi permite să mergi mai sus şi mai sus pe o piramidă de potenţial şi problema este că această urcare vine cu plase de siguranţă din ce în ce mai puţine. Prin definiţie cu cât o societate este mai stratificată cu atât mai puţine persoane ai ca tovarăş, sunt din ce în ce mai puţine persoane cu care ai relaţii simetrice, reciproce şi în loc de asta tot ce ai sunt puncte diferite şi ierarhii infinite...şi o lume în care ai puţini parteneri reciproci este o lume cu mult mai puţin altruism.

Natura Umană

Aşa că, aceasta ne aduce pe noi într-un moment imposibil, care înseamnă să încercăm să dăm un sens în ştiinţa de perspectivă...la ce este natura naturii umane. Ştii, la un anumit nivel că natura naturii noastre este să nu fim extrem de constrânşi de natura noastră. Noi avem mult mai multe variabile sociale decât orice altă specie. Mai multe sisteme de gândire, de stiluri, de structuri familiale de moduri de a creşte copii. Capacitatea pentru varietate pe care o avem este extraordinară. Într-o societate care este bazată pe competiţie şi chiar, foarte des, pe exploatarea nemiloasă a unei fiinţe umane de către alta, speculaţia de pe urma problemelor altor oameni şi foarte des crearea unor probleme cu scopul de a profita, ideologia guvernatoare va justifica foarte des acest comportament apelând la așa zisa "natură umană". Deci mitul în societatea noastră este faptul că oamenii sunt competitivi prin natură şi că sunt individualişti şi că sunt egoişti. Realitatea este de fapt invers. Noi avem anumite nevoie umane. Singurul mod în care poţi vorbi despre natura umană în mod concret este prin recunoaşterea faptului că există anumite nevoi umane. Avem o nevoie naturală de companie şi contacte apropiate de a fi iubiţi, de a ne asocia, de a fi acceptaţi, de a fi văzuţi, de a fi receptaţi pentru ceea ce suntem. Dacă aceste nevoi sunt întrunite, ne dezvoltăm în oameni cu compasiune şi cooperanţi, cu empatie pentru ceilalţi. Aşadar...opusul, pe care îl putem observa adesea în societatea noastră, este în fapt, o denaturare a naturii umane din cauză că atâtor de puţini oameni li se satisfac aceste nevoi. Deci da, poţi vorbi despre natura umană dar numai în sensul nevoilor sale de bază care sunt instinctiv evocate sau ar trebui să spun, anumitor nevoi umane care duc la anumite trăsături, dacă sunt întrunite şi la altele, dacă nu.

Prin urmare...când recunoaştem faptul că organismul uman care are o mare putere de flexibilitate a adaptării permiţându-ne să supravieţuim în multe condiţii diferite este de asemenea şi rigid programat, pentru anumite cerinţe de mediu sau nevoi umane, atunci ia naştere un imperativ social. Aşa cum corpul nostru are nevoie de nutrienţi fizici, tot aşa şi creierul nostru necesită forme pozitive de stimuli de mediu în toate stadiile de dezvoltare având de asemenea şi nevoia de protecţie faţă de stimulii negativi. Iar dacă lucrurile care ar trebui, nu se întâmplă, sau dacă cele care nu ar trebui se întâmplă...se pare că uşa poate fi deschisă nu numai pentru o mulţime de boli mintale şi fizice ci şi pentru o mulţime de comportamente umane dăunătoare. 

Aşadar, dacă aruncăm o privire în exterior şi ţinem cont de starea lucrurilor actuale trebuie să ne întrebăm: Condiţia pe care ne-am creeat-o în lumea modernă este benefică pentru sănătatea noastră? Se comportă piatra de temelie a sistemului nostru socio-economic, ca o forţă pozitivă pentru dezvoltarea socială şi progresul umanităţii? Sau gravitaţia fundamentală a societăţii noastre se mişcă împotriva esenţei nevoilor evoluţiei necesare pentru a creea şi susţine bunăstarea personală şi socială?

Zeitgeist: Dincolo de Limite

Zeitgeist: "Dincolo de limite", al 4-lea capitol din seria "Zeitgeist", a cărui realizare se anticipează a fi la sfarsitul lui 2012 / inceputul lui 2013, va continua explorarea culturii sale - de data aceasta din perspectiva a ceea ce cuprinde valorile dominante în societatea de astăzi şi ce defineşte meritul lor cu privire la viabilitatea socială.


Această muncă critică va compara normele sociale şi practicile stabilite de societatea contemporană, care a ignorat în mare măsură valorile de referinţă ale realităţii noastre stiintifice, în detrimentul gândirii raţionale,obiective şi progresive, cat şi practicile tradiţionale şi prezumţiile care continuă să domine societatea noastra de astăzi.


Accentul va fi pus pe sistemul de valori cultural dominant, credinţe şi instituţii, cu provocarea propusa: sunt valori si convingeri durabile? Aceste credinte si modele de comportament de care suntem profund conditionati servesc scopului societatii noastre? Sau aceste credinţe reţin şi corup specia umana într-o măsură care ar putea duce la dispariţia noastra?


Zeitgeist: "Dincolo de Limite", după cum sugerează şi titlul, se va muta dincolo de inhibiţie si tabu în forma sociala . Acesta nu va avea altceva sacru decât interesul de a considera alinierea dinamica cu însăşi natura, în speranţa că valorile şi practicile noastre pot fi adaptate la ceea ce de fapt "functioneaza", explorand bagajul evolutiv care perpetueaza tiparele în curs de desfăşurare de război, dezechilibru, diviziune,lăcomie, abuz şi alte caracteristici ale societăţii moderne, care astăzi sunt de multe ori acceptate ca un fel de "natura" pentru condiţia umană.


Ca şi în filmele documentare anterioare, această producţie va continua independent ca
Model gratuit de distribuţie pentru expunerea maximă. Torente DVD publice ; 
Postare online gratuita; Proiecţii publice; Permisiunile pentru copierea de DVD-uri sunt realizate de Seria de Filme Zeitgeist.

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

Despre oameni - trailer Zeitgeist Moving Forward neoficial

Societatea noastră ne învaţă că diferenţele fizice între indivizi sunt cele care contează. Aşa că priveşti fiecare individ şi, imediat, îl califici ca fiind mai isteţ, mai prost, mai bătrân, mai tânăr,mai bogat, mai sărac......şi, trasând aceste distincţii...îi plasăm în categorii şi îi tratăm într-un anumit fel. Şi ajungem până acolo încât îi vedem pe ceilalţi ca total diferiţi de noi înşine, în felul în care sunt clasificaţi. 


Una dintre cele mai dramatice experienţe este să fii cu o altă persoană şi brusc, să realizezi că este exact ca tine,şi nu diferită,...şi că ceea ce îţi este specific ţie, îi este specific şi ei, că această specificitate este unică,înţelegând, deci, că nu este o alta diferită. Toţi suntem ca unul. 


Nu m-am născut bogat şi nu fac parte dintr-o clasă superioară. M-am născut ca o fiinţă umană. Apoi am învăţat că toate chestiile legate de cine sunt eu, dacă sunt bun sau rău dacă realizez ceva sau nu, toate astea le înveţi pe măsură ce trăieşti.

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

Zeitgeist Moving Forward - Documentarul in limba romana

Jacques Fresco si Proiectul Venus

„Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă.”

Jiddu Krishnamurti

„Intreaga structură monetară si societatea orientată spre materialism, este o societate falsă. 10 sau 15 ani de acum incolo societatea noastră va rămane in istorie ca cea mai decazuta moral.

Avem inteligenta, cunoasterea, tehnologia si capacitatea de a construi o nouă civilizatie.

 Armatele si militarii nu sunt făcute sa protejeze oamenii. Sunt făcute sa protejeze sistemul! Oamenii mereu intreabă: cat costă construirea acestor orase?  Avem resursele pentru a face acest lucru? Aceasta este intrebarea, nu cat costă. Aceasta este vechea intrebare din timpul sistemului monetar. O nouă constiintă se dezvoltă care vede Pămantul ca un singur organism, si recunoaste că un organism in război cu sine insusi este condamnat. Ce fel de competitie se duce in corpul tău? Presupun că creierul tău spune "eu sunt cel mai important organ" si ficatul spune "la fel si eu si vreau să trăiesc ca un sistem separat"; vei putrezi intr-o lună daca fiecare organ din corpul tău ar putea functiona doar pentru el.

Nu se poate atinge perfectiunea, este vorba doar de un sistem social care poate functiona mai bine decat oricare altul de pană acum. Nu vorbesc despre societăti utopice unde toata lumea e fericita. Toate sistemele sociale sunt intr-un anumit stadiu de evolutie. Daca visezi la o societate liberă nu poti convinge oamenii sa meargă la razboi. Dacă vrei ca copiii sa fie educati in mod inteligent ei ar spune: trebuie sa existe multe alte feluri de rezolvare a problemelor, altele decat omorand oamenii. Vom ajunge sa facem acest lucru la fel cum automobilul a evoluat de la stadiul sau, la fel cum televiziunea a evoluat de la faza filmului mut alb-negru si trebuie să fim pregatiti sa infruntăm viitorul. Judecata sănătoasa depinde de achizitionarea informatiei si aplicarea acelei informatii pentru bunăstarea tuturor oamenilor si protejarea mediului inconjurator."  

(Jacques Fresco)

"Oamenilor le este teamă de stiintă si tehnologie fiindca astăzi este atat de abuzata in atatea feluri. Astăzi avem tehnologia necesară pentru a produce abundentă in toata lumea, pentru toti oamenii."

         (Roxanne Meadows, asociata lui Jacques Fresco in cadrul Proiectului Venus)

Economia Bazata pe Resurse

Proiectul Venus

Eseul se doreste un raspuns, o analiza la societatea bazata pe resurse promovata de Jacque Fresco in “The Venus Project”.

Societatea Bazata pe Resurse

Faptul esential care defineste aceasta societate este lipsa banilor.

Un astfel de sistem solicita un alt tip de gandire decat o societate bazata pe schimbul monetar. O societate monetara este o societate care are in centru sau de interes Profitul. Acesta este si scop si cauza. In societatea actuala profitul este cel care genereaza si influenteaza comportamentul uman. Efectele negative ale acestui sistem sunt: coruptia inerenta(adica inevitabila), lacomia si abuzurile de orice fel. Abuzurile facute de oameni asupra oamenilor, abuzurile asupra mediului si altele, indeosebi exploatarea omului de catre om.

Unele din opiniile vehiculate pe internet pun in vedere ca o societate bazata pe resurse nu poate fi o societate echilibrata pentru ca oamenii sunt prin natura lor lacomi, corupti, lenesi etc. Insa ceea ce trebuie luat in seama, eliminand confuzia evidentiata pe parcurs, este ca aceste caracteristici ale omului sunt induse de mediul in care traieste. Daca traiesti intr-o economie bazata pe competitie si pe profit, adica cea care este definitorie in momentul actual, rezultatul nu poate fi decat acesta sub aspect uman. Ideea de baza este ca oamenii alearga dupa profit cu orice pret, dupa niste bani, adica niste hartii. La asta se rezuma totul in viata si sistemul actual– alergi o viata dupa niste hartii, ai o viata de hartie, devenind practic o filozofie, un mod de viata, un scop in sine, banul si profitul. Acum, plecand de la aceasta constatare sa luam in considerare ca este foarte probabil ca lucrurile sa nu trebuiasca sa stea asa.

Problema esentiala a unei societati bazate pe resurse este ca ea nu are cum sa rezolve problemele esentiale, adica eliminarea saraciei sau distributia echitabila a bogatiei. Oricine pretinde asta este un demagog.

Revenind la disputa privind o economie bazata pe resurse, aceasta presupune ca datorita automatizarii numai aprox 10% din populatie va fi implicata in productia de bunuri si servicii in principal sub forma supervizarii sistemelor robotizate de fabricatie, acest fapt nu este departe de adevar. Ar fi realizabil astazi, practic si stiintific daca nu ar exista primordialitatea Profitului, puterea Banului.

Luand in considerare ca automatizarea sa extins treptat in productia industriala incepand cu anii ‘70, reducand masiv numarul de muncitori efectivi din fabrici, astfel forta de munca a migrat treptat catre servicii, ajungand ca in tarile considerate avansate sa aiba o proportie de cca 60-65% din populatia angajata. Dar evolutia tehnica se extinde acum si asupra serviciilor (nu detaliez aici modul de extindere, un simplu exemplu consta in extinderea comertului on-line si mai sunt multe altele). Unde se mai pot duce acesti oameni eliberati din servicii?

Pana la urma trebuie recunoscut faptul ca economia bazata pe profit si-a atins pragul superior si trebuie sa avem maturitatea si curajul de a o inlocui cu altceva.

Una din propunerile studiate a fost sistemul GLI-Guaranteed Livable Income, Venitul de Trai Garantat. Acesta presupune ca fiecarui cetatean al unei tari sa i se aloce o anume suma de bani lunar in mod absolut gratuit, suma care sa-i asigure un nivel minim de trai. Suficienti bani pentru hrana si suficienti bani pentru o casa. Cei care doresc o casa mai buna sau bani pentru alte nevoi se vor supune angajarii completandu-si nevoia de bani. Acest sistem pare uman, pare ca rezolva situatia insa doar pare, el nu face altceva decat sa extinda societatea bazata pe profit pana la un alt prag si in acelasi timp va creea o serie de probleme greu de echilibrat; de exemplu va genera o inflatie foarte greu de controlat si va produce o anumita mutatie in forta de munca. In cele din urma tot la o societate bazata pe resurse se va ajunge.

De ce?

Pentru ca sub presiunea tehnologica si a somajului tehnologic inerent pe care il va genera, crearea unei societati bazata pe resurse este inevitabila.(se exclud de aici unele “rezolvari” aberante de genul crearea de razboaie in vederea reducerii oamenilor pana la un anumit numar care sa sustina si sa perpetueze societatea bazata pe profit). Aceasta din urma ar fi una din cele mai inumane solutii.

Se pune problema echilibrarii unei astfel de societati. In explicatia generala de functionare a acestui tip de societate, pentru a avea acces la bunurile si serviciile pe care le doresti trebuie doar sa le ceri. Dar aceasta nu inseamna o dezechilibrare inerenta a societatii? Toti vom cere tot ce ne trece prin cap iar sistemul de productie va fi dat peste cap oricat de informatizat ar fi, as cere 10 televizoare cu plasma, 3 in fiecare camera, as cere 4 vile 2 la mare, 2 la munte, s.a.m.d. …intelegeti ideea.

Ei bine… NU!

Avand in vedere ca o estfel de societate este guvernata de un sistem informational, sistemul poate fi echilibrat. Un set minimal de legi poate fi stabilit, un fel de “cod de conduita” al acestei societati. El ar avea la baza organizarea stiintifica, limbajul de comunicare ar fi unul stiintific. Evaluarea ar fi facuta strict stiintific, pentru a se evita interpretarea diferita. A nu se face confuzia cu “economia planificata” de tip comunist pentru ca nu este cazul, asupra acestui aspect voi reveni mai jos.

Datorita faptului ca bunurile nu mai sunt detinute sub forma de proprietate de nici o persoana ci vor fi date in utilizare catre persoane, modul de abordare trebuie sa fie diferit. Astfel o persoana poate avea in utilizare o singura casa la un moment dat, o singura masina, etc. Daca doreste o alta casa sau o alta masina le va elibera pe celelalte spre a fi transferate catre altii.

Este necesar un astfel de “cod de conduita” macar in faza de transfer catre societatea bazata pe resurse. Fiecare persoana va avea o fisa computerizata publica in care vor fi evidentiate bunurile pe care le are in utilizare la un moment dat astfel incat evaluarea necesarului real sa se atinga intr-o maniera stiintifica.

Pot fi sugerate si alte evaluari stiintifice, de exemplu necesarul de alimente poate fi exprimat in consumul de calorii per om per zi. Astfel un om are nevoie, din calculul stiintific, de cca 3000 de calorii pe zi, deci o persoana are dreptul sa solicite produse alimentare cu o valoare energetica de maxim 3000 de calorii zilnic, poate sa comande orice doreste dar in aceasta limita zilnica.

Exemplul de mai sus este dat pentru a vizualiza mai bine modul de gandire a lucrurilor intr-o astfel de societate; in realitate probabil se va atinge o asemenea eficienta in productia alimentara incat nici o limita sa nu fie impusa. Asta ar fi de preferat si de dorit.

Ideea de baza o reprezinta desprinderea de modul de gandire “in profit” actual. Modul de gandire al societatii bazate pe resurse este unul al atentei distributii a productiei catre oameni. Pentru comparatie, in societatea de astazi distributia este facuta in functie de cantitatea de bani pe care o ai. Cu alte cuvinte , libertatea ta de actiune este data de cati bani ai. Cu un venit de 500 euro/luna poti face numai anumite lucruri, pe de alta parte daca ai un venit de 50 milioane euro/luna poti face cu totul alte lucruri, poti sa mergi unde doresti, cand doresti, poti sa cumperi ce vrei, poti sa cumperi partide politice, poti sa cumperi televiziuni, ziare, poti sa-ti impui propria doctrina, poti sa subjugi alti oammeni, etc. Iar daca avem in vedere modul cum sunt creati banii (vezi Zeitgeist Addendum pentru detalii) intelegem si mai bine situatia.

Iata diferenta dintre “ei” si “noi”. Cei 500 de euro pe care ii castigi abia i-ti platesc rata la apartamentul luat pe credit pe 30 de ani, muncind asiduu si gandindu-te permanent la ce mai poti face pentru a mai avea putin “profit” pentru a mai merge si in concediu.

Poti sa argumentezi ca cei care castiga sume foarte mari de bani sunt mai “destepti”, mai “harnici”, mai “norocosi”, in fapt nimic nu justifica o astfel de diferenta, o astfel de putere a unora asupra altora, un astfel de control; nimic nu justifica ca cei mai multi sa

traiasca la limita si 5% sa detina totul. Acest argument nu are nici un fel de justificare umana.

Sunt de accord cu cei care spun ca omenii nu sunt egali, ca Dumnezeu i-a facut pe unii mai inalti, pe altii mai mici, pe unii mai inteligenti, pe altii mai putin, etc. Faptul ca nu suntem egali in atribute nu trebuie sa ne faca sa cadem in superficialitate si sa spunem ca de aceea unii au totul si altii nu, din contra chiar. Oamenii trebuie sa fie Egali in Drepturi cu adevarat; trebuie sa poata participa efectiv la conducerea societatii, la luarea deciziilor – sub acest aspect TREBUIE sa fim EGALI.

Democratia intr-o societate bazata pe resurse.

Se mai vehiculeaza pe net opinii ca o astfel de societate este una de tip comunist. Nimic mai fals. O societate comunista are la baza banul si profitul, are la baza o doctrina a controlului de stat politienesc, nu este o societate care tolereaza libera exprimare sub nici o forma, nu acorda liberul acces la bunuri, rezuma totul la stat , statul, partidul si conducatorul este inaintea omului. Comunismul si Capitalismul au aceeasi parinti, aceeiasi “investitori”. “Statul” intr-o parte si “Profitul” in cealalta parte sunt puse inaintea Omului. Amandoua inseamna un singur fapt: PUTERE si CONTROL.

Se observa clar ca societatea bazata pe resurse este orice altceva numai comunista nu; si nici capitalista. Intr-o societate bazata pe resurse, libertatea de exprimare este absoluta , este chiar esentiala, nu are la conducere un sistem partidic ci unul stiintific in mare parte informatizat si complet transparent.

Orice persoana poate supune atentiei si dezbaterii publice idei, concepte, solutii. Orice persoana poate solicita sau propune imbunatatirea oricarui produs sau serviciu de care nu este multumit. Este cu adevarat o societate democratica, o societate deschisa, o societate axata pe rezolvarea problemelor si gasirea solutiilor, o societate de tip “retea”. Asa cum astazi folosim reteaua internet pentru a gasi orice informatie, orice solutie la problemele de soft sau de calculator, maine se pot evalua, transfera , monitoriza intr-o maniera libera si stiintifica orice bun si serviciu.

Societatea bazata pe resurse pune Omul inaintea tuturor, inaintea artificialului “ban” si artificialului “stat”

Religia intr-o societate bazata pe resurse.

A considera o astfel de societate ateica, stiintifica si rece , fara nici un Dumnezeu este o totala eroare. O societate care contribuie in mod solidar, unitar la incadrarea tuturor persoanelor, oferindu-le intr-o maniera egala si reala posibilitatea de exprimare de orice fel, care te sustine in gasirea adevaratelor pasiuni, adevaratei creativitati, a surselor de inspiratie si creativitate care te defineste nu este in nici un caz o societate anti-religioasa.

Stiinta si Tehnica nu sunt altceva decat Divinitatea in Actiune. Ele sunt singurele care au contribuit la bunastarea fiecaruia si pot face mult mai mult de atat. Nu politicienii sau politica sunt cei care au contribuit la imbunatatirea vietii fiecaruia in mod real. Nu ei au inventat becul, sau calculatorul, frigiderul, canalele de comunicatie, marile inventii si marile descoperiri stiintifice ale omenirii sau orice altceva.

 Politicienii sunt in fapt complet irelevanti.

Poate ca astazi esti un functionar nevoit sa lucrezi la cine stie cine pe cine stie cat fara nici cea mai mica placere pentru ceea ce faci, iar adevarata ta pasiune este pictura sau muzica, lucruri care nu te prea ajuta in castigarea traiului acum, pentru ca nu-I asa nu sint niste lucruri tocmai aducatoare de “profit”. Si totusi acestea sunt lucrurile reale care te definesc, care te implinesc, care te fac ceea ce cu adevarat esti – si atunci de ce trebuie sa te ascunzi sub masca de functionar, de ce trebuie sa canti pe la vre-un colt de strada pentru ceva “profit”.

Nu poti sa-l gasesti pe Dumnezeu decat daca faci ceea ce cu adevarat i-ti place. Goana permanenta dupa “profit”, tacita sau voita, nu te va ajuta niciodata sa-l gasesti pe Dumnezeu.

 O astfel de societate nu poate decat sa te ajute intr-un mod semnificativ mai relevant decat cea actuala.

Acestea fiind zise trebuie sa mai mentionez ca nu sunt deloc de acord cu cei care presupun ca aspectele pe care o astfel de societate le aduce nu sunt altceva decat un alt drum pavat cu bune intentii catre iad. Ei bine, daca “iadul” este sub forma celor mentionate mai sus , atunci merg acolo bucuros, pentru ca in mod sigur cu “bunele intentii” aduse de societatea actuala atat mediului inconjurator cat si majoritatii oamenilor, nu ajung in “rai”.

O societate Utopica? Oare?

Se spune ca nu exista bani pentru a face autostrazi in Romania. Adica nu mai sunt hartii sa facem banii pentru o noua autostrada, atentie am spus noua pentru ca banii astfel tipariti nu vor creea inflatie pentru ca adauga un bun real la totalul bunurilor din economie. Daca cineva ar trebui sa spuna ca nu se pot face autostrazi in Romania ar trebui sa invoce faptul ca nu este suficient beton, asfalt sau forta de munca in Romania iar nu bani. Adevarata intrebare este “Avem resursele tehnice, materiale, umane pentru a face autostrazi in Romania?” Daca DA, atunci lozinca “nu sunt bani” (repet: adica nu avem suficienta hartie sau cerneala sa-i tiparim) este un fals grosolan; fals acceptat de populatia mintita si lasata in ignoranta la modul a ceea ce reprezinta de fapt banul si “lipsa lui”- banul nu mai reprezinta altceva decat un mijloc de control, de supunere, un simbol fals, o bucata de hartie pentru care multi insala, fura si omoara …. se ucide pentru o bucata de hartie, o viata pentru o hartie – aberant. Nu cred ca acesta este scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat, nu cred ca scopul in viata ar fi “profitul”.

Adevarul este ca avem suficiente resurse naturale in Romania si in Lume sa facem aproape orice, sa facem case pentru fiecare, sa producem mancare suficienta pentru fiecare sau orice altceva. Si la ce ar conduce asta? Poate la adevarata natura a Omului, poate la descoperirea Sinelui si a lui Dumnezeu. Aceasta ar fi adevarata noastra Divinitate, ca toata lumea sa aiba necesarul pentru un trai neimpus de o falsa valoare(banul) ci doar din necesitatea implinirii sale, ca Om.

Acum omul alearga dupa lucruri aflate in afara Sinelui, dupa hartii (bani), el este directionat catre ceva exterior, sa se indeparteze de el insusi si implicit de Dumnezeu. O societate bazate pe resurse ar revela adevarata natura a Omului, ar orienta Omul catre interiorul sau , ar elibera Omul din falsa cursa a alergarii dupa castigarea traiului de zi cu zi. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca Omul sa alerge dupa castigarea traiului zilnic l-ar fi lasat la stadiul de animal, la ce i-ar mai fi trebuit inteligenta? Ii suntem datori Lui sa facem ceea ce trebuie, sa promovom stiinta si tehnica creeand astfel o noua societate , pentru ca stiinta si tehnica nu sunt altceva decat Divinitatea in Actiune.

Va intreb din nou: O societate utopica? Dar societatea actuala descrisa succint in randurile de mai sus ce este? O absurditate, o societate in care exploatarea omului de catre om este ridicata la rang de virtute si incurajata in orice aspect al vietii!

Parerea mea dupa zeci de carti citite si ani de studii asupra mecanismului organizarii sociale sub toate aspectele din capitalism sau comunism nu am reusit sa gasesc vre-un aspect care sa nu faca functionala o astfel de societate. Este adevarat ca este greu de acceptat la inceput, pentru multi chiar imposibil. Cum adica fara bani? Nu se poate asa ceva! Trebuie sa fie ceva utopic! Ei bine NU. Repet parerea mea este ca nu exista un motiv real pentru a nu fi pusa in practica. Acumularile tehnologice din ultimii 50 de ani sunt relevante in acest sens si in special cele facute in domeniul IT si comunicatii care cumulate pot fi puse in practica, integrate intr-o maniera sinergetica in promovarea unei adevarate societati in care notiunea de “inadaptabili” sa se dizolve.

Astept orice fel de opinii pro sau contra pe acest subiect, orice fel de controversa, chiar impotrivitoare. Sunt deschis la orice fel de detalii si observatii privind modul de functionare de “zi cu zi” al unei astfel de societati.