Sistemul Monetar
Ei bine - până acum ne-am concentrat asupra sistemului de piață. Dar acest sistem de fapt reprezintă numai jumătate din paradigma economică globală. Cealaltă jumătate este „Sistemul Monetar”. În timp ce Sistemul de Piaţă are de-a face cu interacţiunea oamenilor în jocul profitului privind întregul spectru al forţei de muncă a producţiei şi distribuţiei, Sistemul Monetar este guvernat de o serie de politici impuse de instituţiile financiare care creează condiţiile pentru funcţionarea sistemului de piaţă, dincolo de orice altceva. Include termeni pe care adesea îi auzim cum ar fi: ratele dobânzilor, împrumuturi, datorii, masa monetară inflaţia, etc. Şi în vreme ce-ți smulgi părul din cap ascultând păsăreasca care vine de la economiştii monetari: „Modeste acţiuni de prevenire care pot evita necesitatea unor acţiuni mai drastice, la o dată ulterioară...” - natura şi efectul acestui sistem este în esenţă chiar simplu:
Economia noastră are...sau economia globală are trei lucruri de bază care o guvernează:
Unul este sistemul fracţional bancar adică băncile care tipăresc bani din nimic. De asemenea are la bază dobânda compusă. Când împrumuţi bani, trebuie să plăteşti mai mult decât ai împrumutat, ceea ce înseamnă că împrumutul tău creează bani din nimic, repet, care sunt folosiţi pentru a creea şi mai mulţi bani. Trăim într-o paradigmă a creşterii infinite. Paradigma economică în care trăim acum este o schemă Ponzi. Nimic nu creşte la infinit. Nu este posibil. Un mare psiholog, James Hillman, scria: „Singurul lucru care creşte necontrolat în corpul uman după o anumită vârstă, este cancerul”. Nu este vorba de o anumită cantitate de bani care trebuie permanent să crească, este vorba de o anumită cantitate de consumatori. Consumatori care să împrumute bani cu dobândă pentru a genera mai mulţi bani, evident, aşa ceva nu este posibil pe o planetă finită. Oamenii sunt la bază doar vehicule de creeat bani care trebuie să creeze şi mai mulţi bani pentru a menține întreaga tărăşenie de la a se prăbuşi ...ceea ce se întâmplă chiar acum.
Sunt numai două lucruri pe care oricine trebuie să le ştie despre sistemul monetar:
- Primul: toţii banii sunt creaţi din datorii. Banii cuantifică datoria indiferent că se materializează sub forma bonurilor de trezorerie a împrumuturilor imobiliare sau a cărţilor de credit. Cu alte cuvinte, dacă toate împrumuturile datorate ar fi returnate în acest moment nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie.
- Şi al doilea lucru: toate împrumuturile sunt purtătoare de dobândă şi banii necesari pentru a da înapoi această dobândă nu au existat şi nu există ca lichidităţi. Numai principalul (capitalul iniţial) este creat de împrumut şi acest principal există sub formă de bani (lichidităţi). Aşadar, dacă toate datoriile ar fi plătite acum, nu doar că nu ar mai rămâne nici un dolar în circulaţie dar ar rămâne o cantitate gigantică de bani datoraţi care este literalmente imposibil de returnat, pentru că pur şi simplu NU EXISTĂ.
Consecinţele din toate astea sunt că două lucruri sunt inevitabile: Inflaţia şi Falimentul. În ceea ce priveşte inflaţia, acest lucru poate fi văzut ca o tendinţă istorică în practic fiecare ţară în zilele noastre de creşterea perpetuă a cantităţii de lichidităţi ce sunt necesare pentru a acoperi costurile necesare pentru acoperirea dobânzilor şi a menţine sistemul funcţional. În ceea ce priveşte falimentul, acesta vine sub forma intrării în incapacitate de plată. Această prăbuşire vine inevitabil când o persoană, o afacere sau o ţară urmează un tipar în care plăţile dobânzilor nu mai sunt posibile. Dar există şi o parte luminoasă la toate astea...cel puţin dacă vedem lucrurile în termenii sistemului de piaţă. Pentru că datoria creează presiuni. Datoria creează sclavi plătiţi. O persoană care are datorii este mult mai dispusă să accepte un salariu mic decât o persoană fără datorii devenind astfel o marfă ieftină aşa că este minunat pentru corporaţii să aibă o mulţime de oameni care nu au mobilitate financiară.
Dar hei - aceleaşi idee se aplică deasemenea şi în cazul ţărilor...Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional care cel mai adesea servesc ca un tampon între interesele corporatiste international acordă împrumuturi ţărilor aflate în dificultate la nişte dobânzi foarte ridicate şi apoi, odată ce o ţară este într-o mare gaură de bani şi nu poate plăti sunt aplicate măsuri de austeritate, corporaţiile îşi fac apariţia şi valorifică resursele naturale ale acelei ţări. Asta se numeşte “Eficienţă a economiei de piaţă”.
Dar, aşteptaţi - mai este ceva: vedeţi - este acest unic hibrid al sistemului monetar şi sistemului de piaţă numit Bursa de valori care în loc să - ştiţi voi - producă ceva real, ea doar tranzacţionează banii în sine. Şi când vine vorba de datorii, ştiţi ce fac cu ele? Da - le tranzacţionează şi pe alea. Efectiv cumpără şi vând datorii pentru profit. De la schimburi de credit standard şi obligaţiuni colaterale pentru datoriile consumatorului până la cele mai complexe scheme de derivative folosite pentru a masca datoria unor ţări întregi cum ar fi complicitatea cu bănci de investiţii ca Goldman Sachs sau a Greciei care aproape că a prăbuşit economia întregii Europe.
Aşadar, când ne referim la Bursa de valori şi la Wall Street avem de-a face cu un nou nivel de nebunie născută din ciclul valorii Circulaţiei Banilor.
Tot ceea ce trebuie să ştiţi despre pieţe a fost scris în editorialul ziarului Wall Street Journal acum câţiva ani în urmă când era numit "Lecţii ale Investitorului cu Creier Avariat" şi în acest editorial, ei au explicat de ce persoane cu uşoare afecţiuni la cap sunt mai buni ca investitori decât persoanele cu o funcţionare a creierului normală. De ce? Pentru că persoana cu uşoare afecţiuni ale creierului nu are nici o empatie. şi asta este cheia. Dacă nu ai nici un fel de empatie te poţi descurca bine ca investitor aşa că Wall Street recrutează oameni care nu au nici o empatie. Pentru a merge acolo şi a lua decizii şi a face tranzacţii fără nici o remuşcare şi nici un scrupul în legătură cu ceea ce fac şi cum poate afecta asta oamenii de lângă ei.
Aşa că ei au inventat această rasă de roboţi. Aceşti oameni care nu au suflet şi din moment ce nici nu mai vor să îi plătească pe aceşti oameni - ei creează acum roboţi - roboţi adevăraţi programe de tranzacţionare algoritmică (gen Forex, n.t.). Goldman Sachs într-un scandal de proporţii: au pus un computer în imediata vecinătate a Bursei de valori din New York. Acest computer, acest computer „de proximitate” cum l-au numit: rulează toate tanzacţiile de schimb şi marchează toate schimburile cu volum de ordine mare într-un fel în care „stoarce” fiecare penny sau mărunţiş din toate schimburile. E ca şi cum ar aspira bani pe durata întregii zile. S-au dus cu un sfert anul trecut timp de 30 sau 60 de zile fără nici o înterupere si au făcut milioane de dolari în fiecare zi? Asta este din punct de vedere statistic Imposibil!
Când lucram pe Wall Street am priceput că poate funcţiona pentru oricine urcă cu un etaj mai sus şi dă mită. Brokerii dau mită directorului directorul dă mită directorului regional de vânzări. Directorul regional de vânzări dă mită Directorului naţional de vânzări. E ceva de la sine înţeles. De Crăciun, cine ia cel mai mare bonus într-o afacere medie de brokeraj? Ofiţerul de serviciu. Ofiţerul de serviciu stă acolo pe parcursul întregii zile: se presupune că ar trebui să asigure că nu se violează nici o lege şi "conformitatea" cu legea. Sigur că da, în măsura în care mituieşti ofiţerul de serviciu bineînţeles, se poate spune că este în conformitate cu legea! Deci, cum pătrunde frauda în sistem? Acesta nu mai este demult un produs secundar. Este integrată în sistem. Este ca în gluma aceea veche a lui Woody Allen. El spune: Domnule doctor, fratele meu se crede găină. Iar doctorul îi spune „să ia o pastilă” şi asta ar trebui să-i rezolve problema. Iar el îi răspunde, nu, domnule doctor, nu aţi înţeles, noi avem nevoie de ouă! OK?
Aşadar, tranzacţionarea frauduloasă funcţionează între bănci pentru a genera venituri pentru a genera bonusuri şi devine acea creştere a P.I.B., motorul care mişcă economia Statelor Unite chiar dacă acestea sunt în mod esenţial tranzacţii frauduloase pentru care de fapt nu există nici o speranţă că s-ar putea vreodată plăti înapoi. Pur şi simplu se procesează, generează şi re-securizează nimicul. Dacă aş scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi i l-aş vinde lui J.P. Morgan iar J.P. Morgan ar scrie 20 de miliarde de dolari pe un şerveţel de cocktail şi am schimba între noi aceste două cockteiluri la bar şi ne-am plăti amândoura un sfert de 1% dintr-o taxa am avea o groază de bani ca bonus de Crăciun. Fiecare am avea în scriptele noastre un şerveţel de cocktail de 20 de miliarde care nu are nici o valoare reală până la momentul în care sistemul este nu mai este în stare să absoarbă acest fictive şerveţel de cocktail, caz în care mergem la guvern pentru a fi plătiţi pentru el.
Si, pentru că Wall Street şi bursele de valori mondiale deşin în conservare în jur de 700 de trilioane de dolari de revendicări frauduloase - cunoscute ca derivative ne aşteptăm la încă o prăbuşire. O valoare de aproape 10 ori mai mare decât producţia domestică a întregii planete. Şi în vreme ce vedem plătindu-se revendicările corporaţiilor şi băncilor de către guverne...care, bineînţeles, în mod comic sunt ele însele împrumutate, de aici încep banii băncilor să funcţioneze. Acum suntem pe cale de a vedea încercări de a plăti pentru ţări întregi de către conglomerate de alte state prin intermediul consorţiilor bancare internaţionale.
Dar cum plăteşti pentru întreaga planetă? Nu există nici o ţară la momentul actual care să nu fie înglodată în datorii. Cascada de datorii suverane implicite pe care am văzut-o poate fi abia începutul, în cazul în care luăm în considerare calculul matematic. Se estimează că numai în Statele Unite impozitele pe venit trebuie să crească cu 65% doar pentru a acoperi rata dobânzilor, în viitorul apropiat. Economiştii realizează acum, că în câteva decenii 60% din ţările de pe această planetă vor fi falimentare.
Dar, aşteptaţi - lăsaţi-mă să clarific asta: lumea merge către faliment, indiferent ce naiba înseamnă asta din cauza ideii numite „datorie” care nici nu există în realitatea fizică! E doar o parte a unui joc pe care noi l-am inventat...şi totuşi, încă avem un miliard de fiinţe omeneşti care nu au nici un viitor. Disponibilizări extreme - oraşe de corturi - sărăcie accelerate măsuri de austeritate impuse - şcoli închise - copii înfometaţi ... şi alte nivele de destrămare familială - toate din cauza acestei fantezii elaborate...Ce naiba, suntem tâmpiţi?!
Sistemul de Sănătate Publică
Acum, luând toate astea în considerare...de la maşina risipei cunoscută ca sistemul de piaţă - până la maşina de îndatorare cunoscută ca sistemul monetar - ceea ce creează paradigma sistemului monetar al pieţei libere care defineşte economia globală în zilele noastre...este o singură consecinţă ce trece prin această întreagă maşinărie: Inegalitatea.
Fie că este vorba despre sistemul de piaţă care creează o naturală gravitaţie către monopol şi consolidarea puterii în timp ce mai generează şi un mănunchi de industrii bogate care se ridică deasupra celorlalte în ciuda utilităţii cum ar fi faptul că administratorii fondurilor speculative de pe Wall Street acum se duc acasă cu 300 de milioane de dolari pe an pentru o contribuţie literalmente la nimic. Asta în vreme ce un om de ştiinţă care căută leacul pentru o boală încercând să ajute umanitatea poate cel mult să facă 60 de mii de dolari pe an, dacă are noroc. Sau fie că este sistemul monetar care are inechitatea de clasă încorporată chiar în structura sa?!
De exemplu: Dacă am un milion de dolari disponibili şi-i pun într-un depozit bancar pentru o dobândă de 4% voi câştiga 40.000 de dolari pe an. Fără nici o contribuţie socială, nefăcând nimic. Pe de altă parte, dacă sunt o persoană din clasa de jos şi trebuie să fac credite pentru a-mi cumpara o maşină sau casă plătesc dobândă care, prin abstracţie se duce către plata celor 4% dobândă ai milionarului. Acest furt din buzunarul celui sărac pentru a-l plăti pe bogat este un aspect fundamental, încorporat în sistemul monetar şi poate fi etichetat ca „Stratificare de Clasă”. Fireşte, istoriceşte, stratificarea socială a fost mereu proclamată ca incorectă dar a fost evident acceptată în permanenţă aşa că acum 1% din populaţie deţine 40% din bogăţiile planetei. Dar dincolo de corectitudinea materială mai este încă ceva care se petrece dincolo de această inechitate de suprafaţă care cauzează o deteriorare incredibilă întregului sistem de sănătate publică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu