Economia Bazată pe Resurse

Acest model economic a fost prezentat totuşi doar ca o generalizare...Această abordare responsabilă a sistemelor pământului, a managementului Resurselor şi Proceselor proiectate pentru nimic altceva decât grija pentru întreaga umanitate în cel mai eficient şi inteligent mod poate fi definit ca:

„O ECONOMIE BAZATĂ PE RESURSE”

Ideea a prins contur în 1970 prin intermediul inginerului structural Jacque Fresco. El a realizat că societatea se afla pe un curs de coliziune cu ea însăşi şi cu natura - nesustenabile pe fiecare nivel şi dacă lucrurile nu se vor schimba ne vom distruge într-un fel sau altul.

“Există posibilitatea ca toate aceste lucruri de care vorbeşti Jacque...să fie puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi? Sau numai presupui...bazându-te pe ceea ce se ştie astăzi?

- Nu presupun, ci toate aceste lucruri pot fi puse în aplicare cu ceea ce ştim astăzi. Ar putea dura 10 ani pentru a schimba felul în care arată pământul. Pentru a reconstrui lumea ca o a doua Grădină a Edenului. Alegerea depinde numai de voi. Stupiditatea rasei care construieşte arme nucleare...care proliferează armele...care încearcă să rezolve problemele voastre în mod politic alegând între un partid politic sau altul...tot acest sistem politic este fundamental corupt. Lăsaţi-mă să o spun din nou: Comunismul, Socialismul, Fascismul, Democraţii, Liberalii - vor doar să pună stăpânire pe ființele umane. Toate organizaţiile care cred că este posibilă o viaţă mai bună pentru om: nu există problema negrilor, sau problema polonezilor, evreilor sau grecilor, ori a femeilor, toate acestea sunt probleme umane! Nu-mi este teamă de nimeni; Nu lucrez pentru nimeni; nimeni nu mă poate concedia. Nu am şefi. Mi-e teamă să trăiesc în societatea de astăzi. Societatea noastră nu poate fi menținută prin acest tip de incompetenţă. Era minunat - sistemul pieței libere - în urmă cu 35 de ani. Atunci încă mai era util. Acum, dacă nu ne vom schimba modul de gândire, vom pieri”.

(Jacques Fresco în emisiunea "Larry King Show" din 1974)

Ceea ce vedem în filmele horror SF va fi viitorul societății noastre. Modul în care nu se mai poate continua şi politica...sunt părţi ale acestui film horror. Vedeţi dumneavoastră, o mulţime de oameni folosesc azi termenul de „ştiinţa fără suflet” pentru că ştiinţa este analitică, şi ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă analitic. 

Ştiinţa înseamnă: aproximări cât mai exacte a modului în care realmente operează natura. Aşadar, să spunem adevărul - este ceea ce este. Un om de ştiinţă nu încercă să se înţeleagă cu oamenii. Oamenii de ştiinţă ne spun numai ceea ce au descoperit. Ei trebuie în permanenţă să se întrebe în privinţa naturii lucrurilor şi dacă câţiva oameni de ştiință vin cu un experiment în care se arată că anumite materiale au anumite proprietăţi alţi oameni de ştiinţă mai apoi trebuie să poată reproduce acel experiment şi să obţină aceleaşi rezultate. Chiar dacă un om de ştiinţă crede că un tip de aripă de avion în conformitate cu calculele matematice poate să suporte o anumită greutate el totuşi pune acea greutate pe aripă pentru a vedea când se rupe şi apoi spune: „ştii calculele mele au fost corecte sau acestea nu sunt corecte”. 

Iubesc acest sistem pentru că este nepărtinitor şi liber de prejudecata că matematica poate rezolva toate problemele. Trebuie să vă supuneţi de asemenea şi matematica la un test. Cred că fiecare sistem care poate fi supus testelor, ar trebui să fie testat. Şi că toate deciziile ar trebui bazate doar pe cercetare.

(Jacques Fresco, Proiectant Industrial și fondatorul Proiectului Venus)

O Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât metoda ştiinţifică aplicată problemelor sociale, un concept aproape inexistent în lumea de azi.

Societatea este o invenţie tehnică. Şi cele mai eficiente metode de optimizare a sistemului de sănătate, a producţiei de bunuri, a distribuţiei, a infrastructurii oraşelor şi altele asemenea se află în raza preocupărilor ştiinţifice şi tehnologice - nu a politicii sau a sistemului economic monetar. Funcţionează în acelaşi mod sistematic în care să spunem, funcţionează un avion şi nu există o cale republicană sau liberală pentru a construi un avion. 

De altminteri, natura însăşi este referinţa fizică pe care o utilizăm să ne demonstrăm ştiinţa şi este un sistem predefinit - care este emergent pe măsură ce începem să-l înţelegem. De fapt, nu există nici un motiv pentru care să crezi în mod subiectiv că ceva este adevărat. Mai degrabă, se prezintă ca o opţiune: poţi învăţa să te aliniezi cu legile naturale şi să te comporţi în conformitate cu ele creând invariabil durabilitate şi armonie sau poţi merge împotriva curentului - fără nici un folos. Nu contează cât de mult crezi tu că poţi să te ridici şi să mergi drept pe zidul de lângă tine de vreme ce legea gravitaţiei nu îţi va permite. Dacă nu mănânci - vei muri. Dacă vei fi atins atunci când ești nou-născut - vei muri. 

Oricât de urât ar suna, natura este un dictator şi fie o ascultăm şi venim în armonie cu ea fie suferim consecinţe nefaste inevitabile. 

Aşadar, o Economie Bazată pe Resurse nu este altceva decât un set predefinit, bazat pe înţelegerea mecanismelor vieţii unde toate deciziile au la bază optimizarea vieţii umane şi a mediului într-un mod sustenabil. Ia în calcul empiricul „Teren al Vieții” în care fiecare fiinţă umană împarte, deorece este necesar, tot ceea ce are, repet, dincolo de filosofia sa politică sau religioasă. Nu este nici un relativism cultural în această abordare. Nu are nici o importanţă opinia. Nevoile umane sunt nevoi umane şi necesităţile vieţii, cum sunt aerul curat, hrana sănătoasă şi apa potabilă deopotrivă cu cultivarea unui mediu pozitiv, stabil, non-violent, este necesară pentru sănătatea noastră fizică şi mentală pentru a se potrivi evoluţiei noastre şi mai mult chiar, supravieţuirii speciei în sine. 

O Economie Bazată pe Resurse ar trebui să aibă drept fundament resursele disponibile. Nu poţi pur şi simplu să aduni o mulţime de oameni pe o insula sau să construieşti un oraş cu 50.000 de oameni fără să ai acces la cele necesare vieţii. Aşa că, atunci când utilizez termenul de „abordare comprehensivă a sistemelor” mă refer la a face mai întâi inventarierea resurselor zonale şi a determina ce poate oferi acel areal - nu doar o abordare arhitecturală - nu doar o decizie de design - ci o decizie bazată pe tot ceea ce este necesar pentru susţinerea vieţii umane. Şi asta este ceea ce înţeleg printr-un mod de gândire integrat. Hrană, Adăpost, Căldură, Dragoste - toate aceste lucruri sunt necesare şi dacă deposedezi oamenii de ele ai un om mai dezumanizat, mai puţin funcţional. 

Aşa cum am subliniat, Economia Bazată pe Resurse se dezvoltă global, abordând sistemele de la extracţie, producţie şi distribuţie care sunt bazate pe un set de mecanisme economice realiste, sau strategii care garantează eficienţa şi durabilitatea în fiecare ramură a economiei. Deci, continuând şirul ideilor privitoare la design-ul local ce urmează în ecuaţia noastră? Unde se vor materializa toate acestea?

În Oraşe. Evoluţia oraşelor este cea care defineşte civilizaţia modernă. Rolul lor este acela de a facilita un acces optim la necesităţile vieţii deopotrivă cu un suport mărit pentru interacţiunea socială şi comunitară. Aşadar cum am putea descrie proiectarea unui oraş ideal? Ce formă ar trebui să aibă? Dreptunghiulară? Trapezoidală? Păi, având în vedere că vom fi în mişcare în jurul lucrurilor ar trebui să-l facem cât mai echidistant posibil, cât mai accesibil deci, un cerc. 

Ce ar trebui să conţină oraşul? Păi, în mod natural, avem nevoie de o zonă rezidențială, o zonă industrială, o zonă energetică, o zonă agricolă. Dar noi deasemenea, suntem fiinţe cu aspiraţii, prin cultură, natură, recreere şi educaţie. Aşa că trebuie să includem un minunat parc în aer liber un centru cultural/artistic şi pentru socializare centre de educaţie şi laboratoare de cercetare. Şi, din moment ce lucrăm cu un cerc pare să fie raţional să amplasăm aceste facilităţi în Segmente având la origine o suprafaţă de teren conformă fiecărei destinaţii în parte la un loc cu un acces facil. Foarte bine.

Acum, să trecem la lucruri mult mai specifice: Prima oară va trebui să luăm în considerare nucleul - infrastructura sau intestinele organismului urban. Acestea ar fi distribuţia apei, bunurilor, evacuarea deşeurilor, reţeaua energetică şi canalizarea. Întocmai cum în zilele noastre avem distribuţia apei şi canalizarea în subteran vom extinde acest concept şi pentru sistemul integrat de reciclare şi colectare a deşeurilor. Nu mai avem nevoie de poştaşi sau gunoieri. Aceste servicii sunt încorporate în arhitectura oraşului. Putem chiar folosi automate de tuburi pneumatice şi alte tehnologii similare. 

Câte ceva despre transport. Este necesar să fie strategic integrat şi proiectat pentru a reduce sau chiar înlătura nevoia de automobile independente, ineficiente. Tramvaie electrice, benzi transportoare scări rulante şi trenuri maglev care te pot duce practic oriunde în oraş, chiar şi pe verticală precum şi între oraşe diferite. Şi, bineînţeles, în eventualitatea că este necesar un automobil, acesta este complet automatizat, pentru siguranţă şi integritate. De fapt, această tehnologie de automatizare operează încă de acum. În accidentele de automobil îşi pierd viaţa în jur de 1,2 milioane de oameni anual; alte 50 de milioane sunt grav răniţi. Este absurd şi nu trebuie să se mai întâmple. Maşinile fără şofer laolaltă cu proiectarea inteligentă a oraşelor pot aproape elimina aceste accidente.

Agricultura. Astăzi, din nefericire, utilizând tehnologii industriale ieftine, utilizând pesticide, fertilizatori în exces şi alte metode am reuşit să distrugem cu succes majoritatea terenului arabil pe această planetă ca să nu menţionăm că ne otrăvim intens organismele proprii. De fapt, toxinele chimice industriale şi agricole sunt prezente în aproape oricare fiinţă umană testată, incluzând sugarii. Din fericire, există o alternativă viabilă - culturile în sere hidroponice şi aeroponice care de asemenea reduc necesarul de nutrienţi şi apă cu până la 75% din ceea ce utilizăm acum. Hrana poate fi acum obţinută la scară industrial în sere ermetice verticale. Ar fi o nimica toată înlocuirea producţiei a 50 de acri de teren arabil practic eliminând nevoia de a utiliza pesticidele şi hidrocarburile în general. Acesta este viitorul industriei alimentare. Eficient, curat şi abundent. Aşadar, un sistem aşa de avansat ar fi, cel puţin partial ceea ce este nevoie pentru a reduce dimensiunea centurii agricole şi ar produce tot ce este nevoie pentru întreaga populaţie a oraşului fără a fi nevoie să se importe nimic din altă parte economisind timp, materiale şi energie.

Dacă tot a venit vorba de energie - Centura Energetică va trebui să lucreze într-o abordare sistemică care să extragă energia din medii regenerabile şi abundente cum ar fi eoliană, solară, geotermală şi prin temperatura diferenţială şi dacă prin zonă sunt posibilităţi hidro - energia valurilor sau mareică. Pentru a evita intermitenţele şi a asigura un surplus energetic aceste metode vor fi îmbinate într-un sistem integrat completându-se reciproc la nevoie concomitent cu stocarea energiei în surplus în uriaşe baterii în subsol în aşa fel încât nimic să nu se piardă. Şi nu doar oraşul în sine îşi va produce energia, ci clădirile îşi vor produce independent energia necesară şi vor genera electricitate prin intermediul vopselei fotoelectrice, a traductoarelor de presiune, a efectului termoelectric, şi a altor tehnologii curente dar utilizate insuficient momentan. Dar, fireşte, aceasta ne conduce către întrebarea: Cum va fi posibilă crearea în primul rând a acestor tehnologii şi bunuri?

Asta ne trimite către Producţie: Centura Industrială, dincolo de a conţine spitale şi altele asemenea ar trebui să fie un conglomerat de fabrici. Integrate pretutindeni, ar putea, fireşte, să obţină materiile prime pe calea sistemului de management global al resurselor, despre care am mai vorbit - cu cererea generată de populaţia oraşului însuşi. Dincolo de producţia de utilaje, trebuie să luăm în discuţie un nou, puternic fenomen care doar ce a apărut în istoria recentă a umanităţii dar este pe cale să schimbe totul.

Se numeşte Robotizare sau Automatizarea Muncii.

Deci, dacă vă uitaţi în jur veţi observa că aproape tot ceea ce folosim astăzi este automatizat. Încălţămintea, hainele, consumabilele, automobilul şi multe altele...sunt fabricate de maşini într-un mod robotizat. Putem oare spune că societatea noastră nu a fost influenţată de acest extraordinar avans tehnologic? Bineînţeles că nu! Aceste sisteme vor trasa noile structuri şi noile nevoi vor face ca multe din nevoile actuale să fie depăşite. Deci, va trebui să dezvoltăm şi să utilizăm tehnologia într-un mod  exponenţial. Aşadar, în mod sigur automatizarea va continua. Nu putem opri tehnologiile care au sens.

(Berok Khoshnevis, Inginer de Sisteme Industriale)

Automatizarea muncii prin tehnologie este doar începutul transformărilor sociale majore din istoria umanităţii. De la revoluţia agricolă şi inventarea plugului şi până la revoluţia industrială şi inventarea motorului cu aburi mergând până la era informaţională pe care o traversăm acum ceea ce este esenţial este avansul electronicii şi computerelor, şi graţie avansului metodelor de producţie actuale robotizarea evoluează de la sine. Depășirea metodei tradiţionale de asamblare a subansamblelor într-o configuraţie - duce către o metodă avansată de creare a unui produs printr-un singur proces.

Proiectul Pământ

Proiectul Pământ

Să ne imaginăm pentru moment că am avea opţiunea să reconstruim civilizaţia umană din temelii. Ce-ar fi dacă - ipotetic vorbind - am descoperi o copie exactă a planetei noastre şi singura diferenţă dintre aceasta şi planeta actuală ar fi că evoluţia umană nu s-a petrecut. Ar fi o paletă deschisă. Fără ţări, fără oraşe, fără poluare, fără republicani...doar un mediu curat şi deschis. Aşadar ce am avea de făcut? Ei bine, mai întâi am avea nevoie de un "scop", nu? Şi e prudent să spunem că acel scop ar fi supravieţuirea. Şi nu doar să supraviețuim, ci s-o facem într-un loc optimizat, sănătos şi prosper. Cei mai mulţi oameni, fireşte, vor să trăiască şi asta, preferabil, fără să sufere. Prin urmare, baza acestei civilizaţii trebuie să fie una de susţinere şi prin urmare cât mai de durată pentru viaţa umană - ţinând cont de toate nevoile materiale ale tuturor oamenilor din lume în timp ce încercăm să eliminăm tot ceea ce ar putea să ne facă rău pe termen lung. Înţelegând scopul "Durabilităţii Maxime" următoarea întrebare priveşte "metoda" folosită.

Ce fel de abordare alegem? Ei bine, să vedem - Ultima dată când am verificat, politica era metoda de operare socială pe Pământ...Aşadar, ce au de spus doctrinele republicanilor, liberalilor conservatorilor sau socialiştilor despre designul societăţii? Hmmm...absolut nimic. Bine atunci - dar despre religie? Cu siguranţă marele creator trebuie să fi lăsat nişte schiţe pe undeva...Nu... n-am găsit nimic.

Bun atunci - ce a mai rămas? Se pare că ceva numit "ştiinţă". Ştiinţa este unică prin faptul că metodele sale au nevoie nu numai ca ideile propuse să fie testate şi replicate...dar tot ceea ce vine dinspre ştiinţă este în mod inerent falsificabil. Cu alte cuvinte, spre deosebire de religie şi politică, ştiinţa nu are ego şi tot ceea ce ne sugerează acceptă posibilitatea de a se dovedi fals în cele din urmă. Nu ţine la nimic şi evoluează constant. Ei bine, mie asta mi se pare destul de firesc. Şi apoi - bazându-ne pe starea actuală a cunoştiinţelor ştiinţifice la început de secol 21 împreună cu scopul nostru de "maximă durabilitate" pentru populaţia umană cum se începe procesul actual de construcţie?

Ei bine, prima întrebare necesară este: De ce avem nevoie pentru a supravieţui? Răspunsul, bineînţeles sunt resursele planetare. Fie că este vorba despre apa potabilă, energia consumată sau materia primă utilizată pentru a crea unelte şi adăpost planeta deţine un inventar de resurse - multe dintre acestea necesare supravieţuirii noastre. Aşadar, aceasta fiind realitatea devine critic să aflăm ce avem şi unde este. Aceasta înseamnă că trebuie să efectuăm un studiu. Localizăm şi identificăm fiecare resursă fizică de pe planetă şi cantitatea disponibilă în fiecare loc de la depozitele de cupru, până la cele mai bune locaţii pentru ferme eoliene unde să producem energie, la izvoare naturale de apă proaspătă la o evaluare a cantităţii de peşte din ocean şi până la cele mai bune terenuri arabile de cultivare a hranei, etc. Dar, pentru că noi oamenii vom consuma aceste resurse în decursul timpului vom realiza că nu trebuie doar să localizăm şi să identificăm - ci şi să urmărim. Trebuie să fim siguri că nu rămânem fără nici unul dintre aceste lucruri...asta ar fi rău; şi înseamnă nu numai să urmărim rata de consum dar şi ratele de regenerare ca de exemplu, cât este necesar, pentru ca un copac să crească sau ca un izvor să se reumple.

Aceasta se numeşte "Echilibru Dinamic". 

Echilibrul Dinamic

Cu alte cuvinte, dacă folosim copacii mai repede decât pot ei creşte - avem o problemă serioasă, pentru că este nesustenabil. Atunci cum urmărim acest inventar mai ales atunci când recunoaştem că toate aceste lucruri sunt risipite peste tot. Avem mine de minerale vaste în ceea ce numim Africa, concentraţii de energie în Orientul Mijlociu, uriaşe posibilităţi de alimentare de la energia mareică pe coasta Atlanticului din America de Nord, cel mai mare rezervor de apă proaspătă în Brazilia, etc. 

Ei bine, încă o dată, ştiinţa are o sugestie numită "Teoria Sistemelor". 

Teoria Sistemelor

Teoria Sistemelor recunoaşte că structura lumii naturale de la biologia umană la biosfera pământească, la forţa gravitaţională a sistemului solar în sine este un imens sistem conectat sinergetic - total interconectat. Aşa cum se conectează celulele umane pentru a forma organele iar organele se conectează pentru a ne forma organismele şi cum trupurile noastre nu pot supravieţui fără resurse terestre de hrană, aer şi apă, suntem intrinsec conectaţi la pământ, şi aşa mai departe. Deci - aşa cum sugerează şi natura luăm tot acest inventar şi urmărim datele şi creem un sistem pentru a-l administra. 

Un "Sistem de Administrare al Resurselor Globale", de fapt pentru a ţine socoteala fiecărei resurse relevante de pe planetă. Pur şi simplu nu avem altă alternativă logică, dacă scopul nostru ca specie este să supravieţuim pe termen lung. Trebuie să urmărim totul ca pe un întreg. Înţelegând asta, putem acum să analizăm Producţia.

Cum vom folosi toate aceste lucruri? Care va fi procesul nostru de producţie şi de ce avem nevoie pentru a fi siguri că este cel mai bine optimizat pentru a ne maximiza durabilitatea? Primul lucru care ne sare în ochi este faptul că trebuie să încercăm constant să perseverăm. Resursele planetare sunt în esenţă finite. Aşa că este important să acţionăm "strategic". 

"Conservarea strategică" este cheia. Al doilea lucru pe care îl recunoaştem, este că unele resurse nu sunt la fel de bune ca altele, ca performanţă. De fapt, unele lucruri, puse în practică au un efect teribil asupra mediului ceea ce ne afectează invariabil sănătatea. De exemplu: petrolul şi combustibilii fosili, indiferent cât ai reduce consumul vor elibera mereu agenţi poluatori asupra mediului. Prin urmare, este esenţial să facem ce este mai bine pentru a folosi astfel de lucruri numai atunci când chiar trebuie - dacă nu chiar deloc. 

Din fericire pentru noi, vedem o mulţime de alternative -solară, eoliană, mareică, hidro - încălzire diferenţială şi posibilitătea de utilizare a energiei geotermale aşa că putem avea o strategie obiectivă despre cum să utilizăm acestea şi unde pentru a evita ceea ce este numit „impact retroactiv” sau orice altceva care rezultă din procesul de producţie sau utilizare care poate produce distrugeri mediului şi prin urmare, nouă înşine.

Vom numi asta „Siguranţa Strategică” pentru a o lega de „Conservarea Strategică”. Dar strategiile de producţie nu se opresc aici. Vom avea nevoie de o „Eficienţă Strategică” pentru mecanica efectivă de producţie în sine, şi ceea ce găsim aici este că sunt cam trei protocoale specifice la care trebuie să aderăm:

 - Unu: Fiecare bun pe care îl producem trebuie să fie proiectat să dureze cât mai mult timp posibil. În mod natural, cu cât mai multe lucruri tind să se strice cu atâta mai multe resurse sunt necesare pentru a le înlocui şi cu atât mai multă risipă se produce.

 - Doi: Când lucrurile se strică sau nu mai este posibilă utilizarea lor din diverse motive este neapărat necesară colectarea sau reciclarea a cât mai multe dintre ele. Aşadar liniile de asamblare industrială trebuie să ţină cont de asta încă din primele faze ale ciclului de producţie.

 - Trei: Tehnologiile cu evoluţie rapidă, cum este electronica, care este expusă celei mai rapide faze de învechire tehnologică va fi necesar să fie proiectată pentru o îmbunătăţire a componentelor fizice rapidă şi facilă. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este să aruncăm la gunoi întregul computer doar pentru că unele dintre componentele sale sunt depăşite tehnologic. 

Aşadar vom proiecta componentele în aşa fel încât să fie uşor îmbunătăţite piesă cu piesă, într-un mod standardizat şi interschimbabil care să ţină pasul cu tendinţele schimbărilor tehnologice. Şi atunci când realizăm că aceste mecanisme ale „Conservării Strategice”, „Siguranţei Strategice” şi „Eficienţei Strategice” sunt pure consideraţii tehnice dincolo de orice opinie sau părere umană pur şi simplu vom programa aceste strategii într-un calculator care poate manipula şi calcula toate variabilele relevante permiţându-ne să ajungem la o metodă absolut perfectă pentru o producţie sustenabilă bazată pe cunoaşterea curentă. Şi în vreme ce asta poate suna ca şi cum ar fi un proces complex tot ceea ce ne trebuie este un computer performant ca să nu mai menţionăm există deja o atât de mare varietate de sisteme informatice de decizie şi monitorizare pe care le utilizăm deja în întreaga lume astăzi pentru scopuri izolate. Este un simplu proces de extindere.

Aşadar...Astăzi, nu doar că avem propriul Sistem de Management al Resurselor dar avem de asemenea şi un Sistem al Managementului Producţiei, ambele uşor de automatizat pentru a maximiza eficienţa, conservarea şi siguranţa. Realitatea informaţională este că mintea umană sau chiar a unui grup de oameni, nu poate urmări tot ceea ce trebuie urmărit. Trebuie făcută prin intermediul computerelor şi este realizabil.

Şi asta ne duce către următorul nivel: Distribuţia. Care sunt strategiile sustenabile care au sens aici? Păi, din moment ce ştim că cea mai scurtă distanţă între două puncte este o linie dreaptă şi de vreme ce energia este necesară pentru alimentarea maşinilor de transport cu cât este mai mică distanţa de transport, cu atât este mai eficientă. Producerea unor bunuri pe un continent şi transportul lor pe un altul are sens numai dacă bunurile în discuţie pur şi simplu nu pot fi produse la locul de destinaţie. Altminteri, nu este nimic altceva decât risipă. Trebuie să producem local, ca distribuția să fie simplă rapidă şi să necesite cât mai puţină energie. 

Noi numim asta „Strategia Proximităţii” ceea ce la un nivel simplu înseamnă reducerea cât mai mult posibil a transportului de bunuri între materia primă şi produsele finite. Desigur, ar putea fi de asemenea important de ştiut şi ce bunuri transportăm şi de ce...

Iar asta intră sub incidenţa unei alte categorii, Cererea.

Şi cererea este pur şi simplu ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi sănătoşi şi de a avea un nivel de viaţă ridicat. Spectrul nevoilor materiale umane se află între necesităţile vieţii cum ar fi hrana, apa potabilă şi adăpostul...până la bunurile sociale sau recreaționale care sunt necesare relaxării şi cele personale - delectările sociale - toate sunt factori importanți pentru om şi societate dincolo de orice altceva. Aşa că - foarte simplu - începem un alt chestionar. Oamenii îşi descriu nevoile, cererea este procesată şi  producţia începe bazată pe această cerere. Şi din moment ce nivelul cererii pentru bunuri diferite va fluctua în mod natural de la regiune la regiune va trebui creeat un „Sistem de Monitorizare a Cererii/Distribuţiei” pentru a evita blocajele şi supraproducţia. Bineînţeles, această idee nu este o noutate ea este utilizată în fiecare lanţ important de magazine în zilele noastre pentru a se asigura o inventariere corespunzătoare. Numai că, de data aceasta, se va aplica la scară globală.

Dar aşteptaţi un moment. Noi nu putem realmente înţelege cererea dacă nu cuantificăm actuala utilizare a bunurilor în sine. Este logic şi sustenabil ca fiecare om să aibă să zicem, cel puţin câte un lucru din tot ce se face? Chiar şi în detrimentul utilităţii? Nu. Asta ar fi pur şi simplu risipitor şi ineficient. Dacă o persoană are nevoie de un bun dar acea nevoie este să zicem: pentru 45 de minute în medie zilnic ar fi mult mai eficient dacă acel bun ar fi pus la dispoziţia fiecăruia precum şi altora numai când este nevoie. Mulţi uită că ceea ce doresc ei nu este bunul, ci este scopul acelui bun. Când realizăm că acel bun în sine este la fel de important ca şi utilitatea sa putem vedea că „restricţia externă” sau ceea ce numim astăzi „proprietate” este extrem de degradantă şi ilogică din punct de vedere al mediului într-un sens economic, fundamental. 

Deci, avem nevoie să elaborăm o strategie numită „Acces Strategic” Aceasta poate fi fundaţia pentru„Sistemul nostru de Cerere/Distribuţie” care oferă garanţia că putem satisface cererea nevoilor populaţiei oferind acces pentru orice îşi doreşte fiecare, atunci când îşi doreşte.

Şi în ceea ce priveşte obţinerea fizică a bunurilor centralizată şi cu centre de acces regional toate au un rost, în cea mai mare parte fiind aşezate în imediata vecinătate a populaţiei iar o persoană pur şi simplu intră, ridică obiectul îl utilizează şi la sfârşit, îl returnează atunci când nu mai este nevoie de acel bun...cam în genul în care funcţionează bibliotecile în zilele noastre. De fapt, aceste centre nu doar că vor exista în comunitate aşa cum astăzi vedem magazinele locale dar centre de acces specializate vor exista în locaţii specifice unde anumite bunuri sunt utilizate cu precădere economisind energie şi cu cicluri cât mai reduse de transport. 

Şi de îndată ce acest Sistem de Monitorizare devine operațional, el se conectează direct la Sistemul de Management al Producţiei și, bineînţeles, la Sistemul de Management al Resurselor prin crearea unui sistem care se interconectează dinamic la un sistem economic de management global prentru a ne asigura că se menţine sustenabilitatea începând cu asigurarea integrităţii resurselor finite mergând mai apoi către certitudinea că se creează cele mai bune cele mai strategice bunuri posibile în timp ce distribuim totul în cel mai eficient şi inteligent mod.

Şi ca unic rezultat al abordării bazate pe prezervarea mediului care este în mod intuitiv cea mai potrivită de cele mai multe ori este că acest proces logic, în totalitate este un proces practic de conservare şi eficienţă care defineşte exclusiv o sustenabilitate realmente umană pe această planetă care cel mai probabil poate genera ceva niciodată văzut până acum în istoria umanităţii: Accesul la Abundenţă...nu doar pentru un procent din populaţia lumii...ci pentru întreaga civilizaţie.

Natura umană - Ereditatea si genele [prima parte]

Într-o societate decadentă, arta sinceră trebuie să reflecte acea decadență. Și pentru a-și păstra rolul social arta trebuie să prezinte lumea ca fiind schimbabilă. Și să ajute la acea schimbare. 

-Ernst Fischer

PROLOG

"Când eram tânăr, crescând în New York, am refuzat să depun jurământul de credință față de steag. Bineînțeles că am fost trimis în biroul directorului, iar el m-a întrebat 'De ce nu vrei să depui jurământul? Toată lumea face asta!' Eu am spus, 'Toată lumea a crezut cândva că Pământul este plat dar asta nu inseamnă că aveau dreptate.' I-am explicat că America datora tot ceea ce avea altor culturi și altor națiuni și că aș prefera să depun un jurământ de credință către întreg pământul și către toți cei ce-l locuiesc. Nu a trecut multă vreme până am abandonat complet școala și mi-am ridicat un laborator în dormitor. Acolo am început să învăț despre știință și natură. Mi-am dat seama atunci că universul este guvernat de legi și că ființa umană împreună cu toată societatea nu era scutită de aceste legi. Apoi a venit marea prăbușire a pieții din 1929. Care a dus la "Marea Depresiune". Mi-a fost greu să înțeleg de ce milioane de oameni erau șomeri, fără casă, muritori de foame în timp ce toate fabricile stăteau goale. Resursele erau aceleași. Atunci am realizat că regulile jocului economic erau invalide. La scurt timp apoi a început Al II-lea Război Mondial în care națiunile s-au distrus una câte una, sistematic. Mai târziu am calculat că toată acea distrugere și toate acele resurse irosite cheltuite pe război ar fi putut să asigure toate nevoile de bază umane pentru toți oamenii de pe planetă. De atunci am privit umanitatea cum își pregătește scena pentru propria ei exterminare. Am privit cum prețioasele resurse limitate sunt irosite și distruse în mod continuu în numele profitului și al pieței libere. Am privit cum valorile sociale sunt reduse la o artificialitate de bază a materialismului și a consumului lipsit de rațiune. Și am privit cum puterile monetare controlează structura politică a societăților ce se presupune că ar fi libere”

(Jacques Fresco – “Mergând Inainte”)

Natura Umană

Deci, eşti un cercetător şi undeva de-a lungul timpului, se întipărește în capul tău inevitabilul "natură versus educație" undeva lângă Coca Cola versus Pepsi sau Grecii versus Troianii. Deci, natură versus educație, aceasta, până acum a oferit o viziune complet simplificată despre ce anume influențează o celulă când trece printr-o criză de energie până la ce ne influențează cele mai individuale nivele ale personalității noastre. Şi ceea ce ai obţinut este această complet falsă dicotomie construită în jurul unei naturi deterministe ce stă la baza tuturor lanțurilor de cauzalitate. Viaţa este ADN şi acesta este codul codurilor şi Sfântul Graal, şi totul este condus de acesta...La polul opus se află o perspectivă mult mai socio-ştiinţifică ce susține că noi suntem "organisme sociale" iar dictonomia biologică este pentru mucegaiuri de noroi. Oamenii sunt liberi de înlănțuirile genetice Și bineînțeles că ambele puncte de vedere sunt greșite. Ceea ce vedeţi în schimb este că este practic imposibil de înţeles cum funcționează biologia în afara mediului înconjurător.

(Dr. Robert Sapolsky, neurolog)

Ereditatea

Una dintre opiniile cele mai nebuneşti încă larg răspândite şi potenţial periculoase este aceasta: "A, acela este un comportament ereditar". Acum, ce semnificaţie are aceasta? Are tot felul de semnificații subtile dacă ştii biologie modernă, dar pentru cei mai mulţi oameni înseamnă: o viziune deterministă asupra vieţii; înrădăcinată în biologie şi genetică; gene egal lucruri care nu pot fi schimbate; gene egal lucruri care sunt inevitabile şi aţi face mai bine dacă nu aţi risipi resurse încercând să le reparaţi; aţi putea la fel de bine să nu mai antrenaţi energii sociale în încercarea de a le îmbunătăţi întrucât sunt inevitabile şi de neschimbat...şi asta este pur şi simplu un nonsens.

Boala

Este larg răspândită ideea că deficiențe precum ADHD (deficitul de atenție) sau precum schizofrenia sunt programate genetic. Adevărul este cu totul altul. Nimic nu este programat genetic. Există boli extrem de rare un mic eşantion extrem de slab reprezentat în populaţie care este într-adevăr determinat genetic. Situaţiile cele mai complexe ar putea avea o predispoziţie ce are o componentă genetică dar o predispoziţie nu e acelasi lucru cu o predeterminare. Toate cercetările privind sursa bolilor în genom au fost sortite eșecului, chiar înainte ca cineva să se fi gândit la asta, pentru că, cele mai multe boli nu sunt predeterminate genetic. Bolile de inimă, cancerul, accidentele vasculare cerebrale, afecţiunile reumatice, bolile autoimune în general bolile psihice, dependențele...nici una dintre acestea nu este determinată genetic. Cancerul de sân de exemplu, din 100 de femei care au cancer la sân numai 7 poartă această boală în gene. 93 au contractat-o din alte cauze, iar din 100 de femei cu gene care pot determina boala nu toate vor avea cancer.

(Dr. Gabor Mate, fizician)

Comportamentul

Genele nu sunt cauze care să ne influenţeze comportamentul într-un mod anume, indiferent de mediul în care trăim. Genele ne furnizează diferite posibilităţi prin care să răspundem mediului. şi se pare că unele dintre influenţele timpurii din copilărie şi modul de creştere al copilului afectează modul în care se dezvoltă genele realmente deschizând sau închizând diferite gene pentru a te pune pe o pistă de dezvoltare diferită, care să se potrivească mediului din care faci parte. Aşadar, de exemplu: un studiu efectuat în Montreal, pe victimele suicidului a pus în evidenţă la autopsia făcută pe creierele acestor oameni, faptul că victimele suicidelor (în majoritatea lor, tineri) au fost abuzati în copilărie, iar abuzurile practic au produs o schimbare genetică a creierului, care nu este prezentă la cei care nu au fost abuzaţi. Acesta este un efect epigenetic unde ”epi” înseamnă "deasupra", aşadar influenţa epigenetică se produce datorită mediului, fie pentru a activa sau fie pentru a inhiba anumite gene. În Noua Zeelandă a fost efectuat un studio într-un oraş numit Dunedin în care câteva mii de indivizi au fost studiaţi încă de la naştere, până la vârsta de 20 de ani. Ceea ce au descoperit este că ar putea identifica o mutaţie genetică, o genă anormală ce ar fi avut o oarecare legătură cu predispoziţia de a comite acte de violenţă, dar NUMAI DACĂ persoana a fost de asemenea supusă unor grave abuzuri în copilărie. Cu alte cuvinte, un copil cu această genă anormală n-ar mai fi mai violent decât oricare altul şi, de fapt, ei au avut o rată a violenţelor mai mică decât a oamenilor cu gene normale atât timp cât nu au fost abuzaţi în copilărie.

(Richard Wilkinson, Profesor Emerit al Societatii de Epidemiologie)

Zeitgeist Moving Forward a fost lansat!

Zeitgeist Moving Forward, de regizorul Peter Joseph, este un documentar de lung metraj care prezinta un caz de tranziţie necesară a paradigmei socio-economice actuale monetare care guvernează societatea si întreaga lume. Acest subiect transcede problemele de relativism cultural şi ideologie tradiţionale şi explica conceptele de bază care se referă empiric  la atributele de supravieţuire umană şi socială, extrapolând aceste legi imuabile naturale într-o nouă paradigmă durabilă social numit "Economia bazata pe resurse ".

Acest film cuprinde relatari ale unor experţi în domeniul sănătăţii publice, antropologie, neurobiologie, economie, energie, tehnologie, ştiinţe sociale şi alte subiecte relevante care se referă la funcţionarea societatii şi la cultură. Cele trei teme centrale ale muncii sunt: Comportamentul Uman, Economia Monetară, şi Stiinta Aplicata. Punerea  împreună a acestor teme creează un model de înţelegere a paradigmei societatii actuale,  de ce este esenţială tranzitia spre o Economie Bazata pe Resurse împreună cu o nouă abordare  socială, care ar rezolva problemele actuale sociale cu care se confruntă lumea de astăzi .


Puteti viziona documentarul mai jos. Faceti clic aici pentru a fi anuntat cand va fi disponibila subtitrarea in limba romana.