Sistemul Economic Monetar - Consecințe și concluzii

Ştiţi, cred că oamenii sunt cel mai adesea dezorientaţi de contrastul dintre succesul material în societatea noastră - nivele de bogăție fără precedent - şi multele eşecuri sociale. Dacă vă uitaţi la statistica privind consumul de droguri sau privind criminalitatea sau sinuciderile printre copii sau a evoluţiei ratei de creştere a bolilor mentale devine clar că ceva merge extrem de rău în societatea noastră. Datele pe care vi le-am prezentat arată pur şi simplu într-un mod intuitiv faptul că oamenii au fost expuşi timp de sute de ani la inegalitate si dezbinare şi degradare socială. Dar, această intuiţie este mai adevărată decât ne-am putea imagina. Sunt efecte sociale şi psihologice foarte profunde datorate inegalităţii. Mai mult decât presupune sentimentul de superioritate sau de inferioritate. 

Acest tip de divizare - şi poate putem merge mai departe până la respect sau lipsă de respect - face ca oamenii să se simtă priviţi de sus, ca şi cum ar fi ultimii oameni. Care este şi motivul, apropo, pentru care violenţa este mai mare în societăţile mai inegale. Declanșatorul pentru violenţă este adesea atunci când oamenii sunt priviţi de sus şi trataţi fără respect. Dacă este un principiu pe care l-aş putea sublinia acesta ar fi cel mai important principiu de la baza prevenirii comportamentului violent acesta ar fi „Egalitatea”. Singurul factor realmente semnificativ care afectează rata violenţei este gradul de egalitate versus gradul de inegalitate în acea societate. 

(James Gilligan, psihiatru)

Deci, ceea ce vedem este un fel de disfuncţie socială generală. Nu este doar unul sau două lucruri care merg rău pe pe măsură ce inegalitatea creşte se pare că totul creşte, fie că vorbim despre infracţionalitate sau sănătate sau bolile mintale sau orice altceva. Unul dintre lucrurile realmente deranjant care poate fi găsit în sistemul de sănătate publică este că nu trebuie niciodată să faci greșeala de a fi sărac. Sau să te naști sărac. Sănătatea ta plăteşte pentru asta printr-o nesfârşită pleiadă de metode: ceva cunoscut drept „gradientul socio-economic al sănătăţii”. Pe măsură ce te deplasezi în jos pe acest grafic, de la cel mai înalt punct de statut social, în termeni socio-economici, cu fiecare pas în jos, sănătatea subiecţilor se înrăutăţeşte prin diversificarea numărului de boli. 

Speranţa de viaţă se prezintă încă şi mai rău. Rata mortalităţii infantile vorbeşte de la sine. Deci o problemă uriaşă a fost, de ce există acest gradient. Un răspuns simplu, evident, este că, 'dacă eşti bolnav cronic, nu vei fi prea productiv aşa că sănătatea creează situaţii socio-economice diferite.' Nici măcar în cea mai mică măsură - la un nivel atât de simplu poţi privi statutul socio-economic al unui copil de 10 ani şi aceasta va prezice ceva despre sănătatea lui câteva decade mai târziu. Aşadar, aceasta este direcția dată de cauzalitate. Următoarea - e „absolut evidentă” săracii nu-şi permit să meargă la doctor...Este accesul la sănătate. Nu are nimic de-a face cu asta pentru că vedeţi acelaşi gradient în ţări cu acces universal la sistemul medical şi medicină socializată. Bine - următoarea "explicaţie simplă": Ah - în general - cu cât eşti mai sărac cu atât este mai posibil să fumezi şi să bei şi toate tipurile de moduri de viaţă riscante. Da, acestea contribuie dar studii aprofundate au demonstrate că aceasta explică poate o treime din variabilitate. 

Deci ce rămâne? Ce rămâne este faptul că ai o groază de probleme cauzate de stresul sărăciei. Deci, cu cât eşti mai sărac, excepţie fiind persoana care este cu un dolar în urma la venit, în spatele lui Bill Gates...cu cât eşti mai sărac în ţara asta în general, cu atât mai rău stai cu sănătatea ta. Acest lucru ne spune ceva foarte important: Legătura dintre sănătate şi sărăcie nu se referă la a fi sărac, este despre a te simţi sărac. Din ce în ce mai mult realizăm că stresul cronic are o influenţă importantă asupra sănătăţii dar cele mai importante surse de stres sunt calitatea relaţiilor sociale, şi dacă este ceva care diminuează calitatea relaţiilor sociale este stratificarea socio-economică a societăţii. 

Ceea ce a arătat ştiinţa acum este că indiferent de bunăstarea materială, stresul de a trăi pur şi simplu într-o societate stratificată conduce la un larg domeniu de probleme publice de sănătate şi cu cât este mai mare inegalitatea, cu atât mai grave devin acestea. Speranţa de viaţă: mai mare în ţările mai egale. Abuz de droguri: mai mic în ţările mai egale. Boli mintale: mai puţine în ţări mai egale. Capital social – însemnând abilitatea oamenilor de a avea încredere unul în celălalt. Din punct de vedere natural, acesta este mai mare în ţările egale. Media Educaţională: mai mare în ţările mai egale. Rata crimelor: mai mică în ţările mai egale. Infracţionalitatea şi rata încarcerării: mai mică în ţările mai egale. Se repetă la nesfârşit: Mortalitatea infantilă - obezitatea - rata natalităţii juvenile: Mai mică în ţări cu venituri egale. Şi probabil cel mai interesant Inovaţia: mai mare în ţările mai egale. Ceea ce pune în discuţie străvechea noţiune cum că o societate competitivă stratificată este întrucâtva mai creativă şi mai inventivă. 

Mai mult, un studiu efectuat în Marea Britanie numit "WhiteHall Study" a confirmat că există o distribuţie socială a bolilor dacă o iei de sus în jos pe scara socio-economică. De exemplu, s-a descoperit că cele mai de jos trepte ale ierarhiei au avut o creştere de 4 ori a mortalităţii cauzate de boli de inimă, comparativ cu treptele de sus. Iar acest model există, indiferent de accesul la asistenţă medicală. Prin urmare - cu cât statutul financiar al unei persoane este mai precar, cu atât mai rea este şi starea acesteia de sănătate. Acest fenomen îşi are rădăcinile în ceea ce am putea numi "Stres Psihosocial" şi este temelia celor mai mari distorsiuni sociale care ne afectează astăzi societatea.

Cauza? Sistemul Monetar de Piaţă.

Fără îndoială: Cel mai mare distrugător al ecologiei...cea mai mare sursă de risipă, de epuizare şi poluare...cel mai mare alimentator de violenţă - războaie, crime, sărăcie, abuz asupra animalelor şi lipsă de umanitate..cel mai mare generator de nevroze sociale şi personale...de boli mintale - depresia, anxietatea...Fără să mai menţionăm de cea mai mare sursă de paralizie socială care ne opreşte de a evolua la noi metodologii pentru sănătate personală, sustenabilitate globală şi progres pe această planetă - nu este vreun guvern sau vreo legislaţie coruptă…nu este vreo corporaţie sau un cartel bancar...sau vreun defect al rasei umane...Şi nici vreun secret ascuns cabalistic, care controlează lumea. 

Este, de fapt Sistemul socio-economic însuşi baza tuturor problemelor.

Răsăritul - Speranța unui nou Început al Umanității

Concluzii finale

Producţia de ţiţei la nivel mondial în momentul de faţă este de 86 de milioane de barili pe zi. Peste 10 ani, vom fi în căutarea a aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui să îi înlocuim. Nu exista nimic la îndemână care să acopere nici măcar 1% din această cerere. Dacă nu vom face nimic îndeajuns de repede, curând va fi o uriaşă deficienţă energetică. Cred că marea noastră greşeală rezidă în nerecunoaşterea cu un deceniu în urmă că era necesar un efort concentrat pentru a dezvolta aceste forme sustenabile de energie. Cred că nepoţii noştri vor privi înapoi asupra acţiunilor noastre cu o dezamăgire totală. 

"Aţi ştiut că aveţi de a face cu un produs finit...cum aţi luat în considerare costrucţia economică în jurul a ceva ce va dispare?"

Pentru prima dată în istoria omenirii specia este confruntată acum cu epuizarea resursei principale aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieţuire. Punctul culminant al acestei probleme este că deşi carburantul devine din ce în ce mai insuficient, sistemul economic va continua să impună orbeşte modelul său malign de creştere economică...ca oamenii să cumpere în continuare mai multe maşini alimentate de petrol pentru a genera în continuare PIB şi locuri de muncă...exacerbând declinul.

Oare sunt soluţii pentru a înlocui edificiul economiei bazate pe hidrocarburi? Desigur.

Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbări nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar din moment ce soluţii noi nu pot fi puse în aplicare şi implementate doar prin mecanismul profitului. Oamenii nu investesc în energii regenerabile deoarece nu sunt aducătoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt. Iar condiţiile care trebuiesc îndeplinite se pot îndeplini numai cu o pierdere financiară serioasă. 

Prin urmare nu există stimulente financiare şi în acest sistem, dacă nu există stimulente financiare, lucrurile nu se întâmplă, şi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este numai una dintre consecinţele epavei trenului social, care prinde viteză.

Alt declin include:

 - Apa Potabilă - esenţială vieţii - care s-a împuţinat pentru 2,8 miliarde de oameni şi se va împuţina pentru 4 miliarde până în 2030. 
 - Producţia Hranei: Distrugerea suprafeţelor arabile de unde provine 99.7% din hrana de astăzi are o viteză de 40 de ori mai repede decât se regenerează iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaţa arabilă a devenit neproductivă. Nu mai spun că hidrocarburile sunt motorul principal al agriculturii de astăzi şi se află în declin…aşa cum vor fi şi rezervele de hrană. 

În ceea ce priveşte resursele în general, la obiceiurile noastre de consum curente, până în 2030 vom avea nevoie de două planete pentru a continua. Fără să mai menţionez distrugerea continua a biodiversităţii care susţine viaţa, cauzând spasme mortale şi destabilizarea mediului pe întreg globul; şi cu tot acest declin avem o creştere exponenţială a populaţiei conform căreia, în 2030 vor fi peste 8 miliarde de oameni pe această planetă.

Numai producerea de energie va trebui să crească cu 44% până în 2030, pentru a face faţă acestei cereri. şi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniţiatori ai acţiunii - ne putem oare aştepta ca fiecare ţară de pe planetă să poată să-şi permit masivele schimbări necesare să revoluţioneze agricultura, procesarea apei, producţia energetică şi restul?

Când schema globală a piramidei datoriilor distruge încet-încet întreaga lume...

Nemaivorbind de faptul că rata actuală a şomajului va deveni normalitate, datorită naturii şomajului tehnologic. Locurile de muncă nu se mai întorc. şi în final, o largă perspectivă socială. Între 1970 şi 2010, sărăcia pe acestă planetă s-a dublat datorită sistemului...şi având în vedere starea actuală de fapt, chiar credeţi că vom vedea altceva decât o altă dublare...mai multă suferinţă şi foamete în masă?

Începutul

Nu va mai exista nici o redresare. Aceasta nu este o criză de durată de care vom scăpa într-o bună zi. Cred că următoarea fază prin care vom trece după runda următoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare. Când indemnizaţiile de şomaj nu se vor mai plăti din cauză că statul nu va mai avea bani. 

Și când lucrurile se înrăutăţesc astfel încât oamenii îşi pierd încrederea în liderii aleşi, vor cere o schimbare. Asta dacă nu ne omorâm între timp între noi sau nu distrugem mediul înconjurător.

Mi-e frică să nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...şi asta mă frământă la infinit. Facem tot ce putem pentru a evita această stare. Este clar că suntem în pragul unei mari tranziţii în viaţa umană...Că ne confruntăm acum cu o schimbare fundamentală a vieţii aşa cum o ştim de un secol. Trebuie să fie o legătură între economie şi resursele acestei planete resursele fiind, bineînţeles, orice formă de viaţă animală sau vegetală; sănătatea oceanelor şi toate celelalte.

Este o paradigmă monetară care nu va ceda, până când nu va ucide şi ultima fiinţă umană. Grupul „din interior” va face totul pentru a ramâne la putere şi asta este ceea ce trebuie să ţineţi minte. Ei vor folosi armata şi marina şi alte minciuni...sau orice altceva trebuie pentru a rămâne la putere. Ei nu sunt pe cale să renunţe deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sa le perpetueze clasa.

Scena de final care se presupune că s-ar putea desfășura în condițiile prăbușirii sistemului monetar global...titlurile ziarelor abundă in stirile care exprimă starea natiunilor de pe glob:
"--Creşterea ratei criminalităţii în Vest---Naţiunile Unite declară Starea de Urgenţă Globală---Şomajul la nivel mondial atinge 65%---Frica izbucnirii unui Război Mondial continuă---Prăbuşirea generată de datorie creează acum penurie alimentară---
Deoarece nici o violenţă nu a fost raportată protestele fără precedent vor continua...se pare că echivalentul a miliarde de dolari sunt sistematic retrase din conturile bancare din toată lumea şi în schimb...evident, acum sunt aruncate în faţa băncii centrale mondiale."

Patologia Socială - Piaţa, Profitul şi Consumul

Aşadar se pune întrebarea de unde au început toate acestea? Ceea ce avem astăzi... o lume într-o stare de colaps cumulativ.

Piaţa

Să începem cu John Locke. Care introduce proprietatea. şi are trei condiţii pentru dreptul privat şi proprietate. Iar cele trei condiţii sunt: Trebuie să rămână destul şi pentru alţii şi nu trebuie să laşi nimic să se degradeze şi mai ales trebuie să adaugi forţa ta de muncă în tot. Pare just - dacă munceşti cot la cot cu alţii ai dreptul asupra produsului şi atât timp cât există destule rezerve şi pentru alţii iar acestea nu se strică şi nu faci risipă de nimic, atunci e bine. Şi îşi petrece o lungă perioadă de timp în tratatul său celebru de guvernare care va fi de atunci textul canonic pentru înţelegerea economică, politică şi juridical şi este încă textul clasic după care se studiază. Ei bine, după ce dă condiţiile şi aproape că te gândeşti la un moment dat dacă eşti pentru proprietatea privată sau nu şi a scris foarte plauzibil şi puternic în apărarea proprietăţii private...Ei bine, renunţă la acestea! Pur şi simplu. Într-o singură frază. Spune că "ei bine, atunci când au fost introduşi banii, aceştia au apărut printr-un consimţământ uman, tacit" atunci apare...şi nu spune că toate condiţiile au fost anulate sau şterse - dar asta este ceea ce s-a întâmplat. 


Aşadar acum nu mai avem produse sau proprietate câştigată prin muncă proprie - o, nu - acum banii cumpără munca. Nu mai este important dacă a mai rămas destul şi pentru alţii nici dacă produsele se degradează, pentru că, spune el, banii sunt precum argintul şi aurul, iar aurul nu se poate deteriora şi prin urmare, banii nu pot fi răspunzători pentru risipă...ceea ce este ridicol, noi nu discutăm despre bani şi argint, discutăm despre efectele lor. Sunt "concluzii false", una după alta. Este absolut cea mai surprinzătoare prestidigitaţie logică pe care el o reuşeşte aici dar care se potriveşte intereselor deţinătorilor de capital. 


Apoi, Adam Smith merge mai departe şi ceea ce adaugă el la aceasta este religia...Locke începe cu Dumnezeu, care a făcut totul în acest fel, acesta fiind ordinea lui Dumnezeu şi acum ne pomenim cu Smith spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..." ei bine, în realitate el nu spune asta dar asta este ceea ce se întâmplă din punct de vedere filozofic, în principiu el spune că "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privată..." Aceasta nu mai este acum complet "presupusă" - Este Fixată. Şi că există "investitori pecuniari care cumpără forţa de muncă" - Fixată. Nu există nici o limită, în ce priveşte cu cât pot ei cumpăra forţa de muncă a altor oameni, cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea - toate acestea sunt acum stabilite. Şi astfel trece el mai departe şi marea lui idee din nou este introdusă doar între paranteze - în treacăt...Ştiţi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta, iar când alţi oameni le cumpără, avem cererea, şi aşa mai departe; cum trebuie să fie, oferta să egaleze cererea, sau cererea să egaleze oferta? cum pot ele să ajungă la echilibru? şi astfel, una dintre concepţiile fundamentale din economie este modul în care ele ajung la echilibru...şi el spune: "Mâna Invizibilă a Pieţei" este cea care le aduce la echilibru. 


Deci, avem acum că "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape. Numai că El nu a cedat drepturile de proprietate şi nici mijloacele necesare şi nici "drepturile naturale", referitor la ce spunea Locke...acum avem sistemul in sine, drept "Dumnezeu". De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeşte şi trebuie să citeşti întregul „Wealth of Nation” pentru a găsi acest citat. El spune: lipsa mijloacelor de subzistenţă fixează limitele de reproducere a celor săraci iar natura se ocupă de asta în nici un alt mod decât prin eliminarea copiilor lor. Aşadar el a anticipat teoria evoluţionistă în sensul ei cel mai rău...asta a fost cu mult înainte de Darwin. şi prin urmare el îi numeşte „Rasa Muncitorilor”. Aşa că puteţi vedea: era un rasism inerent integrat acolo era o indiferenţă inerentă în privinta uciderii a nenumărați copii şi el gândea: „aceasta este o mână invizibilă producând bunuri pentru satisfacerea cererii si cerere pentru bunuri. Aşadar, vedeţi cât de înţelept este „Dumnezeu”? 


Aşa că puteţi vedea cât de virulent este realmente, cât de destructiv, către ce genocid ecologic ne îndreptăm acum, într-un fel, înapoi către o „genă a gândirii” a aceluiaşi Smith. Atunci când reflectăm la baza conceptului aşa-numit a al pieţei libere - a sistemului capitalist aşa cum a fost el iniţiat în viziunea economico-filosofică timpurie de economişti cum ar fi Adam Smith putem vedea că la origine, conceptul „pieţei” avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente. Adam Smith niciodată nu a crezut că cele mai profitabile sectoare economice de pe planetă ar putea eventual apare în zona tranzacţiilor financiare sau aşa-numitelor investiţii unde banii în sine sunt pur şi simplu obţinuţi prin tranzacţionarea altor bani într-un joc arbitrar care nu produce nimic tangibil pentru societate. Cu toate acestea, dincolo de intenţiile lui Smith uşa către asemenea denaturări incredibil de anormale a fost lăsată larg deschisă de către una dintre primele sale teorii: Banii sunt trataţi ca Bunuri, în sau prin ei înşişi.

Astăzi, în toate economiile din lume în conformitate cu sistemul social asumat, banii sunt urmăriţi doar de dragul banilor, şi pentru nimic altceva. Ideea de bază, care a fost în mod misterios calificată de Adam Smith prin a sa declaraţie religioasă a „Mâinii Invizibile” este că această preocuparea îngustă, auto interesată a acestui produs de ficţiune va manifesta cumva în mod magic bunăstare umană și socială și progres. Realitatea este că stimulentul monetar, sau ceea ce unii au numit "Ordinea Monetară a Valorii" s-a decuplat acum total de la interesul fundamental al vieţii - care ar putea fi denumit drept "Ordinea Valorii Vieţii". Ceea ce s-a întâmplat este că s-a produs o confuzie completă în doctrina economică între aceste două secvenţe. Ei cred că Ordinea Monetară a Valorii are ca rezultat Ordinea Valorii Vieţii şi de aceea afirmă că, cu cât se vând mai multe produse, dacă PIB-ul creşte şi aşa mai departe...vom avea o bunăstare mai crescută şi am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bază pentru sănătatea socială...Iată aşadar confuzia. Vorbim despre Ordinea Monetară a Valorii ce constă în toate încasările şi veniturile care sunt derivate din vânzarea bunurilor şi confundă asta cu reproducerea vieţii Deci, aveţi implementată încă de la început o completă contopire a banilor cu ordinea valorii vieții. Deci, avem de a face cu un tip de iluzie structurată care devine din ce în ce mai mortală cu cât succesiunea banilor se detaşează de la a mai produce orice. Prin urmare este o incoerenţă a sistemului şi această incoerenţă poate fi fatală pentru sistem.

Bun venit în Automatizare

În societatea de astăzi, rareori auzi pe cineva vorbind de progres, de ţara lor, de societate în termeni de bunăstare fizică, de stare de fericire încredere sau stabilitate socială. Mai degrabă, evaluările ni se prezintă prin abstracţii economice. Avem produsul intern brut (PIB), indicele preţurilor de consum, valoarea de piaţă a mărfurilor, ratele de inflaţie ...şi aşa mai departe. Dar toate acestea ne spun ceva de valoarea reală, despre calitatea vieţii oamenilor? NU. Toate acestea au de a face doar cu secvenţa de bani în sine şi nimic mai mult. Spre exemplu, produsul intern brut al unei ţări este o măsură a valorii bunurilor şi serviciilor vândute. Mărimea acestuia se pretinde a corela standardul vieţii oamenilor dintr-o ţară.
În SUA, bugetul pentru sănătate era de 17% din PIB în 2009 în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite. Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluări economice. şi, bazându-ne pe această logică ar fi şi mai bine pentru economia SUA dacă serviciile de sănătate publică ar creşte...probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari din moment ce ar creea o creştere şi mai mare, mai multe locuri de muncă şi spre lauda economiştilor - o creştere a 
standardelor de viaţă din ţara lor. 


Dar stai... Ce reprezintă de fapt serviciile de sănătate? Ei bine, oameni bolnavi si muribunzi! Exact - cu cât sunt mai mulţi oameni bolnavi în America cu atât e mai bine pentru economie. Şi nu este o exagerare sau o perspectivă cinică. De fapt, dacă ne distanţăm îndeajuns vom realiza că PIB-ul nu numai că nu reflectă sănătatea publică sau socială reală, la orice nivel tangibil ci este în fond mai mult o măsură a ineficienţei industriale şi a degradării sociale, şi cu cât creşte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave în ceea ce priveşte integritatea personală, socială sau de mediu.

Trebuie să creezi probleme pentru a creea profit. şi nu se face nici un profit în paradigma actuală din salvarea vieţii omeneşti, prin menţinerea echilibrului planetar prin justiţie şi pace sau altele asemenea. Pur şi simplu nu iese profit de acolo. Este o vorbă care spune - „emite o lege şi creează o afacere”. De unde se creează o afacere pentru un avocat sau ceva asemănător. 
Aşadar, crima creează afaceri tot aşa cum distrugerile creează afaceri în Haiti. Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare în ţara asta (S.U.A) şi multe din închisorile actuale sunt deţinute de corporaţii private: Corrections Corporation of America, Wackenhut, care tranzacţionează acţiuni pe Wall Street acţiuni care depind de câţi oameni sunt în închisori. Asta este o boală. Dar reflectă ceea ce această paradigmă economică poate produce.

Consumul

Aşadar, ce anume menține această paradigmă economică? Ce anume menţine în funcţiune sistemul nostru economic? Consumul. Sau mai precis - Consumul Ciclic. Când pătrundem către temelia economiei de piaţă clasice rămânem cu un model în care schimbul monetar pur şi simplu nu poate fi lăsat să se oprească sau nici măcar să se încetinească dacă vrem ca societatea aşa cum o ştim noi să rămână operaţională. 


Sunt trei mari actori principali pe scena economică: angajatul, angajatorul şi consumatorul. Angajatul își vinde munca către angajator pentru bani. Angajatorul vinde produsele şi serviciile sale consumatorului pentru venituri iar consumatorul, fireşte, este un alt rol al angajatorului și al angajatului ce cheltuiește la loc în sistem pentru a permite ciclului de consum să continue. 


Cu alte cuvinte, sistemul pieţei globale este bazat pe presupunerea că întotdeauna va fi suficientă cerere pentru produse în societate, pentru a mişca suficienţi bani, la o rată care poate menţine continuu procesul de consum. Şi cu cât este mai rapidă rata de consum cu atât este mai mare aşa numită creştere economică şi aşa  funcţionează maşinăria...Dar staţi un pic - credeam că o economie are rolul de a, nu ştiu...De a "Economisi"? Nu ar trebuii ca exact termenul acesta să aibă de a face cu conservarea şi eficienţa şi cu reducerea de risipă? 


Deci cum reuşeşte sistemul nostru actual, care are nevoie de consum care cu cât e mai mare, cu atât este mai bine, să conserve eficient, să "economisească"? Ei bine... nu reuşeşte. Intenţia sistemului de piaţă este de fapt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie o economie reală - care este eficientă şi orientează conservator materialele pentru producţie şi distribuţie către bunurile necesare traiului. Trăim pe o planetă finită, cu resurse finite unde, de exemplu, petrolului pe care îl utilizăm i-au trebuit milioane de ani să se formeze...unde mineralelor utilizate le-au trebuit miliarde de ani să se formeze. 


Aşadar, având un sistem care promovează în mod deliberat accelerarea consumului pentru binele aşa numitei "creşteri economice" este pur și simplu o nebunie distructivă pură. Absenţa risipei, asta înseamnă eficienţa. Absenţa risipei? Acest sistem este mai risipitor decât toate celelalte sisteme existente din istoria planetei. Fiecare nivel de organizare şi sistem de viaţă este într-o stare de criză şi pericol şi prăbuşire sau colaps. Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani nu vă va spune altceva: decât că fiecare sistem vital este în declin la fel ca şi programele sociale...la fel ca şi accesul nostru la apă. Încercaţi să numiţi orice resursă a vieţii care nu este ameninţată sau pusă în pericol...Nu puteţi. Chiar nu există niciuna şi asta este foarte foarte îngrijorător. Însă nici măcar nu am găsit mecanismul cauzal. Nici măcar nu vrem să ne confruntăm cu acesta. Vrem doar să mergem mai departe. Ştiţi că nebunia apare atunci când continui să faci la nesfârşit aceleaşi lucruri chiar dacă e clar că nu va merge. Aşadar avem de-a face nu cu un sistem economic ci mai degrabă aş spune, cu un sistem anti economic. 

(John McMurtry, profesor emerit)

Natura umană - Ereditatea si genele [prima parte]

Într-o societate decadentă, arta sinceră trebuie să reflecte acea decadență. Și pentru a-și păstra rolul social arta trebuie să prezinte lumea ca fiind schimbabilă. Și să ajute la acea schimbare. 

-Ernst Fischer

PROLOG

"Când eram tânăr, crescând în New York, am refuzat să depun jurământul de credință față de steag. Bineînțeles că am fost trimis în biroul directorului, iar el m-a întrebat 'De ce nu vrei să depui jurământul? Toată lumea face asta!' Eu am spus, 'Toată lumea a crezut cândva că Pământul este plat dar asta nu inseamnă că aveau dreptate.' I-am explicat că America datora tot ceea ce avea altor culturi și altor națiuni și că aș prefera să depun un jurământ de credință către întreg pământul și către toți cei ce-l locuiesc. Nu a trecut multă vreme până am abandonat complet școala și mi-am ridicat un laborator în dormitor. Acolo am început să învăț despre știință și natură. Mi-am dat seama atunci că universul este guvernat de legi și că ființa umană împreună cu toată societatea nu era scutită de aceste legi. Apoi a venit marea prăbușire a pieții din 1929. Care a dus la "Marea Depresiune". Mi-a fost greu să înțeleg de ce milioane de oameni erau șomeri, fără casă, muritori de foame în timp ce toate fabricile stăteau goale. Resursele erau aceleași. Atunci am realizat că regulile jocului economic erau invalide. La scurt timp apoi a început Al II-lea Război Mondial în care națiunile s-au distrus una câte una, sistematic. Mai târziu am calculat că toată acea distrugere și toate acele resurse irosite cheltuite pe război ar fi putut să asigure toate nevoile de bază umane pentru toți oamenii de pe planetă. De atunci am privit umanitatea cum își pregătește scena pentru propria ei exterminare. Am privit cum prețioasele resurse limitate sunt irosite și distruse în mod continuu în numele profitului și al pieței libere. Am privit cum valorile sociale sunt reduse la o artificialitate de bază a materialismului și a consumului lipsit de rațiune. Și am privit cum puterile monetare controlează structura politică a societăților ce se presupune că ar fi libere”

(Jacques Fresco – “Mergând Inainte”)

Natura Umană

Deci, eşti un cercetător şi undeva de-a lungul timpului, se întipărește în capul tău inevitabilul "natură versus educație" undeva lângă Coca Cola versus Pepsi sau Grecii versus Troianii. Deci, natură versus educație, aceasta, până acum a oferit o viziune complet simplificată despre ce anume influențează o celulă când trece printr-o criză de energie până la ce ne influențează cele mai individuale nivele ale personalității noastre. Şi ceea ce ai obţinut este această complet falsă dicotomie construită în jurul unei naturi deterministe ce stă la baza tuturor lanțurilor de cauzalitate. Viaţa este ADN şi acesta este codul codurilor şi Sfântul Graal, şi totul este condus de acesta...La polul opus se află o perspectivă mult mai socio-ştiinţifică ce susține că noi suntem "organisme sociale" iar dictonomia biologică este pentru mucegaiuri de noroi. Oamenii sunt liberi de înlănțuirile genetice Și bineînțeles că ambele puncte de vedere sunt greșite. Ceea ce vedeţi în schimb este că este practic imposibil de înţeles cum funcționează biologia în afara mediului înconjurător.

(Dr. Robert Sapolsky, neurolog)

Ereditatea

Una dintre opiniile cele mai nebuneşti încă larg răspândite şi potenţial periculoase este aceasta: "A, acela este un comportament ereditar". Acum, ce semnificaţie are aceasta? Are tot felul de semnificații subtile dacă ştii biologie modernă, dar pentru cei mai mulţi oameni înseamnă: o viziune deterministă asupra vieţii; înrădăcinată în biologie şi genetică; gene egal lucruri care nu pot fi schimbate; gene egal lucruri care sunt inevitabile şi aţi face mai bine dacă nu aţi risipi resurse încercând să le reparaţi; aţi putea la fel de bine să nu mai antrenaţi energii sociale în încercarea de a le îmbunătăţi întrucât sunt inevitabile şi de neschimbat...şi asta este pur şi simplu un nonsens.

Boala

Este larg răspândită ideea că deficiențe precum ADHD (deficitul de atenție) sau precum schizofrenia sunt programate genetic. Adevărul este cu totul altul. Nimic nu este programat genetic. Există boli extrem de rare un mic eşantion extrem de slab reprezentat în populaţie care este într-adevăr determinat genetic. Situaţiile cele mai complexe ar putea avea o predispoziţie ce are o componentă genetică dar o predispoziţie nu e acelasi lucru cu o predeterminare. Toate cercetările privind sursa bolilor în genom au fost sortite eșecului, chiar înainte ca cineva să se fi gândit la asta, pentru că, cele mai multe boli nu sunt predeterminate genetic. Bolile de inimă, cancerul, accidentele vasculare cerebrale, afecţiunile reumatice, bolile autoimune în general bolile psihice, dependențele...nici una dintre acestea nu este determinată genetic. Cancerul de sân de exemplu, din 100 de femei care au cancer la sân numai 7 poartă această boală în gene. 93 au contractat-o din alte cauze, iar din 100 de femei cu gene care pot determina boala nu toate vor avea cancer.

(Dr. Gabor Mate, fizician)

Comportamentul

Genele nu sunt cauze care să ne influenţeze comportamentul într-un mod anume, indiferent de mediul în care trăim. Genele ne furnizează diferite posibilităţi prin care să răspundem mediului. şi se pare că unele dintre influenţele timpurii din copilărie şi modul de creştere al copilului afectează modul în care se dezvoltă genele realmente deschizând sau închizând diferite gene pentru a te pune pe o pistă de dezvoltare diferită, care să se potrivească mediului din care faci parte. Aşadar, de exemplu: un studiu efectuat în Montreal, pe victimele suicidului a pus în evidenţă la autopsia făcută pe creierele acestor oameni, faptul că victimele suicidelor (în majoritatea lor, tineri) au fost abuzati în copilărie, iar abuzurile practic au produs o schimbare genetică a creierului, care nu este prezentă la cei care nu au fost abuzaţi. Acesta este un efect epigenetic unde ”epi” înseamnă "deasupra", aşadar influenţa epigenetică se produce datorită mediului, fie pentru a activa sau fie pentru a inhiba anumite gene. În Noua Zeelandă a fost efectuat un studio într-un oraş numit Dunedin în care câteva mii de indivizi au fost studiaţi încă de la naştere, până la vârsta de 20 de ani. Ceea ce au descoperit este că ar putea identifica o mutaţie genetică, o genă anormală ce ar fi avut o oarecare legătură cu predispoziţia de a comite acte de violenţă, dar NUMAI DACĂ persoana a fost de asemenea supusă unor grave abuzuri în copilărie. Cu alte cuvinte, un copil cu această genă anormală n-ar mai fi mai violent decât oricare altul şi, de fapt, ei au avut o rată a violenţelor mai mică decât a oamenilor cu gene normale atât timp cât nu au fost abuzaţi în copilărie.

(Richard Wilkinson, Profesor Emerit al Societatii de Epidemiologie)

Interviul luat de Larry King lui Jacques Fresco in 1974

Are 94 de ani si este un om cu o experienta de viata unica pe planeta Pamant.  A studiat totul despre psihologia si comportamentul uman si, pe langa altii care au dus o munca similara, el a venit si cu solutia : Proiectul Venus. In interviul din 1974, Jacques Fresco a fost invitatul emisiunii lui Larry King in care explica conceptele ce stau la baza viitoarei Economii Bazate pe Resurse sau Aplicarea Metodelor Stiintifice asupra sistemelor sociale existente astazi. Din interviul care il veti putea viziona mai jos veti putea observa de asemenea cum omul care azi are o varsta destul de inaintata avea inca de acum mai bine de 30 de ani in urma idei extrem de inovatoare in ce priveste implemetarea unor solutii practice si fezabile de eradicare a razboaielor, bolilor, foametei si exploatarii umane. Din pacate, in prezent omenirea inca nu a atins maturitatea morala, economica si sociala pentru a pune in practica aceste idei si continua sa mentina aceeasi stare de tensiune si instabilitate economica prin sustinerea sistemelor sociale actuale care cunosc un declin fara precedent in istoria omenirii.

Interviul Realizat De Larry King Lui Jacques Fresco in 1974

Interviul se poate descarca de aici

Jacques Fresco si Proiectul Venus

„Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă.”

Jiddu Krishnamurti

„Intreaga structură monetară si societatea orientată spre materialism, este o societate falsă. 10 sau 15 ani de acum incolo societatea noastră va rămane in istorie ca cea mai decazuta moral.

Avem inteligenta, cunoasterea, tehnologia si capacitatea de a construi o nouă civilizatie.

 Armatele si militarii nu sunt făcute sa protejeze oamenii. Sunt făcute sa protejeze sistemul! Oamenii mereu intreabă: cat costă construirea acestor orase?  Avem resursele pentru a face acest lucru? Aceasta este intrebarea, nu cat costă. Aceasta este vechea intrebare din timpul sistemului monetar. O nouă constiintă se dezvoltă care vede Pămantul ca un singur organism, si recunoaste că un organism in război cu sine insusi este condamnat. Ce fel de competitie se duce in corpul tău? Presupun că creierul tău spune "eu sunt cel mai important organ" si ficatul spune "la fel si eu si vreau să trăiesc ca un sistem separat"; vei putrezi intr-o lună daca fiecare organ din corpul tău ar putea functiona doar pentru el.

Nu se poate atinge perfectiunea, este vorba doar de un sistem social care poate functiona mai bine decat oricare altul de pană acum. Nu vorbesc despre societăti utopice unde toata lumea e fericita. Toate sistemele sociale sunt intr-un anumit stadiu de evolutie. Daca visezi la o societate liberă nu poti convinge oamenii sa meargă la razboi. Dacă vrei ca copiii sa fie educati in mod inteligent ei ar spune: trebuie sa existe multe alte feluri de rezolvare a problemelor, altele decat omorand oamenii. Vom ajunge sa facem acest lucru la fel cum automobilul a evoluat de la stadiul sau, la fel cum televiziunea a evoluat de la faza filmului mut alb-negru si trebuie să fim pregatiti sa infruntăm viitorul. Judecata sănătoasa depinde de achizitionarea informatiei si aplicarea acelei informatii pentru bunăstarea tuturor oamenilor si protejarea mediului inconjurator."  

(Jacques Fresco)

"Oamenilor le este teamă de stiintă si tehnologie fiindca astăzi este atat de abuzata in atatea feluri. Astăzi avem tehnologia necesară pentru a produce abundentă in toata lumea, pentru toti oamenii."

         (Roxanne Meadows, asociata lui Jacques Fresco in cadrul Proiectului Venus)